Istoriile lui Roderick

Martie 10, 2013

Cervană

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:53 pm

cervánă (cerváne), s.f. – Varietate de unguraș, plantă erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscută. Cihac, II, 48 (și Conev 44) pornesc de la sl. črŭvĕnŭ „roșu”, fiind o plantă folosită  în vopsitorie, însă Tiktin îi contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac să fie exact, dar să fi existat o confuzie în ce privește planta, cum se întîmplă adesea în botanica populară.” (DER, dex-online.ro)

Cheia acestui cuvânt s-ar putea să rezide în numele polonez al speciei – karbieniec.

Mai departe conexiunile sunt misterioase.

Pol. karb ”crestătură” este considerat un împrumut germanic ( germ. Kerbe < PIE *gerbh– „to scratch, to make cuts, notches”). Planta are într-adevăr frunzele crestate, după cum se poate observa mai jos (sursa imaginii – wikipedia):

Aș crede însă că rom. cervană și pol. karbieniec reflectă mai degrabă PIE (s)ker-4 ”to cut” , ca  let. skarba ”aspru”, m-irl. cerb ”ascuțit, tăios”, lat. carpinus ”carpen”, nume datorat -după Pokorny- frunzelor zimțate ale arborelui; vezi imaginea de mai jos (sursa – wikipedia):

E posibil ca numele din română și poloneză ale ”cervanei” să fie datorate aceleiași rădăcini și aceleiași logici ca și ”carpenul”.

*

Denumirea științifică a plantei -Lycopus- poate fi regăsită în mai multe limbi europene (fr. patte-de-loup , let. vilkakojė); exclus ca ea să se reflecte în cuvântul discutat (pt. o diversiune, vezi comentariul 4 de aici). În română cervana mai poartă numele de ”talpa gâștei”, omonim cu al altei plante (Leonurus cardiaca).

Fr. chanvre (chanvre d’eau = Lycopus europaeus) ar fi o ”forme altérée du latin cannabis”.

Ținând cont de utilizarea plantei în vopsitorie (cf. DER), o altă posibilitate ar fi originea lui ”cervană” în PIE kerbero- ”variegated” (v.ind. karbará-, karvará-, karbu- ; gr. Kerberos, numele paznicului infernului); legat de ker-6 ”dark colour; dirt” .

Mi se pare problematică în ”cervană” prezența lui v unde firesc ar fi fost, cred, b. E posibilă o contaminare cu sl. črŭvĕnŭ „roșu; în fond, nu e exclus ca termenul din care provine în română să fie autohton.

21 comentarii »

  1. CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec.

    Nu uita de „fructele nucule”, sub formă de nuci: IE *kar- hazel; hazel-, earth-nut ; ( lat.carina) Old Greek: karüo-n `n Nut ‘,` karüā walnut, esp hazel, Corylus avellana’
    – ü pare să fie un w dacă nu mă înșel, literă ce putea fi exact ca-n dacică.Dacă în substratul nostru are loc transformarea w spre v avem răspunsul în carvană (cervană). (dacic *carwa cu sufix adjectival -na? ).Altfel putem admite un dacic kar și sufix IE -bho, adică karba cu transformarea b spre v în străromână.
    Cervană poate fi o coruptelă după un corespondent slav legat de folosirea plantei drept colorant (dă planta asta culoarea roșie??), însă numele corect și moștenit din dacică poate fi sin.carvană.La o adică ambele pot face referire la întrebuințări sau părți diferite ale plantei. http://surubel.bloguletul2.net/tag/cervana/

    „Denumiri populare: carvană, cătuşe(??), ciorvană, ciorvancă, coarnă, carvană, durerea inimii, iarba lui ceas rău, piciorul lupului (fr. patte-de-loup, let. vilkakojė), ţervană (paralela tracică a gr.kerberos și a denumirii de „piciorul lupului” care poate a fi o traducere din dacică?).”

    Țiganii au dus cu ei metoda populară de uz a plantei: „ The name Gypsywort comes from the belief that Gypsies were reputed to stain their skin with the juice of the plant, although Howard (1987) states that they used it to dye their linen.[6]”

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 11, 2013 @ 12:31 pm | Răspunde

    • Transformarea lui w are loc în chiar trei moduri: u (druete din PIE *drēw-), v (Vedea, nume de râu, din PIE *wed- ) și b (mai multe exemple…pe blog), probabil reflectând diferențe regionale în substrat.

      Grupul acesta -rv- îl avem de obicei din cuvinte slave ( zarvă, curvă, stârv, ; pârv ”1. (înv. și reg.; despre oi) cu lâna scurtă, groasă, creață și puțină. 2. (despre capre) fără păr. 3. (despre oameni) scund” – se spune că vine din vsl. prŭvŭ (?); dar lat. parvus = mic ).

      Mi se pare ciudat că în ”cervană” nu s-a transformat în b, când existau surse de ”contaminare” – cerb, cerbice. Probabil varianta originară era ”ciorvană”.

      Pare să existe în română o rădăcină *cior- legată de noroi/mâl/ceva moale, apos:
      ”ciorciolí, ciorciolésc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi” (DAR)
      ciorofleacă = zăpadă topită, cu noroi (termen urban, București)
      ciurfuială = mâl, noroi – DER
      Poate și
      ciurfă = cir, terci – DAR
      sau
      cír s.m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci – DER

      Cervana crește în zone umede ( = fr. chanvre d’eau ).Această explicație însă ne îndepărtează de cuvântul polonez și, probabil, de adevăr.

      Ce zici cu IE *kar- hazel; hazel-, earth-nut – highly unlikely, vorba cuiva

      Comentariu de Roderick — Martie 11, 2013 @ 8:09 pm | Răspunde

      • „hore (n.) „dirt, filth,” also hor; from Old English horh „phlegm,” horu „foulness,” from Proto-Germanic *horwo- (cf. Old Frisian hore, Old High German horo, Old Norse horr), perhaps imitative.” – etymonline.com

        În engleză planta se mai numește water horehound,
        ”Middle English horhoune, from Old English hārhūne, from hār hoary + hūne horehound ” (merriam-webster)

        Comentariu de Roderick — Martie 11, 2013 @ 8:18 pm

      • plus spaniolul charco – baltă, port. charco – baltă, mlaștină etc.

        Comentariu de Roderick — Martie 11, 2013 @ 8:37 pm

      • Vedea a purtat și numele de „Apa vânătă” (sau Vânăta) în susul râului încă de pe vremea romanilor. Dacă Vedea nu se traduce pur și simplu „apă”, poate e originalul geto-dacic după care s-a tradus cel roman sau paralele fără legătură semantică.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 12, 2013 @ 2:54 pm

      • PIE k̂u̯el- „muddy” (Pokorny) ( > lit. švelnùs „moale”, arm. šaɫax „noroi, mortar”); rom. ciur- ?

        Comentariu de Roderick — Martie 13, 2013 @ 7:38 pm

      • Dacă râul Vedea e mai limpede în jumătatea sa inferioară (îndoielnic) atunci ar putea semnifica „limpede, clar” și ar avea coradicale numeroase în limbile slave și eng.wather din IE* wedhr-.
        Nu s-ar explica pierderea lui [r]; adj.vederos poate avea și el un substrat dacic sau slav.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 16, 2013 @ 12:08 pm

      • În afară de cele două „Lycopus exaltatus și europaeus”, ciorvană mai e sinonim pentru talpa-gîștei, unde chiar se vede ceva vag roșiatic (mai mult roz) la flori: http://plantelemedicinale.info/t-z/talpa-gastei-tratamente-naturiste-talpa-gastei.html/
        De asemenea are frunze crestate. Un alt sinonim interesant e cione, la fel și pentru spanac-porcesc. Ce înseamnă cione ăsta!? Cred că aduce cu cioinag (sufix dacic -ag)- cosor, de unde înțeleg c-ar fi un *cione- a tăia.

        Ciorvană ar putea fi modificat pe teren românesc(din cervană) ca să aducă mai mult cu toate paralele sale diftongate de genul feminin: coasă(sl.kosa), ciormă (lit.kirmis), moară, cioară, scoare(lat.scoria), coajă, etc. Probabil e o perpetuare din substrat.

        Am putea avea un dacic *cervis sau *cervus, conform cu „lit. kirvis , lett cirvis ` ax (červь `Sickle ”. Și dacii trebuie să fi avut derivate sufixate astfel, întrebare e care-i originalul: -vus(ca-n latină), -vis ca la baltici sau -vь ca la slavi. E posibil ca în moștenirile noastre dacice să avem acest v care nu se betacizează. Chiar și acel pîrv ar putea fi doar coradical cu corespondentul latin sau latin, iar v nu betacizează datorită celeilalte labiale (b).
        Mai era și „griv” considerat autohton de tracologii bulgari. Nu pot fi toate din slavă căci n-au toate un sens slav.

        Legat de cervană, știu că am mai întîlnit terminația -van. E un sufix normal?
        PS: vezi că nu sîntem mereu în dezacord? Acum te aprob. :)

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2013 @ 10:24 am

      • lit. kervis vine dintr-un subcapitol *kerw sau *keru/krew.
        Încă unul : crivéi, crivéi, s.m. (reg.) om șoldit.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2013 @ 10:57 am

      • Și reg. giuvală (paralelă dacică la jivină) ar putea conține o lărgire a lexemei prin diftongare a lui /i/ (în /io/ și ulterior /iu/) cînd termenul se vrea la genul feminin. La masculin era o formă probabilă *givas(lit.gyvas, let.dzivs).
        IE *gʷih₃wós- alive, living < *gʷeyh₃- “to live”
        Încă nu știu dacă [o] din sufixe și prefixele IE devine [a]. Ex: alb. -tar din IE *(é)-tōr: luftëtar și IE *-tḗr care devine ..

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 31, 2013 @ 6:58 am

      • Cerbatis, vechiul nume al așezării getice pe care se fondează Callatis însemna probabil „mlăștinos” după unele păreri. E comparat cu lit.kirba (mlaștină). Dacă cervana crește în astfel de terenuri ar putea cuprinde o temă importantă cf.exemplelor date mai sus. De ce v și nu b?

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2013 @ 1:50 pm

      • `Giuvala e un munte apartinator de Rucar, jud.Arges`. E semn ca termenul circula in viu grai pe o arie extinsa, dincolo de graiul maramuresan unde a fost inregistrat. Inclin sa cred ca avem un entopic localizat pe un teritoriu marginit de de o parte de pasul Bran, numit Pajerea/Giuvala/Törcsvár(orasul turului?), deci e vorba de o pajura numita probabil si giuvala pe plan local (nu-i vorba de „O giuvală de câne”) si jud. Arges pe alta parte cu iesire spre sudul Moldovei unde avem entopicul juvínă. Apoi ar fi Maramuresul cu acea mentiune din Dex, pentru care banuiesc ca avea o continuare prin Nasaud de-a lungul Carpatilor (la fel ca reg.naprui de ex.), fix la marginile Daciei romane, locuite masiv de dacii liberi.

        Tema sa din *gʷei(w)o-,*gʷyē(w)-/*gʷyō(w)- (to live) trebuie analizata mai atent. Ce-i cu acest sufix -álă (de agent sau adjectival?)?
        Avem si o forma *giva sau *giuva cu sensul de vietate salbatica sau avem Jiul ce ar contine o tema ancestrala dacica iar -va(s) e sufixul de care vorbeam in ultimul comentariu la articolul Ghiuj?
        Ar putea fi o paralela sufixata a reg.juvina (juvete; -ete sufix, diminutival), pe care il vad ca autohton fata de slavicul jivina cu alte sensuri decat in romana. J cu ǧ se schimba intre ele in graiuri> giupan/giurpan cu jupan de ex.
        Cred ca dacii aveau fonemele ǧ si č (corespunzator lui s in alb.). Pentru č am stabilit ca e vorba de preschimbarea africatei ts in č cand e urmata de w sau u, caz ce a fost definit de Orel pentru albaneza: `before [u] (or -r, -ur glide) EPA ts and dz become tš and dž (same with tsw and dzw)`.
        Ex: sukë (low hill) corespunde reg. ciucă, sutë (female deer) corespunde reg.ciută sau şută. Alternanta intre č si ş se gaseste si-n albaneza pentru alte cazuri decat cele prezentate.

        Cred ca e vorba mai putin de sensul de viata, cat de acela conex de rapidate (ex. eng.quick) conform acestei definitii: ` Animal, monstruos orĭ rar, maĭ ales reptil saŭ insect (jiganie, dihanie). – În Mold. sud și juvínă: lăcustă orĭ altă juvină (VR. 1911, 11, 244), în Ban. joávină.`
        La fel si acel toponim Giuvala al Branului trebuie corelat cu rapiditatea pajurei (pe care am dezbatut-o undeva aici pe blog privind un sens de rapiditate in graiul maram. si unul slavic de..lacomie(?)).

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 3, 2014 @ 12:25 pm

      • Pe harta lui Abraham Ortelius râul Utus (reprezentat ca un curs scurt de apă) se află pe malul stâng al Dunării. Pe malul celălalt se află localitatea Utus, între Nicopolis și Securisca.

        Harta are numeroase inexactități și greșeli; există un râu Utus în Moesia (astăzi numit Vit), dar să-l plasezi pe celălalt mal al Dunării ar fi parcă o eroare prea mare. Utus se varsă în Dunăre exact înaintea Oltului, în timp ce Utus de pe harta lui Ortelius este după Olt.

        Acest Utus ar putea fi Vedea (??), ori o formă trunchiată din Alutus, ori alt râu (Călmățui-Teleorman, care are un afluent Vidrosu?)

        Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2014 @ 4:26 pm

      • E poibil să fie un oraș reconstruit în altălocație după ce a fost distrus într-un război antic. S-a întâmplat pentru mai multe așezări antice… Sarmizegetusa, Pelendava, etc.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2014 @ 7:34 pm

    • Acervatis, Acerbatis sau Cerbatis ar putea conține același aricol „a” de care vorbeam în contul hidronimelor Alutas și Arabon. Poate de asta și oscilează numele astea atât de mult, cu și fără articol.

      N-ar avea nici o logică ca acest Callatis, prescurtat Kalla sau Kala pe monede, să traducă de fapt pe Acervatis, dar e și aceasta o posibilitate. Mă gândesc desigur la bg. krasiv- frumos, drăguț, nobil, [..] http://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D1%80%D0%B0%D1%81%D0%B8%D0%B2

      Radicalul numirii grecești exista și la traci cf. alb. kolmë – pretty, winsome (reg.colbă la noi) > IE *kal(w)- beauty, helthy.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2014 @ 6:07 pm | Răspunde

      • Anticul Callatis ar suna azi probabil ca ”Galați”. Καλλαικοί din Spania locuiau în Galicia de azi, ”the ancient Roman province of Gallaecia, which is perhaps from the Celtic root cala „watercourse,” or else it, too, might be from the root of Gaul” (etymonline.com)

        Comentariu de Roderick — Mai 19, 2015 @ 10:19 pm

  2. Cervană ar putea face aluzie la culoarea neagră scoasă din sucul plantei: IE *kerǝs- „black” http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+942&root=config
    Nu peste tot s-a păstrat aceeași rădăcină, semn că poate -s e adăugat doar dialectal în IE.

    Una din cele două plante are și flori roșii, deci cervană din slavă cerveny- roșu are sens. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/%C4%8D%D1%8Crv%D1%8C
    E interesant că sl.cerv (vierme) are un corespondent traco-dacic, reg.ciormă (lit.kirmis). Dacă și dacii extrăgeau culoarea roșie din acest vierme, am fi avut derivatele noastre.Poate următorul: cirmói s.n. (reg.) numele unei buruieni ce crește în grâu.
    sau ciormoiag http://ciormoiag.vocabular.ro/wordSearch.php?view=views/wordSearch.xsl&amp;
    Pol. karbieniec e un pic bizar, nu-i găsesc originea slavă.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 11, 2013 @ 1:23 pm | Răspunde

  3. Redau două comentarii de mai sus pentru a susține ideea de cervană ca și mlaștină

    „Pare să existe în română o rădăcină *cior- legată de noroi/mâl/ceva moale, apos:
    ”ciorciolí, ciorciolésc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi” (DAR)
    ciorofleacă = zăpadă topită, cu noroi (termen urban, București)
    ciurfuială = mâl, noroi – DER
    Poate și
    ciurfă = cir, terci – DAR
    sau
    cír s.m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci – DER”

    „Cerbatis, vechiul nume al așezării getice pe care se fondează Callatis însemna probabil „mlăștinos” după unele păreri. E comparat cu lit.kirba (mlaștină). ”

    De la ciorcioli avem a mociorli, ca și mocirlă

    De la lit. kirba este posibil să provină termenul de turbă ,care este o zonă mocirloasă, cu pământ turbos, care are culoare neagră, și unde se formează cărbunele turbă (vezi și turbărie). .De asemenea, un om turbat este un om negru de mânie.

    Cuvântul ciorbă se dă unei mâncări lichide, ca o supă mai groasă, sau ca un terci mai subțire

    ciurfă – ciorbă

    Comentariu de sabinus — Septembrie 28, 2013 @ 5:30 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: