Istoriile lui Roderick

aprilie 7, 2013

Din povestea lui Abrud

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:55 pm

Un prieten mi-a recomandat, pentru lectură, colecția ”Povești nemuritoare”, reeditată acum la editura VOX 2000 și disponibilă cu ziarul ”Libertatea” ( :) ). Pot spune că am rămas uimit de fiecare poveste citită până acum. Sunt acolo lucruri care mă pun pe gânduri și poate -cine știe?- acesta e un drum spre înțelepciune.

Din perspectiva lucrurilor pe care le discut de obicei pe blog, mă voi referi aici la ”Povestea lui Abrud”, un basm bănățean (a cărui sursă bibliografică, la fel ca în cazul tuturor celorlalte povești, nu e precizată).

Abrud este aici un antroponim (!). Fără nicio referire la numele localității din Apuseni.

Firește, m-am gândit la tracicul Abro- , care apare în antroponime ( Abret, Abrozes, Abrozelmes), după I.I. Russu probabil din IE *obh-r-, *abh-r- ”puternic, vehement”.

Mai apare în poveste un cuvânt de negăsit prin dicționare –stoarză = cocă de plăcintă (explicația de la subsolul paginii); în context, însă, este: ”a început să răsucească stoarze pentru colaci”.

Poate că la originea acestui cuvânt este PIE ter-3 ”a freca, a roti”. Ori PIE *taist-, (*stait-) ”dough” (v.gr. stâi̯s , bret. toaz ”aluat”, cuvântul din română prezentând un r infix) (??). Engl. starch provine din PIE *ster- „stiff, rigid” (cf. etymonline.com), aceeași rădăcină fiind, după S.Paliga, originea posibilă a rom. străghiată.

Interesant ar fi ca stoarză (initial *stroază ?) să aibă o origine comună cu ”strudel” (PIE sr-edh-, sr-et- ”to whirl, wave, boil” – Pokorny). Mai e posibilă o conexiune cu PIE *(s)trūd- ”to swell, to abound” – din care avem (<germ.?) ”struț” =buchet și -chiar mai probabil- cu PIE ster-5 ”to widen, to scatter” (lat. strues , struix ”morman, produse de patiserie date ca ofrandă(?)”).

În basm sunt numiți ”căței” puiul de câine, de leu și de urs. După DEX e vorba de o extindere a sensului (”Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele)”), însă accepțiunea mai generală cățel=pui de animal ar putea fi cea originară în limba română (PIE *kat- ”young one”, lat. catulus).

14 comentarii »

  1. Un alt archaism întâlnit în ”Povestea lui Abrud” este ”vânăția cerului” = adâncul cerului, văzduhul, firmamentul (?)

    ”Făcând Abrud după cum l-a sfătuit maică-sa, aceasta a săltat cu el în vânăția cerului”

    Sensul e diferit de cel menționat de Scriban, ”Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.”. În ”vânăția cerului” se urcă.

    În latină venetus nu înseamnă vânăt, ci ”blue, blue-green, sea-blue”, ”bleu azure” (http://fr.wiktionary.org/wiki/venetus). Acest sens este probabil conservat în ”vânăția cerului”.

    Un gotic waggs ”paradis” provine (cf. Pokorny) din PIE *u̯e-n-gh- ”to be bent”

    Comentariu de Roderick — aprilie 8, 2013 @ 10:01 am | Răspunde

  2. stoarză
    IE: *stār- ~ -ō- „big, thick, old” (lit.storas- thick, heavy, fat, deep, corpulent, stout). Dacă e *stār originea, se putea transforma foarte ușor în stor ( IE *ā < rom.o )cu diftongarea lui o și un sufix -die sau -dia.
    Mai e alb. i trashë- „thick, obese, coarse, viscous, silly, clumsy”

    Am mai discutat până acum despre inscripția din Sitovo? http://www.korenine.si/zborniki/zbornik06/serafimov_sitovo06.pdf
    Surprinde câteva fapte de limbă pe care le-am punctat aici de-a lungul timpului:
    kuiss e similar cu alb.kush (who, whoever, wich, that) pe care l-am apropiat de numele costobocilor din epitaful roman: koisstoboces. Avem Ruki foarte limpede și sincoparea lui [i].
    – șinei (fii) e și el atestat în nume tracice bitematice, însă surprinde palatalizarea spirantei [s] când e urmată de o vocală anterioară închisă [i].
    Dacă au interpretat ăștia corect literele!!

    Comentariu de Ioan Albu — aprilie 8, 2013 @ 12:04 pm | Răspunde

    • Poate că stoarză înseamnă stoarsă, adică strânsă până se scurge toată apa din ea

      Stoarză poate avea în comun ceva și cu a stâlci, adică a deforma ceva prin frământări sau loviri repetate

      Comentariu de sabinus — aprilie 8, 2013 @ 8:24 pm | Răspunde

  3. Englezescul cat și germanicul Katze, care înseamnă pisică, arată că acest animal domestic este ca un fel de pui pe lângă pisica sălbatică, care este mult mai mare. Nu știu cum se spune în cele două limbi la pisică sălbatică (popular vorbind)

    Pisica domestică este ca un cățelandru pe lângă pisica sălbatică

    Comentariu de sabinus — aprilie 8, 2013 @ 8:27 pm | Răspunde

  4. La pag.485 N.Drăganu vorbește de Sălciua-de-jos ca provenind din adj.(apă) sălciuă, iar imediat după analizează Abrud și variabile sale până la pag.489.
    http://en.calameo.com/read/000827433df961b02455c

    Comentariu de Sorin5780 — august 31, 2014 @ 1:40 pm | Răspunde

  5. Acel stoarză amintește oarecum de radicalul *twer- to round, encircle /*twerǝ – keep, hold, to fence, sau articolul privitor la NP Turda https://hroderic.wordpress.com/2009/02/23/turda/

    Ca să recompui rădăcina exactă te poți gândi la două sau trei direcții:
    – *twerdja (round) și tordza conform sinonimului său cocă;
    – twardja- tare, vârtos, (*tward- hard stone) conform sinonimului său hațegan sold, soaldă, soalde fără explicație (probabil din lat.solidus sau alt radical) „Proto-IE: *tūr-, *twār- ˜ -ō- cheese
    – un rad. IE *torg’- cu sensuri necunoscute încă.

    Comentariu de Sorin5780 — octombrie 23, 2015 @ 7:54 am | Răspunde

  6. În articolul lui Olteanu se dau niște exemple scitice cu tema *abra (heaven) ”Αβραγος, Αβροαγος, Αβροζεος” care-n ossetină va da ”arv” (cer).
    https://web.archive.org/web/20150222021555/http://soltdm.com/langtdm/thes/a/abro_ebry.htm
    https://bg.wikipedia.org/wiki/%D0%A1%D0%BA%D0%B8%D1%82%D1%81%D0%BA%D0%B8_%D0%B5%D0%B7%D0%B8%D0%BA
    Următorul este în germană, deci va mai dura până-l traduc pe secțiuni:
    https://ejournals.epublishing.ekt.gr/index.php/tekmiria/article/viewFile/2892/2679

    Deși m-am antepronunțat privitor la NP Abrud și Abrunca (*abh-r- „puternic, vehement” sau coradical cu Afrodita, prin gr.aphrós ”spumă”), este posibil să avem acolo un tracic *ebru- (dac.*abru) cu sensul ‘cer’? Știu că formele bitematice au un determinant, de obicei un adjectiv, și un subiect logic.

    Εβρυζελμις /Abruzelmis/, Ἀβροζέλμης /Abrozelmēs
    Cele două variante sunt comprimate de către Olteanu într-o formă comună *äbruzelmīs și-l traduce ”puternic apărător”, adecvat pentru un nume de conducător.

    Am început comentariul ferm convins că ănuiesc că ideea mea are merit, dar bănuiesc că n-are sens o traducere ”cer protector” și să fie un epitet al unui zeu tutelar!
    Remarc totuși ceva în primul link. Citez:
    ”1.1.2. Decret atenian din 386/385 (IG II2 31) în cinstea regelui Ebryzelmis, destul de rău păstrat, în care numele îi apare de 4 ori:
    -gen. Εβρυζελμιδος (r. 11: Εβρυζελμιδος şi r. 22 Ε[βρυζ]ελμιδος)
    -ac. Εβρυζελμιν (r. 5: Εβ[ρυζε]λμ[ι]ν şi r. 18: Εβ]ρυ[ζελ]μιν)”

    Sper că ”ac.” semnifică acuzativ pentru că am curiozitate. Acuzativul definit folosit încă de albaneză: nom.mal, def.mali ”munte/muntele” (pl.male, def.malet), acuzativ: (sg.) mal, (pl.) male – formele definite: sg.malin, pl.malet.
    Am mai propus în trecut un articol hotărât *-is (poate *-iș), dar Olteanu crede că -ις și -ης (-ēs) sunt aceiași terminație tracică *-īs. Eu cred că-s două terminație diferite.

    O altă observație. Poate greșesc, poate nu, dar gen. Εβρυζελμιδος /ebruzelmidos/ poate fi tracic, nu grecesc. Vezi și Karpidai sau Kallipidai pe Nipru.
    Am adunat câteva NP tracice cu terminația următoare, considerată de unii lingviști nominativul sigmatic (tracic): Ἀβροζέλμης /Abrozelmēs/.
    Vezi Dromichaítēs (Δρομιχαίτης), Roimētalcēs/Roimētalkēs (Ῥοιμητάλκης), Sitálcēs/Sitálkēs (Σιτάλκης, 431 – 424 î.d.Hr.), Rōlēs (Ῥώλης) și Seúthēs (Σεύθης). Vezi și Γέτης, pl.Γέται / Gétēs, Getai.

    Ideea nu-i complet formată, dar mă gândeam poate ”-ēs” nu se referă la un singur purtător al numelui respectiv, ci ar face diferența între Ionescu și Ioneștii. Poate cadrul în care sunt folosite acele nume se referă la neam în sens restrâns, purtători ai aceluiași nume.
    Nu-mi vine-n minte alt exemplu decât lat.carnis, pl.carnēs.
    Ar mai fi și ideea asta pe care o rumec de ceva timp, fără o concluzie. Îmi amintesc că anumite terminații de nominativ latine și grecești -s erau de fapt o africată *ts sau *ds. Oare nu are loc și-n tracic așa ceva și numai terminația genitivală este indiciul?

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 3, 2020 @ 10:12 am | Răspunde

    • Seuthēs (Σεύθης) = rege ”odrusai”(odriz), general al lui Dromichaitēs, diverși alții.

      Cred că s-a propus rad. (Pok.) seu-4, seu-t- ”to boil, move vividly”/ *k’seut- ”to cook”:
      Proto-Baltic: *šut- vb. intr., *šaũt-a- c., *šaut-ā̂, -iā̃ f., *šaũt-ē̂- vb. ”stew, rot”: Let. (adj.) sautēts ”stewed, braised, baked”,
      PGerm.*sauþ- *seuthan: Old English seoþan ”to boil; fig. „be troubled in mind, brood”, Old Norse sjoða, Old Frisian siatha, Dutch zieden, Old High German siodan, German sieden „to seethe”.

      Nu cred că putem spune exact dacă acesta explică numele tracic, dar observ ceva privind numele ăsta tracic (getic, odriz). Păstrează diftongul IE neschimbat, ceea ce rar am observat de partea daco-albaneză (cu *-au- simplificat în -a-), iar dacă originalul ar fi *k’seut- sunt sigur că fonetismul baltic ar fi fost același cu cel tracic (și albanez), adică *șeut-, *șaut-, unde cred că -u- urma să cadă din contextul acesta.

      *șautrai? șatră?
      Sátrai (Hdt., Hekataios in Steph. Byz.) -: Old-Ind. ksatrá- ‘domination, rule’, the Avest., Old-Pers. Kšathra- ‘domination, kingdom’. Lith. (Zhemait.) šatrùs ‘live, agile, row’, compare it to the etymology of the tribal name of the Kíkones. There was also a personal name of Satrēs.
      http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_4c.html

      Cu siguranță radicalul se potrivește unui trib de munteni ca aceia (vezi ițani, iuțani „munteni”), de origine bessică, și probabil unii dintre strămoșii albanezilor.

      Comentariu de Sorin5780 — aprilie 23, 2020 @ 3:06 pm | Răspunde

  7. ”Inscripţie descoperită într-un loc neprecizat[1] în sudul Traciei şi nedatată, dar cu siguranţă mai veche de sec. III p. AM 22, 1897, 475=SEG 39:653, unde se spune că provine de la Hadrianopolis şi datează de după 387a:
    Εβρυζελμις Σευθου Πριανεύς. ”
    https://web.archive.org/web/20150222021555/http://soltdm.com/langtdm/thes/a/abro_ebry.htm
    https://ejournals.epublishing.ekt.gr/index.php/tekmiria/article/viewFile/2892/2679

    Se specifică în al doilea link că Πριανεύς /prianeus/ e un ”ethnikon”, iar /ebruzelmis seuthu/ ar fi cutare al lui cutare. Oare Dekeneus (var. Dicineus) este și el (aproximativ) corect transcris din limba autohtonilor? Vezi și NP Dikenais printre soldații din Egipt sau Dicomes (*Dicomēs / *Δικομης?) în Muntenia.
    https://en.wiktionary.org/wiki/-aneus#Latin

    Datarea inscripției: (tradus în eng.) ”The shape of the letters and the style of the writing lead to the late 4th or early 3rd century.” Deci /ύ/ era încă sunetul /u/, dar nu știu de /ου/ ce nota la data respectiv. În perioada arhaică, sec.VIII-V î.d.Hr., nota exact ceea ce era inițial, un diftong [ou̯], dar în perioada clasică (sec.V și IV î.d.Hr., deci 500-301 î.d.Hr.) se pronunța lung [oː].
    Fiind vorba de începutul sec.III poate începuse deja să noteze /u/ în timp ce gr.ύ … tare greu îmi vine să rețin perioadele astea.
    Știu sigur că pe timpul lui Xenofon (n.430 – d.354 î.Hr.) gr.ύ era /u/ simplu, dar asta e perioada clasică. Dacă /ου/ nota /u/, oare gr.υ nu nota [ʉ], din faza intermediară spre /y/? Te doare capul cu comentariile mele.

    Apropo, ce face d-ul Roderick în ”țep” (carantină)?

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 3, 2020 @ 11:05 am | Răspunde

    • țep, țepi, s.m. (pop.) 1. ghimpe, țeapă. 2. (reg.) carantină, izolare.

      Comentariu de Sorin5780 — aprilie 3, 2020 @ 11:07 am | Răspunde

      • alb. cep „corner, angle, wedge”

        Mulțumesc pt. interes. Pierd vremea, ca de obicei.
        Poate o să murim.

        Comentariu de Roderick — aprilie 5, 2020 @ 9:24 am | Răspunde

  8. Veligianni Regarding the date of the inscription, the Identification of the Hebryzelmis and the interpretation of the Ethnikons Πριανεύς have different opinions in the literature, G. Bakalakis was the first to describe the stone and added a short comment and came to the following conclusion: „The Έβρύζελμις mentioned here could be the son of Σεύθης III (330-313 ν. BC). How he relates to Priene cannot be known. „4 J. and L. Robert dated the inscription according to the Hellenistic period. Other researchers put the inscription on the basis of the identification of the Hebryzelmis with the eponymous Odrysian king, the Son and successor of Seuthes IL, in the early 4th century.
    As already mentioned, the ethnicon Πριανεύς associated G. Bakalakis with the Prien of Asia Minor. Hiller von Gaertringen led the name of the city of Priene to the migration of a Thracian tribe of the same name back to Asia Minor, taking into account the inscription Πριανεύς of our inscription.7 Finally, V. Velkov derived a Thracian tribal name Πριανη from the ethnography Πριανεύς, identified this tribe with the Priantae tribe and localized the priests between Mesambria and Maroneia.

    ”His sons Hebryzelmis, Teres, Satokos and Sadalas are known from the so-called „oath of Berenike and her sons * ‘from the early 3rd century.There are two things to be noted in this regard. First, the children of Seuthes and Berenike. Named according to their age, Hebryzelmis was the oldest. On the other hand, the mother was Greek, because Berenike is a well-known Macedonian name. The children of Seuthes and Berenike have common Thracian names, so they cannot be identified in detail. Hebryzelmis in our inscription only as a private person, because he has no title, as was often the case with Thracian officials of various ranks.13 These circumstances make any serious attempt to equate the two homonymous persons of the oath and our inscription difficult only have the temporal approximation in common, which is also reflected in the similarity of the script saws, as well as the pronounced Greek influences. ”
    https://ejournals.epublishing.ekt.gr/index.php/tekmiria/article/viewFile/2892/2679

    Câteva concluzii: Sadalas e un nume care apare peste secole drept Sadala (probabil gen.tracic). Între Priantae (tribe) și Πριανεύς e o diferență. Oare *-ta- este acel formant colectiv mnționat de Pârvan și unii lingviști sau e o declinare pe care străinii n-o înțelegeau? Probabil că nici nu e o declinare tracică (prianeus, ci preluată după gr.–εῖος/-eîos) „of” or „from”., cf. lat. -eus)
    După capul meu avem ceva în sensul oiconimului Abae/Abai (Ἄβαι) și tribul numit după așezare, Abantes (Άβαντες), deci ar trebui să fi existat un *Prienā, poate același cu cel din Asia Mică (Πριήνη, Priēnē) sau altul. https://slowtravelguide.com/priene/
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Priene
    Vezi și alb. prije (f. pl. prije ‘drainage ditch’) dacă vorbim de o localitate situată la vărsarea unui râu, cum era Priēnē din Asia Mică, reîntemeiat ca oraș după colmatarea cursului.

    Sună un pic asemănător cu *Predava, Predavēnsis.

    Mai demult, văzând eu Abantes și ”Δορζινθης from Δορζας” (Dorzinthēs din Dorzas), am propus ca *-ēt(-ai), din etnonime, să fie un mai vechi *-ent-, *-int- (Arsiētai/Αρσυηται, Mόrgētes/Μόργητες, Denthelētai/Δενθελῆται, Danthalētae/Δανθαλῆται) conform acelor apelative ne-grecești cu -nth- (Corinthos/Κόρινθος).
    Pe de altă parte, afixul poate fi coradical cu cel ossetin (și scito-sarmatic)

    E curios acel /th/ din Δορζινθης (Dorzinthēs) și Σεύθης (Seuthēs). Oare -ē- produce africatizarea unui mai vechi /t/, deși ar fi trebuit să fie accentul pe silabă, sau uneori avem doar o africată dintr-un radical IE cu *k’ (v. Seuthēs..probabil)?
    În Abantes sau Γέτης (sg. Getēs = Get) nu apare un theta.

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 3, 2020 @ 12:14 pm | Răspunde

    • Despre suf. -nt- argumentează mai îndelung Petrov în ”Some Observations On the Suffix -nt- in the Indo-European Languages” (link-ul e pe net). N-am făcut legătura dar, suf. alb. -it (of the) ar trebui să provină din acest sufix indo-european. Mai exact un *-īt din *-ent-/*-int-, cf. Let.Viesīte ”where -īt-< *-int- < *-nt”.

      Citez: ”Jan Kretschmer also studied some Italic and Greek toponyms with a suffix -nt- reaching to the conclusion that the suffix expressed a sense of belonging, membership (Zugehörigkeit) (Kretschmer 1926).”

      ”a. Attached to verbal roots, the suffix produced a noun which could either retain its abstract meaning and relation to the verb or turn into an adjective which still expressed referential nuances to the processing/static meaning of the primary verbal root.
      b. When the root was nominal, the derived word, retaining the referential meaning of the suffix, could develop into a collective noun. Such, in my view, is the case with the Slavic diminutives in –ęt-, which were initially collective names, referring to a specific multitude of small living beings.”

      Comentariu de Sorin5780 — aprilie 3, 2020 @ 12:40 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: