Istoriile lui Roderick

Martie 7, 2013

Belc

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:22 pm

Un cuvânt ipotetic, care s-ar putea regăsi totuși în codobelc.

culbéc (culbéci), s.m. – Melc. – Var. culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etc. Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, cf. tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etc. Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din var., am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul *melcu belcu (înțeleasă ca *mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească *melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin *ciulbec, metateză de la belciug.”  (DER, dex-online.ro )

Părerea mea e că belcu este tot melc și corespunde englezului whelk ”melc de mare”:

”…large marine snail, Old English weoloc, wioloc, from Proto-Germanic *weluka- (cf. Middle Dutch willoc, Dutch wulk), perhaps from PIE root *wel- „to turn, revolve” ” (etymonline.com).

Singurul whelk de la noi este mai nou venit, invaziv și dăunător – melcul Rapana, cel numit de către pescarii de la malul mării bisericuță.

Într-un comentariu mai vechi, pe aici, d-l Ioan Albu remarca asemănarea dintre -belc (din ”codobelc”) și belciug (din slavă, la origine turcă, cf. DER, însă acel IE *wel- ar putea să îl explice (?) ).

Acel ”codo-” din codobelc (dacă aceasta ar fi varianta corectă, ”necoruptă”) e mai greu de explicat. Totuși, am să-i dau o explicație fantezistă.

Copiii cântă ”melc, melc, codobelc” melcului ascuns în cochilie. Codo- ar putea proveni din PIE *kew(ǝ)dh- ”to hide”, din care am mai fi putut moșteni, cum am mai spus, hudă (reg. cudă) ”gaură, ascunzătoare, peșteră” (cf. galez cudd ”ascuns”, v.ind.  kuhara- `cavity, hollow, hole’, v.gr. keu̯thmós ”ascunzătoare, peșteră, adâncime”).

Codo-belcul ar fi exact melcul în cochilie; o posibilă moștenire lingvistică veche.

Anunțuri

19 comentarii »

  1. S-ar putea ca dacii și latinii să fi avut o suprapunere de termeni privind PIE *kew(ǝ)dh- ”to hide”.
    A ascunde > lat.abscondo = ab („from, away from”) + condō („conceal, hide”), from con („with”) + dō („give; render”).
    Am impresia că aici e o simplă nazalizare a vechiului radical IE, nicidecum compoziția asta nefirească pe care o imaginează unii pe Wiktionary.

    În concluzie, cred că avem și termeni daci și latini aici.Vorbitorii celor două limbii ar fi sesizat punctele lor comune.
    Codobelc poate însemna „melc ascuns” și e foarte logic din toate punctele de vedere. Aceste vechi incantații păgîne sînt cele mai sigure surse de elemente autohtone.Am dat cîteva exemple mai demult, acele bruscate(lat.frustum) sau bosconar și boscoană (lat.fascinum) din nordul țării.

    Totuși, hudă ar putea fi iliric dacă a trecut prin transformările specifice albanezei (*sk> *ks> h) sau e corupt de sl.hudă cu care s-a confundat. Poate mai găsim și-n Moldova de munte regionalisme din IE *kew(ǝ)dh.
    PS: știe cineva care-i etimologia numelui Coandă?

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 23, 2013 @ 1:02 pm | Răspunde

    • Mai e și numele Cudla prin Bucovina.Chiar am cumpărat o carte de memorii luna trecută scrisă de cineva cu numele acesta.

      Comentariu de Sorin5780 — Martie 23, 2013 @ 1:04 pm | Răspunde

    • http://www.ce-inseamna.ro/cuv%C3%A2ntul/hud%C4%83

      E interesant sensul de casă, pentru care nu găseam o explicație până mai ieri. Cred că de fapt este construit la fel ca arh. păsoniu (casă, palat) de care am amintit deunăzi. Deci ar fi semantismul clasic: loc de odihnă, hodină.
      Cealaltă explicație ar fi să avem o formă autohtonă coradicală cu hudă, de sensuri numeroase și foarte răspândit.

      hudă=gaură de șoarece, la butoi, la cadă, pentru prepeleac. Multe reg. interesante pe Valea Bărască (*bărească = mlăștinoasă) :armage, pciura(a piura), arunc, a bui, bure (vas..), băbură (cuptor), celnic(pe picioare), căbată, căbăcit (tasat, bătut; iar sufixul că-), durău, dâmp, gijgina (mold.dezghina sau bucov.dijdinătură (fonetism maram.), glimpi, mosoci, mosoceșce(=face ceva foarte încet, fără îndemânare, alandala; de aici și mosoc?) modru (= fel, mod, chip) năsărâmb (= greu de înțeles, fixist exagerat, altfel decât majoritatea), etc. http://barastii-iliei.blogspot.ro/

      Câteva sensuri ale s. codru (dacă nu toate) le-am pus mai demult pe seama rad. *keyd- to cut, hew; to hit. (lat. caedō , eng. hit, alb. qeth, kij- cut. hew, weed; qij)
      lat.caedo- https://en.wiktionary.org/wiki/caedo#Latin
      alb. qit – https://en.wiktionary.org/wiki/qit#Albanian

      Dacă avem o rădăcină dacică *cud- / *cod- (to hit, hew, break) probabil s-a despărțit pe falii dialectale de avem și forme *hud și *cod(ru).

      Probabil și godovană (gădăvan- groapă în coastă de deal, top. La gudună, jud.Alba) provine de la un verb similar alb.godit (hit) ca și acest hudă.
      godë, gotë (cană), gotull (estuar)
      pag. 35: http://www.litere.uvt.ro/publicatii/stiintefilologice/pdf/2013_2014_integral.pdf

      Ca toponim se întinde pe linia Carpaților vestici spre Hațeg și Ardeal.

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 29, 2015 @ 5:29 pm | Răspunde

  2. E foarte „încâlcită” treaba cu melcul ăsta. Cred că putem conecta culbec (var.colbec) și subst. nebulgar colbă (brățară) provin dintr-o lărgire cu sufixul -bho a radicalului *kʷel ‘to turn’
    Cu reduplicare sau sufixul lat. con, prezent și la albanezi ca prefix (kë- sau k-), din aceeași sursă IE: cuculbéc, cuculbéci, s.m. (reg.) melc, cubelc.

    Coincidență remarcabilă cu var.cuculbău (Trans., curcubeu). Scriban îl leagă de culbec și cobelc (formă metatezată), dar exemplele pol., lit. și rutene sunt mai interesante pentru că-mi dau dreptate privitor la existența unor derivate (dacice) din *kʷelb. Dacă mă duc cu raționamentul mai departe, măcar o parte ar putea fi coisstoboce. https://dexonline.ro/definitie/curcubeu

    Ca o adăugare aici, am pus mai demult adj.maram. colbă (drăguță) sub un radical IE separat (gr.kalos, alb.kolmë), nu derivat din colbă (brățară). Mă întreb acum dacă fața rotundă nu era un ideal de frumusețe. :)) Alb. kolmë- chubby, plump, pretty, winsome https://en.wiktionary.org/wiki/kolm%C3%AB
    Alternanța b/m este deja arhicunoscută în IE și în traco-dacică.

    Vom avea aceeași dispută ca la stabilirea etimologiei lui curpen. Este *kʷerbho- , *kʷerpo- așa cum bine argumentează I.I.Russu cu foarte multe exemple sau Jokl (Pascu, Phillipide și alții) cu etimonul *kʷelp.

    E limpede că Românii au văzut curcubeul ca un cerc prin sin.cearcăn sau curuna cerului. Cu „flocoșele” nu știu ce au vrut să spună.
    https://hroderic.wordpress.com/2012/04/09/curcubeu/
    https://hroderic.wordpress.com/2011/08/18/cucurbata-mare/

    Deci avem ori o reduplicare din lat.curvus (rom.curb) *cucurvius (sau *concurvare, Cipariu), ori un dacic cuculbeu (rotacizat cucurbeu) care apoi se produc tot felul de metateze, una mai bizară ca alta. https://dexonline.ro/definitie/curcubeu
    Eu foloseam din inerție și cucurbeu , dar mai des curcubeu. Primul cred că era greșeala mea copilărească. Și azi mai încurc câteva cuvinte sau uit ce înseamnă de trebuie să caut în DEX.

    Codobelc era ușor de interpretat până m-ai băgat în ceață cu acel misterios *cudă (peșteră; sens probabil *ascuns). Acum că mă gândesc mai bine, la ce bun să spui „coadă răsucită” sau „coadă bearcă”? N-are sens.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 7, 2015 @ 9:42 am | Răspunde

    • Acum vreo două zile ți-am dat un reg.oltenesc
      dârmină s.f. (Olt.) Termen peiorativ folosit pentru femei sau pentru fete grase și cu mișcări lente. cu sens de femeie grasă

      Nu cumva e un tipar de gândire vechi, similar cu unele sensuri luate de alb.kolmë și kallumë ? https://en.wiktionary.org/wiki/kallum%C3%AB#Albanian

      Amintesc că-n Biblia de la Blaj (1760) apare reg. dârmină (coastă, suiș) cu un coradical direct în alb. dërmë (pantă abruptă)
      IE *derǝ- to tear apart > proto-alb. și proto-dacic *derm- (dârmină; Ban. dârmei- bucățele, fragmente; a dărma)
      alb.dërmhas – a împrăștia
      dërmin – zdrobitor, nimicitor
      dërmishë – agonie, tortură
      dërme – loc abrupt, accidentat, măgură/banc de pietre, loc inaccesibil (zbăg); rugina viței de vie; a zdrobi, a strivi, a lovi
      alb.dërme- ciob, fragment

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 7, 2015 @ 9:57 am | Răspunde

      • Ar merge aici (IE *derǝ- to tear apart) ”a drăpăli” și ”a drămăli”, care au însă și alte explicații pos. (primul -coresp. posibilă cu ”a dărăpănă”, legat fie de bg. drapam, fie de lat. dĕruncĭnāre ori derápino, fie de ngr. drapanizo ”cosesc”, din gr. fiind și alb. drapër ”seceră”).

        Dârmină ”termen peiorativ folosit pentru femei sau pentru fete grase și cu mișcări lente” ar putea fi legat și de dârmoi ”cĭur foarte mare p. cereale spînzurat de o piramidă de treĭ parĭ”; poate în legătură cu dimensiunile dârmoiului și mișcările lui.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 7, 2015 @ 3:42 pm | Răspunde

      • Nu e ușor de pus o etimologie sigură acelor cuvinte. Cred că nici specialiștii n-au un răspuns definitiv.

        Până acum mă gândeam la acel *derǝ, dar ar mai fi posibilitatea distinctă să avem derivate din*dhrobh- (*dhrew- to crumble, grind) cum ar putea fi dalmatul dramur (to butcher, slay, slaughter, kill) sau goticul gadraban(to cut out). Ambele cu niște sensuri care l-ar include sub morfemul *derǝ sau forme lărgite din acest morfem.

        Ori avem o asimilare consonantică din *dhrobhno- spre *drǝmno (și simplificat -*mn în -*m) ori avem alternanța indo-europeană și tracică b/m și astfel *dhrobh- devine *dhrom-.
        B se confundă cu p în unele lexeme autohtone, deci ar trebui ca pe viitor să ținem minte asta privitor la alternanța b/m.

        https://en.wiktionary.org/wiki/dromc%C3%AB#Albanian
        https://en.wiktionary.org/wiki/dramur#Dalmatian

        A drămăli ar putea fi un derivat dintr-un mai vechi *dram (boț) conform alb.dromcë – crumb, particle https://dexonline.ro/definitie/dr%C4%83m%C4%83li
        Poate chiar dram e autohton din IE *dhrobhnos (traco-ilir *dramnă) https://dexonline.ro/definitie/dram

        Chiar dacă avem dubii asupra etimologiilor, cuvintele care se potrivesc între albaneză și română clar au un ascendent comun. Pentru mine e o măruntă victorie. Încă una pentru daci. :)

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2015 @ 2:25 pm | Răspunde

    • codomelc – codobelc (alternanța p,b/m)

      „Codobelc este o acomodațiune consonantică din codomele. Cubelc e o contracțiune din codobelc. În fine, codomele este o composițiune din douĕ vorbe, după cum e francesul colimaçon din «cochlias -|- limax». La Români dară trăesce codomele alăturea cu melc și cubele, deși la Albanesĭ a supraviețuit numai composițiunea: cadmilĭ «limacon», unde există o mulțime de varianturĭ, tóte corupte, pe când forma primitivă românéscă e intactă, conservată abià la copiĭ în jocurile lor cele tradiționale, un admirabil «Ueberlebsel in Kinderspiel». (Dr. Ploss, Das Kind, t. II, pag. 308.)”
      https://ro.wikisource.org/wiki/Cine_sunt_albanesi%C4%AD%3F

      kërmill https://en.wiktionary.org/wiki/k%C3%ABrmill
      Nu e *cadmili nicăieri, dar ideea textului de mai sus ar putea fi corectă. Codo- ar putea însemna cochilie, casa melcului. Sunt și melci fără cochilie (limacșii) și ar putea însemna că se deosebeau în limbă cei cu sau fără cochilie. Asta numai dacă triesc endemic și la noi…n-am idee ce melci avem!

      S-ar putea să aibă dreptate Hașdeu privitor la etnonimul carp (vultur) conform acestui alb. karbë https://en.wiktionary.org/wiki/karb%C3%AB
      Abeș că-i zic karbë, dar mai degrabă s-a modificat sub influența sin. shkabë/gabonje, încurajat și de existența alternanței b/p. (abeș e probabil înrudit cu oblu-drept < *abc).

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 16, 2016 @ 11:51 am | Răspunde

      • Este clar că albaneza și daca sunt înrudite, dar în ce măsură e greu de zis.

        De ex., cum apare în albaneză o denumire a bovidelor care în dacă (dar și în tracă) provenea dintr-o rădăcină *bo- sau *bu-, cf. budathla (a cărui etim. este totuși neclară) ori bolinthos?

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 17, 2016 @ 11:11 am | Răspunde

      • Decât niște cuvinte antice inexact transmise și incerte, prefer lexicul moștenit din dacică. E mai lesne de tras niște concluzii comparându-le cu albaneza, ceea ce pentru mine nu-i decât un dialect traco-ilir neromanizat. Eu cred că elirii și traco-dacii erau înrudiți lingvistic mai ceva ca slavii și balticii,fiind mai aproape de filonul comun indo-european.

        De exemplu sufixul alb.për- e transmis la noi tot ca păr- sau ca pâr- și formează cuvinte la fel ca la albanezi: pârlaie (*părlarje?) – alb.PËRLARJE (derivat din verbe ca përlaj, përlahem) „Swept out of the earth by water”.

        pârlău=dispozitiv de spălat (=mașina de spălat arhaică) țesături formată din două corpuri, o troacă din lemn (destul de mărișoară,lungime=1-1.5m, lățime =0.4-1m,capacitate apr.50-80 l) pe care se așează pârlăul propiuzis, un corp făcut din doage ori buturǎ prelucrată (de dimensiuni inălțime=1-1.5m, diametru=0.5-1m), care are la interior în partea de jos o cruce pe care se pun hainele de spălat și peste care se toarnă leșie (rezultată din fierberea în apă a cenușii de lemne), care se scurge în troacă, se pune din nou la încălzit și operația se repetă preț de 3-10 ore funcție și de ce țesături și starea acestora se pârluie.

        ..a se părânda, părău și cine știe câte mai avem.

        Am comandat două cărți de I.Popescu-Sireteanu. Voi găsi mai multe acolo.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 17, 2016 @ 2:04 pm | Răspunde

      • Nu mai zic de lexicul ăsta arhaic de origine latină cât de minunat s-a păstrat.
        să câșcigǎ, să cășcigă= 1- se pregătește, aranjează pentru a merge undeva, ori a primi pe cineva, 2- se spovedește, cuminecă (se pregătește în ale credinței) Eliminând specificul graiului, am avea căștigă sau a se căștiga, verb cu sensul a se griji, pregăti, solicitudine, sensuri ce se găsesc și-n aromână.
        https://en.wiktionary.org/wiki/c%C3%A3shtig%C3%A3#Aromanian
        Imaginează-ți cât de frumos sună acum spovedania bietului Român,cum se auto-flagelează în fața preotului. https://en.wiktionary.org/wiki/castigo#Latin

        Cine știe acum dacă nu aveau și dacii un derivat similar lat.castus prin tema coissto- (*căișto- ?) cu sensul curat, a se curăți, purifica.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 17, 2016 @ 2:30 pm | Răspunde

      • părău și a se părânda sunt din altă categorie de derivate, cele cu sufixul pă- / alb. pë-shtjell https://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABshtjell#Albanian

        *păstalje – păstaie trebuie conectat fără niciun dubiu acestui radical *stel- ‘to set, lay, put, place’

        Mă gândesc acum la mai multe cuvinte, printre ele acel reg.păstură https://dexonline.ro/intrare/p%C4%83stur%C4%83/41424
        – a păstra https://dexonline.ro/intrare/p%C4%83stra/41409
        – părângoare, top.Părâng (*pă-rung conform verbelor din nordul țării legate de unii la căruța lat.runcus
        păcală
        a pătrunde conectat mai degrabă cu eng.to intrude conform lat.(in)trūdēre
        https://en.wiktionary.org/wiki/trudere#Latin
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/trewd-
        părădui
        Poate și der.cu teme romanice: păfugi.

        Bineînțeles că putem avea vechiul prefix verbal *per- lat.per, alb. për- ,care se confundă la noi cu lat. prae. Dar la fel de bine putem avea un prefix original pă-, po-

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 6, 2017 @ 8:37 am | Răspunde

      • Mă gândeam la prefixul indo-european *pi, *epi- folosit în cuvinte ca IE *pisda (*peisda)- buttocks,
        lat.post (rom.păstură „zadă”< ștergură e altceva) / alb.posht ,
        lit. ap- with verbs or verbal nouns indicating motion) Describes an actions movement around something; circum-
        Nu amintește de Părânda?

        https://en.wiktionary.org/wiki/ap-#Lithuanian

        gr. Epihippos = tr.Utaspios – opon the horse
        https://en.wikipedia.org/wiki/Thracian_language
        https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%90%CF%80%CE%AF#Ancient_Greek

        sau prefixul albanez mbë < *in-pe = rom.arhaic pă, care probabil era independent de arh.pre, pră
        *h₁epi ‎(“upon, by”) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%81epi

        Cine știe dacă nu avem și nume de persoane și triburi cu prefixul ăsta tracic: Pieporus, Pierria, piengetai

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 6, 2017 @ 8:59 am | Răspunde

    • Oare Vf.”cu Dor” (2.006 m) din Bucegi nu semnifica *ascuns la fel ca codomelc (melc ascuns)? https://www.proalpin.ro/blog/traseu-sinaia-cota-1400-cabana-varful-cu-dor/

      ”Si de ce numit “varf cu dor”? Aflarea la o asemenea altitudine da o impresie de levitare asupra lumii, o desprindere de pamant, o … distantare de dor.”
      Numai ”dor” n-aș simți pe un vârf de munte. Ce prostii!

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 26, 2017 @ 9:24 am | Răspunde

  3. Ar trebui să urmărim prefixele astea păr-, pâr- din cuvintele considerate a fi slavice sau fără etimologie clară, căci s-ar putea să le găsim pe o arie mult mai largă decât dialectul daco-român și să provină din substrat.
    fârșeroții poartă părpodz (sg.părpode) „ciorapi”. Este mai mult decăt evidentă tema ie a lat.pes, pedes, dar nu par să aibă origine directă conform moștenirilor piedz, piez (pegestru/pedestru) ale noastre.
    Cred că este geto-dacic.

    http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1929-1930_006.pdf

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 18, 2016 @ 11:19 am | Răspunde

  4. ”Nipsaioi” și ”Tranipsai” (aside from nipsaioi)

    S-ar putea ca acest prefix *tra- , coradical cu lat.trans, să fi avut sensul pe care-l ia alb. truaj (to put aside) (*trā-) < IE *terh₂- (“to cross”) cu un derivat foarte interesant pentru reg.trare (pl.trăiri) conform alb. truall (land, estate, country). Adică exact ce-i pus deoparte, al tău, față de bunurile comune ale comunității, clanului.

    La fel și sensurile multiple ale verbului a trăi îl recomandă măcar în parte ca autohton, mai ales dacă comparăm sensul 2 cu alb. trevë (region, village, province). Radicalul sursă ar putea fi *trē̆b, *trōb 'dwelling', dar mai sigură ar fi o reconstrucție *trē̆- *trō.
    trevë este un participiu substantivat, nu vine direct din *trē̆b.

    Apoi e acel sens6. (Înv.) A crea, a da viață sau trăuaş, troaş,’fânaţ împrejmuit’.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 14, 2017 @ 8:02 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: