Istoriile lui Roderick

Aprilie 11, 2013

Moș Chiorpec

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:56 am

 

”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”

(Ion Creangă – ”Amintiri din copilărie”)

La școală am învățat că numele lui moș Chiorpec este derivat din chior , cu sufixul -pec. Această variantă e întâlnită și în câteva ”referate” -disponibile pe net- despre ”Amintirile” lui Creangă.

Găsim însă în DAR,

chiorpeácă, chiorpéci, s.f. (reg.) scândură mică, șindrilă, șiță.” (dexonline.ro)

În cele ce urmează e însă vorba de o ”conexiune mistică” :)

Moș Chiorpec era ciubotar, iar acest nume (sau poreclă) se potrivește de minune cu ocupația lui: în slovacă, krpec ”un fel de pantof moale”; lit. kurpius , let. kurpnieks ”cizmar”.

Din aceeași rădăcină PIE kerǝp-, krēp- ”cloth, leather; shoe” provin lat. carpisculum ”un fel de pantof” și OCS   krъpa ”cârpă”, din care avem și ”cârpa” noastră textilă.

E posibil însă ca în română cârpaci să fi însemnat inițial cizmar.

cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa. ” (Scriban, dexonline.ro)

În ”Amintiri din copilărie”, cârpaci e o vorbă de ocară aruncată unui ciubotar:

”Seara ne întoarcem la gazdă, și Mogorogea, băiat grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră, deoparte, cum făcea totdeauna. A treia zi după asta, ciubotele văru-meu se rup hăbuc în toate părțile… Și el, supărat la culme, se leagă de Pavel să-i facă altele în locul acelora, ori să-i dea banii îndărăt numaidecât.

— Mi-ai pus piele scoaptă, cârpaciule, zise Mogorogea înfuriat; așa fel de prieten îmi ești? Haiti! alege-ți una din două, căci altfel dai cinstea pe rușine; îți trântesc scroambele de cap! Auzitu-m-ai? Pavel, neștiindu-se vinovat, zise cu dispreț:

— Ia ascultă, dascăle Mogoroge, nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. Pe cine faci cârpaci? După ce-ai purtat ciubotele atâta amar de vreme, umblând toată ziua în pogheazuri, și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile, acum ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac pe loc altele nouă?”

E posibil ca acest ”cârpaci” să fie vechiul nume al meseriei de ciubotar sau opincar, derivat din vechiul nume al încălțărilor purtate de români. Opinca și ciubota sunt de origine slavă, cf. dicționarelor.

Nu m-am lămurit încă asupra italianului scarpa ”pantof”.

Numele lui Moș Chiorpec rămâne o coincidență stranie, precum multe altele care apar în operele scriitorilor profunzi.

3 comentarii »

  1. Pont: (nu ma pot abtine) chiorpeaca face referire la lemn, implicit la meseria de tamplar. Iisus era templier (aluzie in biblie prin tamplar) care are legatura si cu templul si cu tampla. E discutie mai lunga. Meseria lui Mos Chiorpeaca era de ciubotar. Cum Creanga era initiat (asemeni lui Eminescu) recurge la scrierea codata. Astfel, faptul ca era ciubotar il face apartenent la marea familie a lui Ciubar Voda (care inseamna vas – vezi Athanor) din Moldova, familie descendenta din coboratori. In fabula Ciubar Voda a lui Constantin Stamati apare descris mitul Albei ca Zapada, mitul Atlantilor. Pentru detalii las link daca nu e cu suparare: http://belsim.wordpress.com/2013/01/27/de-la-ciubar-voda-la-alba-ca-zapada/.

    Comentariu de BELSIM — Aprilie 11, 2013 @ 2:11 pm | Răspunde

  2. În ce sens erau Creangă și Eminescu initiați?
    Spuneai ceva despre V.Lovinescu într-un comentariu anterior; nu sunt străin de acest autor, are o scriitură foarte densă și profundă, dar un ”inițiat”(i.e. într-o religie de tip misteric) nu știu dacă a fost. Inițierea înseamnă să ți se comunice direct de către cineva, ești destinatar unic. Nimeni din afară nu poate înțelege. Poți să citești o tonă de cărți de ”ocultism” și ”religii misterice”, poți să știi ”totul” despre ce se vb. acolo, poți să asiști la ritualuri etc. și să rămâi complet pe dinafară. Meseria se poate fura, însă asta nu.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 12, 2013 @ 12:29 pm | Răspunde

  3. E drept ca Lovinescu nu a fost initiat de vreo societate secreta, mistica. Asta a fost marele sau regret. El calatorise mult, India, Orient in general. Afirma ca cea mai veche societate secreta este cea a Mistretului Alb (la Romania se referea – cu venire din pelasgi). Cat despre Creanga, lucrurile par neclare pentru Lovinescu, spunand ca nu isi putea da seama daca o societate l-a ales pentru a scrie codat, cu buna lui stiinta sau fara, doar livrandu-i-se informatie pe care talentul sau ar fi prelucrat-o pentru publicul larg. Pentru ca, in fond, se urmarea implantarea traditiei primordiale in subconstient. Ion Creanga isi ia numele dupa mama si nu dupa tata, asa cum e obiceiul la romani. Lovinescu face o analogie intre CREANGA si RAM, pentru ca RAMANIA era legata alchimic de simbolul crengii, a butucului (care se ardea de Craciun) si tot felul de rituri vechi. „De la Ram ne tragem” face referire la Ramania, numele de dinaintea Daciei a acestor meleaguri. Personal, AMINTIRI DIN COPILARIE nu se refera la copilaria sa, ci la copilaria ultimei civilizatii de umanoizi (cel putin), codata. Nu departe gasim obsesia sa pentru a se verifica constant cu sotia lui, femeie din popor (stim cu totii varianta scolara a vietii lui Creanga). Prin faimoasa prietenie cu Eminescu, care are propriile-i obsesii despre TEI (care este simbolul alchimic al TIMPULUI), pentru zane, geto-daci si altele, se face partas la cunostinte pe care nu le dobandesti, asa cum spuneai si tu, studiind de unul singur. Ele vin din negura trecutului. Iar o societate secreta este cu atat mai secreta cu cat este inexistenta si confuza.

    Eminescu, pe de alta parte, se trage din os nobil, vornicul Dumitras Stefan (1624 – care da si un domn Moldovei); in general societatile secrete mergeau pe linie de case nobiliare (datorita ADN-ului pastrat in sange). Plus ca Eminescu moare otravit cu mercur de catre masoni, varianta neoficiala, o alta confirmare de apartenenta. Poetul romantic prezentat in scoli este un 35% din potentialul sau. Mizeria lui este un praf in ochi aruncat la deruta. El se tragea din familie buna, era sub aripa protectoare a lui Caragiale seniorul. Caragiale juniorul participa la intalniri mistice alaturi de Bucura Dumbrava, intemeietoarea masoneriei feminine in Romania. Se cunosc si divergentele intre tata si fiu. In fine, am insirat fel si fel de informatii din care sa rezulte ca existau doua lumi, una a lui Calinescu in istoria literaturii si alta reala si ascunsa, mistificata.

    Numai bine va doresc!

    Comentariu de BELSIM — Aprilie 12, 2013 @ 2:46 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: