Istoriile lui Roderick

martie 31, 2013

Ciorchinele și un aspect fonetic

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:13 pm

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf.ină, și cu infixul r ca în fișcăfrișcă, fîțîifîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină.Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).  ”  (DER, dexonline.ro)

Cred că ar putea fi un cuvânt autohton, din PIE ku̯elǝk- ”bundle, bale” (din dicționarul lui Pokorny; v.ind. kūrcáh  ”pachet, smoc”)

În plus, s-ar putea pune în evidență o lege fonetică: IE *kw și *k’w (inițial) > rom. č  (ci) în cuvinte autohtone (?); pe lângă exemplul de mai sus, ar mai fi:

PIE *k’woro- ”magpie, crow” > rom. cioară

PIE *k’wel- „wet and weat; clay” > cior- / ciur- , în cuvinte precum ciorciolí , ciorofleacă , ciurfuială , cioarfă, ciurfă ș.a.

PIE *kwek(ʷ)- „cudgel, club” > rom. ciucă

PIE *k(‘)wap- ”merchant” > posibil rom. ciupărá , încĭupărésc „mă înfiripez, mă înțolesc, adun oarecare avere” (Scriban, dexonline.ro)

PIE *k’wa(i)n- ”copper” > posibil rom. cioaie ”bronz” (în Mold. de sud, cf. Scriban; după DER, același cu acioaie , din it. acciaio ”oțel”)̣

23 comentarii »

  1. IE *k’woro- ”coțofană, cioară”
    Analizând strict voroava noastră „cioară” cred că putem remarca o transformare a lui *o în [a] , nicidecum o diftogare ulterioară a lui *o în [oa].
    Așa cum ai remarcat, *k’w devine č, însă nici *w nu dispare, ci devine sau se restrânge în [o]. Exact același lucru se întâmplă cu pronunția lui soáre și altele. Poate accentul pe [á] e de vină, dar uneori am senzația că aud de fapt [w].

    Cred că proto-tracii, din care s-au coborât geto-dacii, aveau transformările astea generalizate și le putem verifica controlând toți radicalii de forma *k’wo, adică încă unul. :)

    IE: *k’wor[e]- „to sweep, to clean” – rom.cioareci http://dexonline.ro/definitie/cioareci
    Sensul original era de material alb, curat, iar omofonia cu cioară e o sursă de smintire. Poate de asta se pierde înțelesul de bază al ciorecilor, mai ales că nimeni nu-și mai produce hainele în casă, ci ne pică miraculos în mâini după ce înmânăm acele stranii foi numite bani.

    Cel mai bun material în aceste cazuri de transformări e să urmărim radicalii baltici, dar mai ales graiul prusac mult mai arhaic decât restul și mai apropiat de dacică. Nu știu când anume încep balto-slavii să transforme *w în [v], dar poate că geto-daca era încă în faza pre-palatalizare sau nu era deloc pe drumul ăsta analizând vorbulițele de mai sus.

    Comentariu de Ioan Albu — aprilie 1, 2013 @ 7:56 am | Răspunde

    • cĭoárcă . Vechĭ. Manta albă țărănească.
      ciórmă Var. ciorman, ciormag – vierme-alb (IE *kʷerm-i- „vierme, omidă” întretăiat cu un înțeles metaforic ”curat” din IE *k’wor[e]- „a mătura, a curăța” ?)
      CIOROBOTÍ vb. v. curăța, deretica, scutura, strânge.

      Am găsit și coțofana dacilor:
      cioárcă s.f. (reg.) 1. țarcă, coțofană. 2. broască.

      Comentariu de Ioan Albu — aprilie 1, 2013 @ 8:19 am | Răspunde

    • În mineritul din Apuseni se folosea „ciorec”- stofă aspră de lână, similar cu „arom. cioaric „postav””
      http://taramotilor.ro/cap26.html
      Mai e o mențiune de nume interesantă: „După tradiţie, la venirea ungurilor în Dacia, în comuna Criştior era un cneaz, cu numele Balia, care administra ţinutul acesta. ” Dacă „bal” însemna putere și conducător, s-o fi păstrat undeva în acei munți și acest nume, sau denumire de conducător (ancestral).

      Comentariu de Sorin5780 — martie 9, 2014 @ 11:39 am | Răspunde

  2. Ciorchine
    IE: *k'[o]rk-, *k’rok- pebbles http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=+645&root=config

    sau din * k’ore, * k’rē- „to feed, to grow, to raise” (alb.thjerrë- linte; thjer- ghindă ). S-ar potrivi cu sensul luat din *ōwg- (“to grow, to increase”) de către IE *ag- (~ *ōg-)- fruit, berry.
    reg.agur (vie sălbatică), aguridă, agurijoară, agurizar.

    Și „scălan” e foarte interesant pentru discuția de față. http://dexonline.ro/definitie/sc%C4%83lan
    arm. http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%AD%D5%A1%D5%B2%D5%B8%D5%B2#Etymology
    gr. khaliks- pietricică > lat.calx ; calculus- pietricică; lat.silex ; rom.scalói (grăunte) http://en.wiktionary.org/wiki/%CF%87%CE%AC%CE%BB%CE%B9%CE%BE#Ancient_Greek

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1722&root=config

    Comentariu de Ioan Albu — aprilie 1, 2013 @ 5:35 pm | Răspunde

    • reg.agur (vie sălbatică) trebuie să fie coradical cu următorul:
      agur s.n. Agru. Pământ; proprietate (Molin GB); pământ; bucate (Vîrcol M); agur, agru (Ponoare-Mh); recoltă (FOM, I, 399).
      http://editurauniversitaria.ucv.ro/dictionar-entopic-al-limbii-romane–vol-1/cuprins

      Trebuie să fie coradical cu lat. augeō (“increase, grow, honor”) prin acel participiu agúr (v. *augur) cu sens de bucate, recoltă, adică ceea ce crește sau a crescut pe câmp. Se confundă probabil cu rom. agru, care dispare și el în concurență cu ogorul slavic (?).
      ,
      Înițial m-am gândit la gr.ᾰ̓γείρω (ageírō, “to gather”; metateza iotului) și lat.gero din rad. *h₂ger- (“to assemble, gather together”). https://en.wiktionary.org/wiki/ἀγείρω#Ancient_Greek

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 8, 2018 @ 11:15 am | Răspunde

      • >Înițial m-am gândit la gr.ᾰ̓γείρω (ageírō, “to gather”;

        To gather, to acquire, to amass (riches)

        Eu văd aici un nexus possibil cu:

        arghiríe [At: DN3 / E: ns cf ngr ἄργυρος] Element secund de compunere cu semnificația „în legătură cu banii”, „argint”, „bani”. [Cf. it. argiria].

        http://etimo.it/?cmd=id&id=1263&md=4d9ce0647cee222c4cbebc56e7e1608a

        Comentariu de Compayee — iulie 10, 2018 @ 10:39 am | Răspunde

        • N-are legătură! https://en.wiktionary.org/wiki/ἄργυρος#Etymology

          PIE *h₂rǵ- sau *h₂erǵ- (white-clear; glittering; silver) dă tr. arzas ‘alb’, (top. și hidronim) Arzos și un rom. oarzăn (Trans. “clar, pe față”; Adv. Lămurit, curat, pe față: ĭ-am spus oarzăn), coradicale cu Lat. arguere, arguō (“to make clear”, der. argumentum)

          http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html
          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h₂erǵ-

          Etimologic, ”oarzăn” nu poate proveni din alt radical, dar fonetismul său intrigă puțin. Inițial credeam că un dacic *ardz- devine *ordz (labializarea lui ‘a’ din sec.II) cu diftongarea lui [o] accentuat, dar accentul pe [a] ar fi trebuit să-l păstreze intact.

          Un proto-dacic *ārz- nu putea exista pentru că reconstrucțiile de mai sus sunt nesigure, poate chiar incorecte. Laringiala *h₂ dispare mereu (la fel și celelalte), dar nu înainte de a lungi vocala următoare: PIE *h₂erǵ- trebuia să dea un IE *ērǵ- și de aici cu vocală lungă în restul limbilor IE. În daco-albaneză ar fi devenit inițial *ārdz- și ulterior *wardz- / *vardz- (ex: vatră = Alb.vatër, vatrë din IE *āt- ”foc; adj. rapid” – vezi Lat. ātrium, Osset. art = foc, pl. ærtıtæ, ærттæ).

          Dacă era doar o laringială *h₂ și o consoană [r], ar fi dat un *ar- inițial în toate limbile IE, deci oarzăn trebuie explicat altfel.
          Posibil să avem un derivat cu prefixul daco-albanez v- (out off): mold. hrapă = arom.vrapă, coradicale cu alb.vrap (expr. pe răpușie- care mai de care, pe intrecute); vramăt/ramăt, coradicale cu alb.rrëmullë, rrëmujë (disorder, confusion, chaos; plundering, rifling, ransacking) și tot așa.

          https://en.wiktionary.org/wiki/vrap
          https://en.wiktionary.org/wiki/rrëmujë

          Nici nu-i greu de explicat un mai vechi *varzăn (arh. *vardzăn). Avem reg. ”oargă” care la un moment dat trebuie să fie sunat *vargă (nu cred c[ vine din mag.varga =cizmar), ”oraș” dintr-un mai vechi *varoș (Mag. város =cetate, oraș; consemnat ca un arh. uarăș), apoi adv.”oare”, care apare în manuscrise drept *vare și varecare (azi oarecare), cf. alb. vallë.

          https://en.wiktionary.org/wiki/vallë

          Comentariu de Sorin5780 — iulie 10, 2018 @ 1:25 pm | Răspunde

  3. ciorchine = let.ķekars; cu o mică metateză avem ciorchine (în bg.și alb.se formează pluralul cu suf. -ină).

    Altă dezvoltare posibilă în acord cu noua formulă de transformare:
    IE *g’wop- (~ -bh-) ? „sea” sau Pokorny: gʷēbh-1 (oder gʷābh-?), gʷǝbh- „to sink, submerge, plunge”
    reg.japșă, japină,japcă, numai dacă presupunem un mai vechi giapină sau giapă.
    Grupul „ps” sau „pș” nu e anormal pentru română (frapsân, toapsec) sau dacică (Tyrepsum, așezare carpică pe Tyras).

    O altă transformare fonetică e IE* sw > dacic ș (alb.gj).

    Comentariu de Ioan Albu — aprilie 2, 2013 @ 7:24 pm | Răspunde

    • Tyre-psum
      Am descoperit un sufix dacic care însemna „lîngă”. În alb.devine afër (> apsera/ *ps > f). gr.apsi- backwards http://en.wiktionary.org/wiki/af%C3%ABr#Etymology

      Comentariu de Sorin5780 — august 5, 2013 @ 9:01 pm | Răspunde

    • zopină (loc apătos sau mocirlos, impropriu pentru construcții. sat Stejar, jud.Arad), der. cu suf.-ină de la zoapă = adâncitură de teren, groapă, joampă, zoampă (Curechiu, Hunedoara)
      zoapă (adâncitură acoperită cu pădure).
      zoapă = joapă, japă, joardă, nua lungă.
      Locurle joase sunt uneori apătoase, mocirloase. Cf.boaică ‘depresiune, dolină, mlaștină, padină, mică depresiune circulară….etc. etc.

      Soluții și sugestii etimologice, pag.184.

      Comentariu de Sorin5780 — august 15, 2017 @ 7:46 am | Răspunde

  4. „ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin.” (DER)

    <PIE *k'wā- "to swell"

    Comentariu de Roderick — aprilie 2, 2013 @ 10:41 pm | Răspunde

    • cioáșpă, cioáșpe, s.f. (reg.) abces, bubă mare cât aluna.
      CIUȘ s. v. ciuf.

      Comentariu de Sorin5780 — aprilie 16, 2014 @ 12:37 pm | Răspunde

  5. Interesant mi se pare acel „cioarcă” cu sensul de ”broască”. Mai avem și
    ”cioáscă s.f. (reg.) broască râioasă.” (DAR), poate rezultatul unei contaminări între ”cioarcă” și ”broască”, poate nu.

    Din PIE kā̆u-, kē̆u-, kū- ”to howl” (Pokorny, corespunzând lui *k’aw- de pe starling.rinet.ru) provine rus kávka ”broască”, însă dialectal și ”stăncuță” (caz similar lui ”cioarcă” = țarcă sau broască ). Avem și noi ”ceucă” = stăncuță, din bulgară sau sârbă (čavka). Mai avem însă și ”cuacă” – stârc de noapte.

    În cele din urmă originea onomatopeică face să coincidă numele broaștei cu cel al coțofenei.

    Comentariu de Roderick — aprilie 2, 2013 @ 11:24 pm | Răspunde

  6. ”CIACLĂ-DE-TRÉSTIE s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.” (Dicț. de sinonime)
    < (?) PIE ku̯ak- "croaking, quacking" (Pokorny), cu derivate însemnând orăcăit sau măcănit

    Comentariu de Roderick — aprilie 2, 2013 @ 11:33 pm | Răspunde

    • cioclete = vrabie (în zona Hațegului); asemănător lui ”țiclete”. S-ar putea încadra și aici, dar mai degrabă nu.
      În schimb, cioarcă/cioască = broască, cu toată dificultatea fonetică a infixului (în DER nu e o problemă derivarea lui ciorchine din cioc), ar putea fi legată de această rădăcină.

      Comentariu de Roderick — aprilie 3, 2013 @ 8:55 am | Răspunde

    • Gacul-roșu (bâtlanul roșu). https://dexonline.ro/intrare/gac/210707
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Stârc_roșu

      Probabil e un concurs între radicalii ku̯ak- „croaking, quacking” (cicăli, ciaclă) și *gʷog-(-k) ”to shake, to swing”. Dpdv fonetic, ultimul putea da eng.quack dacă prima consoană era aspirată. Vezi și Lat, coaxāre (I croak, make the sound of a frog), probabil un coradical: ”gac-roșu”.
      https://www.etymonline.com/word/quack

      Pentru ciaclă-de-trestie s-a propus primul radical, dar sună foarte asemănător cu turcismul ceacal (șacal; din Pers. شغال‎ šagāl). Avem totuși cioacă/ceucă/ciaucă sau cioară, deci radicalul sau onomatopeea e prezentă în lb. IE, iar determinantul ”de-trestie” nu înseamnă că mai era o ciaclă (poate versiunea cenușie)?
      https://en.wiktionary.org/wiki/jackal#Etymology
      Cioclul de exemplu, sună asemănător cu ciaclă (bg. čokla?) sau cioclete = vrabie (suf.-ete).

      https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-moartea-neagra-si-mastile-purtate-de-doctorii-ciumei-in-evul-mediu-inspiratie-pentru-un-designer-2022721

      La începuturile ciumei bubonice erau angajați niște săraci să verifice cine a mai murit și să adune cadavrele. Se îmbrăcau în acel costum gros din piele cu mănuși, pelerină și mască în formă de egretă sau cioară. În ciocul supradimensionat se introduceau ierburi care, teoretic cel puțin, trebuia să îndepărteze pericolul contaminării. Primul care cred că inventează deghizarea și introduce ierburile este chiar Nostradamus, dacă nu mă înșel.

      Este ciacla un derivat regresiv din verbul a ciuculi sau din bâtlanul slavic *čaplja, cum ai comentat cu altă ocazie? Care are mai mult sens? https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/čapati
      a cioculi = ciuguli; vezi rom.cioc și ciucă din rad. *k’ūk(ʷ) =awn, thorn(beak?)

      Cel slavic vine probabil din radicalul *kh₂pyéti (=to be grasping; a ciupi la Șăineanu?) sau coradical cu alb. kep (=to hew, quarry (stone); to chisel, engrave), ceea ce mă trimite la ideea cu care voiam să încep comentariul: ”gac” este identic cu Alb.gak ”mistreț (din*gʷōus “ox, cow” sau alt radical). E prea mare suprapunerea să nu-mi dea idei!
      Ca și Eng.boar sau gligorul nostru, la origine însemna animal care împunge. Am pierdut probabil gacul (mistrețul) și am rămas doar cu bâtlanul (sin.cetie)! Pare neverosimil!
      Avem câteva latinisme privitoarea la faună care dispar din vorbire: percă de râu, pic (ciocănitoare),
      Oare din dacică n-avem nimic privitor la aceiași faună?

      Eng.heron din *(s)kreik-, *(s)kreig- (“to screech, creak”)

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 14, 2018 @ 8:06 am | Răspunde

  7. PIE *k’wen- ”câine” s-ar putea regăsi în
    ”cioci1 s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. ” (DAR)

    Ar corespunde oarecum alb. shak(ë) ”cățea”, care este, cf. Pokorny, de origine iranică.
    Interesant !

    Comentariu de Roderick — aprilie 2, 2013 @ 11:43 pm | Răspunde

    • Care-i singularul termenului cioci, Cioacă? :)
      Pokorny dă *k’won-, *k’un-, deci ar veni *cioană primul (și/sau *cioacă cu sufix asemănător slavei, albanezei și iranicilor). Urmăring toate derivatele observăm că-s doi sau chiar trei radicali pentru câine și fiecare ar fi avut o anume transformare în dacică.

      Poate un dacic *cioană ar fi avut un coradical alb.*sa(n) sau *suan, conform cu samë – „dog’s shit”.
      Mai e și ung.cenk (sens arhaic de câine sălbatic, azi termen peiorativ pentru bipezi). Probabil vine din rom.țânc, care reproduce o variabilă apropiată de alb. thënukël (dog’s berry). Rememorând câteva elemente de substrat, IE *k’ se transformă în [ț] înainte de [i] sau [e]. Deci bessic synu/dinu și pseudo-dacic *kino ar putea surprinde un *țănu sau *țânu. Poate chiar amândouă, unul la sud, celălalt la nord de Dunăre.
      Închiderea vocalei înainte de [n] e geto-dacică, n-are cum să fie slavică.

      Comentariu de Ioan Albu — aprilie 3, 2013 @ 1:31 pm | Răspunde

      • Apropo de cățeaua albanezilor, shak(ë), avem și noi ceva, sáncă (var. sámcă): http://dexonline.ro/definitie/sanc%C4%83
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Samca
        – „ Old Church Slavonic сѫка (sonka, “she-dog”)”
        – arm.šan – câine
        – lat.canis „quite obscure Latin canis `dog ‘ Canes Initial. old fem `bitch ‘, canicula (see ai. Suni terms of f) a , perhaps the intervention of a mine. cano , cana ‘wolf cub’, CymR. cenaw `young dog or wolf ‘(see ken-3 ) corresponding word (as well lyd Καν δαύ̄λης.?)” (deci intra în folclorul IE)
        – ken-3?
        Pe de altă parte, tracii puteau păstra vechi forme din perioada lor centum așa cum se găsesc la baltici câteva, foarte rar și-n dialectele indiene chiar.
        Bănuiesc că acel kandaunos poate surprinde cumva o literă [č] pe care grecii ar fi transcris-o [k] cf. Dekebalus, Dekinais și altele !?

        Numele românesc al acestei „Eryngium planum” (sancă) poate fi autohton, fiind endemică Europei centrale și sud-est europene..sau nu!

        Comentariu de Ioan Albu — aprilie 4, 2013 @ 8:12 am | Răspunde

      • ken-3 cred că se referă la IE *kan- / -e- „young, new; begin”
        Ar fi dat și la traci tot un „kan” sau *cen, care nu putea însemna decât „pui” început, primul” etc.

        Acum are sens și rom. țânc, poate mai vechi *čenc, surprins în maghiara medievală. S.Olteanu avea o listă de nume tracice pe care le etimologiza
        čent propunând IE *k’ent (pierce), dar poate avem o formă nazalizată din *ken cum e celt.Cintugnātos („Primigenitus”), cet- primul, sens de început în slavă. Schimbă complet datele problemei. Am impresia că tracii foloseau curent *centus sau cintus, însemnînd fiul cuiva în nume compuse (Rubocentus/Raebocentus)

        Deci avem forme diverse, cioară și cioarcă, apoi unele graiuri puteau dezvolta și țarcă. La fel și cu cele de mai sus. kinouboila poate însemna merișoarele/poamele cățelușului, iar thënukël o pronunțare târzie la fel ca „țânc”.

        Comentariu de Ioan Albu — aprilie 4, 2013 @ 9:06 am | Răspunde

      • IE: *k(‘)as(w)- ”briliant grey”. http://en.wiktionary.org/wiki/canus
        Îmi calc pe inimă, dar thënukël poate avea altă explicație. :) S-ar putea să avem o traducere foarte simplă, identică cu denumirea sa științifică: bryonia alba.
        Nu mă împac cu identificarea thënukël – kinubolya (dog’s berry). Albaneza nu schimbă [b] cu [k], iar samë (dog’s, excrements) indică o transformare specifică și foarte bine argumentată: *tswa(n)-ma *kʷl (zero grade) și sjell din *kʷel- (e grade).

        Comentariu de Sorin5780 — aprilie 16, 2014 @ 9:40 am | Răspunde

      • săiastră (zână) și adj.coloristic IE: *k(‘)as(w)- ”briliant grey”?? Ar fi coradical cu slava, adică numele iepurelui format prin adăugarea sufixului -ro: „Russian Serjak `gray hare ‘: seryj `gray ”
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+850&root=config

        IE *k‘as- > proto-dacic *sasja (Adj. coloristic) căruia i se aplică metateza lui iot specifică și devine *saisa. Unui derivat din acest termen i s-ar adăuga, în buna tradiție IE, sufixul -ro care formează substantive (dacicul burr de exemplu) și „evrika: săiastra cu t infix între [s] și [r]. La fel de normal pentru traco-dacică.
        Diftongarea lui [i] în [ia] pentru genul feminin e iar normală.
        Bună, rea, e o idee! Cu asta cred că am epuizat epitetele coloristice pentru săiastră .
        Dar tot mai real pare un împrumut sau o moștenire a gr. Sebastos (*seviastă?) cu despicarea lui [t] în [tr] (Greek: σεβαστός „venerable one”, pl. σεβαστοί sebastoi. http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%A3%CE%B5%CE%B2%CE%B1%CF%83%CF%84%CF%8C%CF%82
        IE* tyegʷ – to escape, retreat in fear.

        Altă idee ar fi să avem un epitet identic în sens cu gr.sotiros (mântuitorul, eliberatorul) dintr-un rad. *swab- sweb (pe cont propriu, liber) de unde avem slavicul slobod. Trac Sabazios

        Ar fi coradical cu slava, adică numele iepurelui format prin adăugarea sufixului -ro: „Russian Serjak `gray hare ‘: seryj `gray ”
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+850&root=config

        ȘAȘ s. v. vultur. orig.uralică (mag.sas- vultur)

        Comentariu de Sorin5780 — aprilie 16, 2014 @ 12:24 pm | Răspunde

    • Am vorbit mai demult despre „cioane” – numele unor plante, asemănător cu cel al ”împăratului Cioană”.

      ”cioáne s. f. pl. – Nume dat mai multor plante (Leonurus cardiaca; Rhinantus glaber). – Var. cione. Origine necunoscută. Ar putea fi vorba de un etimon celtic sau germanic, similar cu kawa, care corespunde fr. chouette și sp. chova (cf. Corominas). ” (DER)

      Din PIE *k(‘)wain- ”marsh; a k. of marsh tree” ar putea fi doar sub aspect fonetic (Leonurus cardiaca nu e plantă de mlaștină, chiar preferă solul mai uscat).

      Mai este un PIE *k’wenǝdh- ” a k. of plants with a hollow stalk”, k̂u̯endh-ro-, -no- la Pokorny; aici ar corespunde tulpinii de Leonurus cardiaca. Forma ”cioane” ar putea fi redusă din k̂u̯endh-no, ca isl. huǫnn (??)

      Comentariu de Roderick — aprilie 5, 2013 @ 9:27 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: