Istoriile lui Roderick

Februarie 22, 2013

Dulful

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 10:22 am

O adevărată enigmă, atât acest personaj din mitologia populară românească, cât și numele lui.

În DER, cf. dex-online.ro,

delfín (delfíni), s.m. – Mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. Ngr. δελφίνι, și modern din lat. delphinus; cf. tc. dülfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (înv.) dulf, s.m., conservată ca nume de familie și nume de cîine.”

Numele de familie Dulf și Dulfu apar însă (doar?) în nord-vestul României -Maramureș, Sălaj, Satu Mare-, conform căutării de la nume.ottomotor.ro, nu în zonele care au avut mai mult de-a face cu turcii. Petre Dulfu, cunoscutul om de cultură, s-a născut în comitatul Sălaj.

Probabil că numele de câine, ca și cel de familie Dulfu este de fapt o variantă a lui dulău.

Pe de altă parte, dulful de mare e o prezență constantă în colinde; cea de mai jos a fost redată de Floarea Calotă în ”Mesagerul de Vâlcea”:

” ’Colea în aste domnii,
‘N aste dalbe împărăţii,
S-au născut şi au crescut,
Doi meri ‘nalţi împresuraţi,
La vârfuri împreunaţi,
Vârfurile ating de cer,
Coaja, trunchi de arginţel,
Mărul, galben aurel…
Nici un măr nu se cocea,
Nici măcar nu pârguia,
Dulful apei le fura.
Dulf din mare iese-afară,
Sare-n vârf de merişor,
Şi mi-l rupe fără dor.
O crenguţă dărâma,
Sac cu mere că umplea.
Meri de rod când despuia,
Până mi se supăra,
Făt Frumos şi sora sa
Lua arcul şi-o săgeata,
Să-l caute în lumea toată.
Cruce dreaptă îşi făcea,
Pe căluţ încăleca,
Trei scântei de foc lăsa,
Drept la Dulfu ajungea,
Prinse Dulf a se văita:
-Făt Frumos nu săgeta,
Astă inimă a mea,
De durere-i tot mai grea,
C-am avut alţi nouă fraţi,
Şi-au murit însăgetaţi,
Mai am o soră mai mică,
Ţi-o dau ţie nevestică,
Ca să trăiţi sănătoşi,
Ca merii cei rămuroşi,
Cu ai tăi fraţi,
Cu ai tăi părinţi,
Să trăiţi tot fericiţi,
Ca şi merii înlănţuiţi.’’

Să fi fost ”dulful apei” un câine/”dulău” acvatic? Avem ”lupul bălții” (=știuca) și ”câine de mare”, de exemplu. Neconvingător, totuși.

*

O legătură între mere și un duh al apei apare în mitologia greacă; însă e vorba de dragonul Ladon care păzește merele din grădina Hesperidelor și e ucis de Heracles.

Următoarele afirmații – plauzibile- datorate wikipediei mi se par foarte interesante:

Ladon is the constellation Draco, according to Hyginus’ Astronomy.  Ladon is the Greek version of the West Semitic serpent Lotan, or the Hurrian serpent Illuyanka.” ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ladon_(mythology)#cite_note-8 ).

Un furt de mere mai apare, în folclorul nostru, în basmul ”Prâslea cel voinic și merele de aur”.

*

Asocierea dintre dulful colindelor și delfin mi se pare dubioasă, în pofida asemănării fonetice și faptului că și dulful e o ființă acvatică. ”Dulf” a fost considerat ca o contaminare între ”duh” și ”delfin”; ca formă, mi se pare apropiat și de vâlfă/vâlvă (poate că o formă mai veche a fost *dulv).

Ca ființă a adâncului acvatic, ar putea fi înrudit și cu dulbină (dâlbină, dâlboană, dâlboacă), pe care DER îl consideră doar o variantă a lui ”bulboană”, derivat al lui ”bulbuc”, dar ar putea deriva din PIE  *dhelbh- ”to dig, to hollow” (v.engl. delfan ”a săpa”), *dhAla- ”hollow, cavity; bottom” (sl. > dolină) ori dheu-b- ”deep” (lit. dùburas ”groapă umplută cu apă, bulboană”).

Bretonul dluzh ”păstrăv”, a cărui etimologie nu am găsit-o, pare apropiat (aparențele înșeală…) de dulful nostru.

P.S. (de azi)

Varianta dorf (= dulf) mă face să mă gândesc și la o posibilă legătură cu engl. dwarf (”perhaps from PIE *dhwergwhos „something tiny,” but with no established cognates outside Germanic” – etymonline.com)

25 comentarii »

  1. Dulfan a dat dolofan, iar dulfău a dat dulău. Dulfos a dat bolfos. Dulfină a dat dulbină

    Ca duh al apelor, trebuie văzut dacă nu este vorba de sirene – fiinte mitologice jumătate om – jumătate delfin

    Comentariu de sabinus — Februarie 22, 2013 @ 10:38 am | Răspunde

    • Se poate, din câte se zice:

      „bólfă (bólfe), s.f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s.f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s.f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s.m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407). ” (DER, dex-online.ro)

      Comentariu de Roderick — Februarie 22, 2013 @ 11:21 am | Răspunde

  2. e posibil ca numele Dulfu să nu fie legat de fiinţa mitologică dulf, ci să vină de la saşi – Dolf, Rudolf şi alte variante. Dolf în germana veche înseamnă lup nobil

    Comentariu de şerban — Februarie 22, 2013 @ 1:16 pm | Răspunde

    • Forma veche a numelui nu era Dolph, ci latinizatul Ataulphus, Athalwolf

      Comentariu de Roderick — Februarie 22, 2013 @ 2:11 pm | Răspunde

  3. Prîslea cel voinic și merele de aur conține probabil referi mitologice dacice. Mă gîndesc la acel dar cerut de fata mică de împărat, acea cloșcă și cu puii de aur, care poate fi cumva o amintire reală a tezaurului de la Pietroasa, numit identic. Goții au avut o „împărăție” peste triburi slave și dacice.Amintirea lor putea intra în legendă sau poate fi o combinație de mituri diverse. Unul ar fi cu muncile lui Herakles unde zmeii noștri ar fi acel Ladon. Etimologia lui „zmeu” nu lasă nici un dubiu. Am să pun mai jos un film despre mitologia mai multor popoare care amintesc de cea mai veche perioadă descrisă în Biblie.
    Alt episod e cel final unde cei trei fii de împărat aruncă cîte o săgeată și lasă pe Dumnezeu să-i judece.Dacii aruncau săgeți în cerul înnorat, dar mai aruncau și cîte un mesager în trei sulițe. Să fie Apollo cel vizat ca judecător divin? Știm că el e reprezentat drept arcaș în antichitate. La fel pare să fie și acel Făt-Frumos cu sora sa, Artemisa(Diana). Heracles nu-mi amintesc să fi avut o soră imediată, în afară de odraslele lui Zeus(altul decît Băsescu).

    E o întreagă mitologie românească la gurile Dunării care pot fi un ecou mai vechi al credințelor antice ce înconjurau aceste locuri. Dacă socotim insula sacră (Albă sau Leukos în greacă) drept scena poveștii, probabil că existența unui dulf mai năzdrăvan s-ar încadra perfect.
    Dulf poate fi „dulv” inițial și *dalvos la originea dacică, însemnînd animal sau vietate a adîncului (IE *dhala). Transformarea a>o>u e normală pentru substrat, însă, probabil că nu-i decît o moștenire deformată din gr.antică sau latină.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 22, 2013 @ 7:07 pm | Răspunde

    • Într-o legendă aromână -”Lacul din Gramoste”- apare o imagine a zmeilor sensibil diferită de cea din folclorul românesc. Am fost de-a dreptul surprins. Zmeii apar ca protectori ai munților, satelor și turmelor; fără ei, totul se pustiește.
      Unii locuiesc pe fundul lacurilor (precum balaurii de la noi, ori poate dracul din baltă, vechiul înțeles al lui ”drac” fiind dragon, șarpe).

      În legătură cu PS-ul articolului, din wikipedia citând o sursă (Simek, 2007):
      ”The etymology of the word dwarf is contested, and scholars have proposed varying theories about the origins of the being, including that dwarves may have originated as nature spirits or beings associated with death, or as a mixture of concepts. Competing etymologies include a basis in the Indo-European root *dheur- (meaning „damage”), the Indo-European root *dhreugh (whence modern German Traum/English dream and trug „deception”), and comparisons have been made with Sanskrit dhvaras (a type of demonic being)”

      Comentariu de Roderick — Februarie 23, 2013 @ 10:57 pm | Răspunde

      • O altă neconcordanță ciudată daco-română vs aromână: în română libelula se mai numește ”calul dracului”; în aromână aceeași libelulă este ”calu al Dumnidză”.

        Comentariu de Roderick — Februarie 24, 2013 @ 11:51 pm

      • „ Exemplul zeilor-animale poate că ne sugerează cel mai bine un panteism ambiguu, unde sufletul ar putea să ia aparenta unui animal, fără să sufere o degradare. Legiunea galică ce a cucerit Ierusalimul avea ca emblemă un mistreţ, pe care romanii îl interpreatau ca o divinitate corespunzând lui Mercur. În Galia i se ridică altare lui Mercur Artaios (urs) sau Moccus (porc). Epona apare mereu alături de cai. Creaţia în viziunea celtă are unitate.” http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/celtii-druizii-nemurirea

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 25, 2013 @ 9:17 am

      • Cred că Bogrea surprinde o denumire a acelui drac-de-baltă în Brănești, Dâmbovița, unde e numit eufemistic „cel din lăgărie”. Este totul în pdf-ul pe care l-am recomandat la articolul „Ler” (comentariul 14). Îl găsești foarte ușor cu funcția de „căutare” (cuvinte), căci nu mai rețin pagina.

        Spune că era folosit numai de femei, însă lăgărie nu avea sensul direct de mlaștină, așa cum e de fapt, ci de „loc unde e zarvă, gălăgie mare”. Face o aluzie spre „logoree”.
        M-am entuziasmat pentru că mă gândeam la următoarele albanisme, mai ales lëgatë și lag: https://en.wiktionary.org/wiki/lug#Etymology_3
        și https://en.wiktionary.org/wiki/lag#Albanian

        Aceeași discuție despre etimologia Lugoșului (Lugoj).

        Semantismul ar fi identic cu următoarele:
        dâlboană s.f. (Trans.) bulboană. 2. loc unde se adună apa. 3. groapă mică cu apă de ploaie.
        dălbină https://dexonline.ro/definitie/d%C4%83lbin%C4%83
        dolbură s.f. (Olt.) loc găunos, scorbură. der: dolburos (Olt., d.lemn) care este golit, gol, mâncat pe dinăuntru; găunos, scorburos.

        Ai dat în articol etimologia corect, știu, dar cred că eu am găsit cuvinte și sensuri noi care explică logic etimonul și parcursul său. Putea foarte bine să ia și sensul de „mare”, la fel cum a dat rad. *dheub- „deep, hollow” în unele limbi.
        Pentru alb.det (mare; arh. dejt, dejët) am dat mai demult o opinie a unor specialiști (comentariul 4 de mai jos) și de ce nu cred că vine din rad.ăsta. Mai degrabă e coradical cu gr.thalassa(mare) și arom.dalgă (articolul dolongi, comentarul 7). Dacă dălbină este o lărgire a rad.dhel- conform acelui *dhelb iată și explicația, iată și coradicalul alb.det.

        Mi-ar place să cred că expr. oltenească „a se da dâlg în târg” (a se da de veste) are vreo legătură cu arom. dalgă (sau dalgî?).
        Mold: expr. „a avea de dâlcă” (a avea de muncă)

        Doi termeni curioși cu o conexiune la fel de bizară: dălbina vb.intranz. (Trans.) a slăbi.
        slabină (primul sens) https://dexonline.ro/definitie/slabin%C4%83

        Am găsit și confirmarea existenței lui dolfă (Munt.,Olt.) cățea ciobănească de pază. Dicț. de regionalisme, Nicoleta Mihai.
        Acel dulf putea semnifica inițial o focă monachus monachus care aproape a dispărut din fauna Mării Negre. Cred că mai sunt niște exemplare la capul Caliacra, căci în 2013 (sau 2014) apăruse una jos în portul Constanța. Alta a fost văzută de o cunoștință de-a mea chiar în capătul stațiunii Mamaia anul ăsta (2015) în septembrie.
        A mai fost găsită una la gurile Dunării prin anii 70. Delta ar fi cel mai indicat loc pentru repopulare, așa cum Carpații au fost găsiți ideali pentru zimbrii și se aduc exemplare noi anual.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 15, 2015 @ 3:02 pm

      • „Foca obișnuită (sau comună) e denumită și câine de mare. Pentru a comunica intre ele sub apa, focile emit niste sunete ciudate, ascutite, asemanatoare oarecum cu cele scoase de delfini?. Cand sunt in primejdie, aceste foci scot niste sunete specifice, si poate de aceea au fost denumite si lupi de mare. „

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 15, 2015 @ 3:37 pm

      • M-am gândit și la focă (v. comentariul 6). De obicei foca de Mediterana e numită vițel de mare.
        Un animal totuși foarte stângaci pe uscat.

        Descrierea mong. banuqai ‘a rare aquatic creature, dwelling in water during daytime and on the shore during nighttime’ ar putea corespunde și unui crocodil ori hipopotam.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 15, 2015 @ 6:29 pm

  4. Alb. det ”sea” e după Pokorny probabil din PIE dheu-1 ” to run, stream, flow”, ca și m.irl. doe ”sea”
    ”Maybe alb. (*dhou̯eti) dēti `sea’ : nasalized gr.-illyr. (*dh(o)u̯enti) δυάν κρήνην Hes. : mir. dōe `sea’ common alb. attribute nouns suffixed in -t formant.”
    ”doubtful mir. dōe `sea’ (*dheu̯iā) as `the violently moving’;”

    Poate că ”dulf” (= spirit al mării) e legat de fapt de aceste cuvinte.

    Cu privire la originea lui ”delfin”, mi se pare interesant arom. dhelfinu ”somon”. Despre ce fel de somon e vorba, nu știu; probabil e o specie care migrează în susul apei pentru a-și depune icrele (păstrăvul de mare -Salmo labrax? somonul de Adriatica? lostrița? ).
    O însușire comună somonului și delfinului e faptul că sar din apă (lat. salmo- somon e posibil legat de salire „a sări”). Poate că ”delfin” (gr. delphis) e legat de fapt de PIE del-2 ”to shake” ori de dheu-1 ” to run, stream, flow”.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 30, 2013 @ 7:56 pm | Răspunde

    • Cele mai vechi forme pentru alb.det sînt cele din dialectul arbăreș, dejt și dejët, ce îi făcea pe unii lingviști să presupună că ar fi coradical cu gr.thalassa, astfel ar fi avut o proto-formă alb. *delt unde [l] devine [j] la fel ca ulk(arhaic și dialectal) versus ujk (lup) de azi.(plus multe alte exemple: bajgë- baligă)
      Dialectal mai au și dēt.
      IE *dhel-, dholo- curve, hollow la Pokorny. Pentru grecii munteni care abia luau contact cu marea și oceanele, acestea nu puteau fi decît joase (thalassa) și plată/întinsă (pelagos).

      Cred că ne putem imagina un radical traco-ilir *del (adînc, gol, vale), poate și *dol care să dea dulf (*dulvos/*dulvus cu sufix -vus?).

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 23, 2013 @ 8:32 am | Răspunde

      • Ar fi interesant să determinăm pe baza cuvintelor substratului cam ce sufixe preferau dacii față de strămoșii albanezilor. O diferență observată de unii ar fi că dacii foloseau, ca și ossetinii, sufixul -ag. Poate fi o influență iranică asupra nord-tracilor în contrast cu cei sudici.
        De exemplu am găsit reg. coșag(moleșeală în trup; trohnă) comparat cu alb. kollë(tuse) > *kāslā (IE * *kʷes- cough: Lit. kosulỹs, Sb.-Cr. kašalj).
        Tema comună între cele două ar fi *kās, de aici se despart sufixînd diferit.
        Ca o paranteză, am fi putut avea ambele sufixări în antichitate: cel cu suf.-la să fie actul tusei, exact ca-n albaneză (dar dispărut), iar cel cu -ag să fie boala tusei așa cum se traduce troahnă(guturai, răceală, gripă).

        buduhoală (tuse convulsivă;boală contagioasă) rămîne neexplicat încă.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 23, 2013 @ 9:00 am

  5. dulf ar putea conține o transformare tipic tracică (mă refer la f) sau un împrumut grecesc antic. Mă gîndesc la numele tribului bieph și romphaia tracică.
    Poate avem de-a face cu o palatalizare a consoanei [p] datorită unei vocale anterioare adiacente.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2013 @ 8:41 am | Răspunde

  6. Poate că la originea mitului Dulfului nu este delfinul, ci o creatură care poate să iasă din apă pe uscat, foca sau alt animal ”amfibiu” care iese noaptea pe țărm.
    Dulful „noaptea iese din mare, se plimba pe tarm si unde gaseste un mar rosu il fura si-i maninca fructele. Cei care vor sa-i obtina ajutorul cind circula noaptea pe ape, azvirl in valuri mere rosii, in semn ca cer ajutorul Dulfului” (http://www.sud-est.md/numere/20020202/marul/)

    O ființă asemănătoare este mongolul banuqai ‘a rare aquatic creature, dwelling in water during daytime and on the shore during nighttime’ (starling.rinet.ru)
    Ar putea fi vorba de o specie de anghilă; acestea sunt cunoscute pentru obiceiul de a traversa în timpul nopții largi întinderi de uscat pentru a ajunge în alt corp de apă.

    În Italia (la Napoli, de ex.), anghilele de dimensiuni mari -numite ”capitone” sau ”testone” (din lat. caput, resp. testa) – sunt consumate în mod tradițional cu ocazia… Crăciunului (vezi aici – http://www.cookaround.com/eventi/natale/monografie/capitone-una-tradizione-partenopea); un pește foarte gras, ”dolofan”, s-ar putea spune.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 30, 2013 @ 11:32 pm | Răspunde

  7. „In one tale, Delphyne (here half maiden, half snake, like Echidna) guards the sinews of Zeus, which had been stolen by her mate Typhon. She was slain by Apollo. Apollo’s title Delphinius is, in some stories, interpreted as having come from his slaying of Delphyne” (http://en.wikipedia.org/wiki/Delphyne)

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 5, 2014 @ 11:59 pm | Răspunde

    • Delphyne nu pare să fie asemănătoare delfinului; este un monstru serpentiform, o ”drakaina”, femeie-dragon. Era paznic al peșterii coryciene (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Corycus), sălaș al ei și al monstrului Typhon, deci nu un locuitor al mării.

      Aș crede că ”Delphyne” și ”delphis” (delfin) sunt cuvinte cu rădăcini diferite.

      ”Delphyne” ar putea să fie de fapt legată de PIE gʷel-1 ”to stick, pain” (Pokorny) -v.gr. δέλλιθες ”viespe”-, ori gʷel- ”to devour” -v.gr. δέλεαρ ”momeală”.
      Originea în PIE *dhelbh- ”to dig, to hollow” nu e plauzibilă î.a.c., pentru că nu ar coresp. transformărilor din limba greacă (doar în dialectul macedonean IE *dh > d).
      Poate că lat. bellua ”fiară, animal” (după unii la originea rom. ”bală”, ori având o origine comună) provine și el dintr-un PIE gʷel- (și nu din dhwes- ”to blow”).

      Delfinul, v.gr. δελφί̄ς, se revendică -se spune- din PIE gʷelbh- ”womb, young of animal”, ca v.gr. δέλφαξ ”purcel”.
      Conexiunea semantică nu e clară; ”related to delphys „womb,” perhaps via notion of the animal bearing live young, or from its shape”, după etymonline.com.
      Cred însă că delfinul ar fi putut să fie la început un ”porc de mare”, cf. marsuin, ori engl. porpoise (”pork fish”), la originea cuvântului fiind poate chiar o variantă a lui δέλφαξ ”porc”. Din numele lui a dispărut partea însemnând fie ”mare”, fie ”pește”.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 6, 2014 @ 9:32 pm | Răspunde

  8. trout – engleza

    troftë {f}, pestrof {m} – albaneza

    Mai amintesc si de biblicul..Leviatan

    Comentariu de RazvanMihaeanu — Ianuarie 6, 2014 @ 7:50 pm | Răspunde

  9. Oracolul din DELPHI

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 10, 2014 @ 2:36 pm | Răspunde

  10. Ca ființă a adâncului acvatic, ar putea fi înrudit și cu dulbină (dâlbină, dâlboană, dâlboacă), pe care DER îl consideră doar o variantă a lui ”bulboană”, derivat al lui ”bulbuc”, dar ar putea deriva din PIE *dhelbh- ”to dig, to hollow” (v.engl. delfan ”a săpa”), *dhAla- ”hollow, cavity; bottom” (sl. > dolină) ori dheu-b- ”deep” (lit. dùburas ”groapă umplută cu apă, bulboană”).

    Forma circulară și cavitară la care ne invită să ne gândim acest termen ne duce cu gândul la neologismul dulie.

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 10, 2014 @ 2:39 pm | Răspunde

  11. La originea mitului unui ”zmeu” care vine noaptea în zbor să fure mere de aur poate fi un animal frugivor, ca liliacul egiptean (Rousettus aegyptiacus), care trăiește azi în partea estică a Mediteranei, inclusiv Cipru. În trecut se poate să fi avut un areal mai întins. E un animal nocturn care se hrănește cu fructe (http://en.wikipedia.org/wiki/Egyptian_fruit_bat).

    *

    Printre animalele care ar putea fi la originea mitului Dulfului aș include și broasca țestoasă verde (Chelonia mydas – http://en.wikipedia.org/wiki/Chelonia_mydas), întâlnită în Mediterană, Adriatică și ocazional în Marea Neagră. Este un animal ierbivor, care poate urca pe țărm și cred că ar consuma cu plăcere și mere, dacă i s-ar da.
    Interesante sunt două denumiri sanscrite ale broaștei țestoase: dauleya ”țestoasă, țestoasă marină” și duli ”țestoasă mică, țestoasă femelă”, care aparent ar aminti de dulful nostru.
    Nu am găsit nimic despre etimologia acestor cuvinte. Probabil sunt din PIE dhel-1, dholo- ”curve, hollow” (Pokorny), cf. gr. tholos ”dom, clădire rotundă”, ori din PIE *dul- (*dlǝ-) ”a big vessel, boat” (starling.rinet.ru).

    Pe lângă studiile de mitologie, Dulful ar putea intra în atenția criptozoologiei.

    Comentariu de Roderick — August 17, 2014 @ 7:58 pm | Răspunde

  12. […] Dulfonul apare într-un colind dobrogean cules recent (v. http://radioconstanta.ro/2014/12/19/audio-dulfonul-duhul-marii-in-colindele-din-satul-tulcean-razboieni/ ), fiind identificat de culegătoare cu dulful, duhul mării (v. și https://hroderic.wordpress.com/2013/02/22/dulful/). […]

    Pingback de Dulfonul | Istoriile lui Roderick — Decembrie 31, 2014 @ 2:03 am | Răspunde

  13. Am pierdut din vedere aici antropomorfismul evident al Dulfului:

    ”Drept la Dulfu ajungea,
    Prinse Dulf a se văita:
    -Făt Frumos nu săgeta,
    Astă inimă a mea,
    De durere-i tot mai grea,
    C-am avut alţi nouă fraţi,
    Şi-au murit însăgetaţi,
    Mai am o soră mai mică,
    Ţi-o dau ţie nevestică,
    Ca să trăiţi sănătoşi,
    Ca merii cei rămuroşi…”

    Dulful ar putea fi deci un ”om al mării”, asemănător sirenelor din reprezentările mai târzii (în cele vechi sunt femei-pasăre), engl. ”mermaid” și ”merman”.

    E posibil ca la geneza mitului acestor oameni ai mării să fi stat unele populații primitive de troglodiți foarte bine adaptați la viața în zona litorală a Mediteranei. Probabil că înotau goi și aveau un fel de a înota nemaivăzut de corăbierii care le-au confundat picioarele cu o coadă de pește.

    Vezi de ex. stilul tradițional georgian de înot (cu picioarele și mâinile legate, obligând înotătorul să se unduiască asemenea unei foci sau delfin -https://en.wikipedia.org/wiki/Georgian_swimming)

    Se pare că stilul obișnuit, tradițional de a înota al europenilor imita mișcările unei broaște (o spune exploratorul David Livingstone, care observă că însoțitorii lui, negri africani, înotau ”câinește”, nu ”broștește” ca europenii).

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 21, 2015 @ 10:09 pm | Răspunde

  14. […] hoț de fructe este și Dulful din legende (și colinde) românești, cel atât de lacom încât nu lasă merele să se […]

    Pingback de Fructele nopții | Al Phagora — Noiembrie 14, 2016 @ 9:37 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: