Istoriile lui Roderick

Februarie 18, 2013

Grangur

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:02 pm

Numele păsării galbene, cu o etimologie (aproape) sigură în dicționare:

grángur (gránguri), s. m.1. Pasăre  cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”.  Lat. galgŭlus (Pușcariu 725;  Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor.” (DER, dex-online.ro)

Site-ul myEtymology.com dă ca derivate ale lat. galgulus rom. grangur , sp.  gálgulo și alb. gargull ”graur”.

Sp.  gálgulo denumește o pasăre care nu trăiește la noi (sin. rabilargo, Cyanopica cyanus).

Un nume care sună oarecum apropiat de cel românesc îl are grangurul în bretonă: glazaour. La origine ar sta, din câte se spune, tot un adjectiv coloristic, glaz ”albastru”.

(sursa imaginii: wikipedia)

*

O ipoteză pe care aș propune-o este originea lui grangur în PIE *welA(n)g- ”oriole” ; presupusele ”rude” ar fi avest.  vārǝ(n)gan- , lit. volungė ”grangur”. Un cuvânt moștenit, anterior stratului latin.

Singura problemă ar fi g- inițial în loc de v sau b; poate că e datorat vreunei limbi celtice din care provine, poate e o evoluție mai târzie (?), poate o contaminare cu alt cuvânt.

”Grangur”-om puternic, ștab- mi se pare un cuvânt urban, de argou.

*

Un alt interesant nume al grangurului este zamfiră:

ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec. ” (DEX 98, dex-online.ro)

În legătură cu el pare a fi și legenda grangurului:

”Se zice că Pişcan-Florea a fost împărat. El avea o soţie frumoasă, nevoie mare care se chema Samfira şi mai avea şi un copil de toată dragostea.
Muma-Pădurii a pornit luptă asupra lui Pişcan-Florea. Împăratul fiind bătut, Muma-Pădurii i-a robit nevasta şi bietului împărat i-a rămas copilul mic de ţîţă. Muma-Pădurii atunci l-a blestemat să se facă pasăre şi de-atunci el e pasăre şi noi îi zicem grangure, şi mereu îşi strigă nevasta prin lunci şi crînguri:
– Samfiro, Samfiro, copilo, copilo – să vină să dea copilului ţîţă.”  ( http://www.e-calauza.ro)

Poate că originea lui ”zamfiră” e expresivă, imitând cântecul păsării (??). Poate are legătură cu safirul  (cu sens admirativ, ori cf. breton glaz- albastru, glazaour – grangur):

* safír n., pl. e și urĭ (fr. saphir, lat. sapphirus, vgr. sapphiros, d. ebr. sappir, cel maĭ frumos; ngr. zafiri, it. zaffiro, să. zafiro; turc. ar. safir). Min. O peatră prețioasă care e un fel de corindon albastru transparent provenit dintr’un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant. – Vechĭ și pop. zanfir (d. ngr.), răŭ scris zamfir. ”  (Scriban, dexonline.ro)

Numele împăratului din legendă, Pișcan Florea, e tot un sinonim al grangurului:

pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.” (DAR, dex-online.ro)

pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.” (Sinonime, dex-online.ro)

”Floare” poate fi de fapt legat de gr. φλώρος ”grangur”, cf. rom. florean, florinte:

floreán m., pl. enĭ  (ngr. floriónas și flóri, vgr. hloris, florean, d.  hlorós, verde; turc. florĭa, florean, și florğyn, bot-gros). Est. O păsărică (maĭ mare de cît scatiu) verzuĭe cu o pată maĭ  gălbuĭe la gușă (fringilla chlóris). – În Trans. florínte.” (Scriban, dexonline.ro)

”Pișcă-n floare” poate fi deformarea, prin etimologie populară, a altui nume al grangurului. E mai greu de zis ce poate reprezenta acel pișcă- , desigur o formă coruptă (probabil că originalul e grecesc?).

Anunțuri

2 comentarii »

  1. Cu un fonetism asemănător, ”a gânguri” corespunde alb. gurgulloj, guguoj, poate și engl. gurgle sau gargle.

    Comentariu de Roderick — Februarie 18, 2013 @ 7:13 pm | Răspunde

  2. În dicționarul lui Vasmer, и́волга ”grangur” -PIE *welA(n)g- ”oriole”, cf. starling.rinet.ru este pus în legătură și cu pol. wołać ”apel, strigăt”.

    Și în legendă, grangurul ”mereu îşi strigă nevasta prin lunci şi crînguri”; un strigăt trist.

    Un cuvânt cu o origine expresivă similară poate fi fr. goeland, engl. gull, o pasăre care ”plânge”:
    ”probably from Brythonic Celtic, cf. Welsh gwylan „gull,” Cornish guilan, Breton goelann; all from Old Celtic *voilenno-. ” (etymonline.com)
    ”Du verbe breton gouelañ (« pleurer ») (par allusion au cri de cet oiseau)” (fr.wiktionary.org)

    Comentariu de Roderick — Februarie 19, 2013 @ 7:36 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: