Istoriile lui Roderick

Aprilie 14, 2013

Phorcys

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:09 pm

Numele unui zeu grec al adâncului mării; ”who presided over the hidden dangers of the deep” (http://www.theoi.com/Pontios/Phorkys.html).

În reprezentările epocii elenistice, ”Phorcys was depicted as a fish-tailed merman with crab-claw fore-legs and red-spiked skin” (http://en.wikipedia.org/wiki/Phorcys).

(sursa imaginii: sr.wikipedia)

E posibil ca această descriere să ofere o cheie a interpretării numelui său; Phorcys ar putea fi inspirat de o creatură marină, un crustaceu ori un pește spinos, iar numele ar putea proveni din PIE bhar- : bhor- ”bristle, stubble, sharp point” (dicționarul lui Pokorny), cu formantul -ko- , cf. mirl. barc ”suliță” ș.a. Aceeași origine o are fr. brochet ”știucă” (cf. lat. broccus ”cu dinți ascuțiți”).

Pielea roșie și țepoasă a zeului Phorcys putea fi inspirată de un crab (”suspectul” fiind langusta roșie de Mediterana, specia Palinurus elephas), dar și de un pește, de ex., de scorpia de mare (specie din Mediterana, rar întâlnită și în Marea Neagră):

(sursa imaginilor- wikipedia)

În aceeași idee, la originea numelui ar putea fi PIE  bher-3 ”to scrape, cut, etc.” (cf. crab < PIE  *gerbh- „to scratch, carve”).

(Din bher-3  provine, cf. Pokorny, alb. bresë ”rădăcină amară, cicoare”; un interesant cuvânt englez –brack ”sărat, sălciu” ar putea fi înrudit cu el. După starling.rinet.ru, brack < proto-germ. *braka- „bitter, raw” < PIE *bhorg[ʷ]- „sharp, prickly; a k. of fish with prickly fins” / bhorgʷo-s „unfriendly” la Pokorny).

*

În altă cheie a interpretării, Phorkys poate reflecta PIE  bher-2  ” to boil, swell; to get high” (lat. fretum ”valuri de mare”, anglo-sax. brim ”mare”).

Fonetic, gr. Phorkys ar putea proveni dintr-un PIE *gʷher (dar nu acel *gʷher ”to heat, to burn”, problema fiind sensul). Ar trebui explorată această posibilitate, care ar putea trimite și spre rom. (Maram.) harcă ”pește uriaș”. Etimologia engl. shark rămâne neelucidată (vezi și https://hroderic.wordpress.com/2013/03/17/rechini/ ), ca și a lui kraken ”monster of the North Sea”.

Numele lui Phorkys a mai fost pus în legătură cu PIE *perkun- ”some deity” (lit. Perkunas etc.); foarte improbabil, după părerea mea.

26 comentarii »

  1. *gerbh- *ghrebh- “to scratch, carve” > a zgrăbăla = vb.a zgâria

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 15, 2013 @ 6:11 am | Răspunde

  2. //////// Phorcys ar putea fi inspirat de o creatură marină, un crustaceu ori un pește spinos /////

    Phorcys este inspirat de un crustaceu, mai degrabă. Acest lucru este arătat de doi termeni: forceps, și foarfece, care fac referire la cleștii unui crustaceu

    forceps = (MED.) clește. (~ul este folosit la nașterile dificile.)
    Sursa: Sinonime (2002)

    foarfece = foárfece (oa dift.) n., pl. tot așa, ca nume, foale, clește (lat. fŏrfex, fórficis a.î, d. fŏrceps, fórcipis, clește, din *formiceps [fŏrmus, ferbinte [!], și capere, a apuca]; it. fórbici, fr. forces. V. forceps, principe, încap, încep) Sursa: Scriban (1939)

    Și o idee mai aparte: dacă considerăm litera h din denumire mută, atunci phorcys se citește porcis, adică porc. Asemănarea dintre un porc și un animal cu clești este tocmai râtul porcului, format din două fălci foarte tăioase și puternice, cea de sus mai mare ca cea de jos, ca la cleștele de la crustacei. Gura porcului taie orice, fiind foarte puternică, la fel și cleștele crustaceilor

    Comentariu de sabinus — Aprilie 19, 2013 @ 1:56 pm | Răspunde

  3. alb. bresë ”rădăcină amară, cicoare (IE *bher-)
    Dacă merge la ei, de ce nu și la noi?
    broázbă, -e, s.f. – Varză acră (în Budești, Hoteni, Vad) – srb. broskva „gulie”??

    bróză, (bronză, brouză), s.f. – Bicarbonat de sodiu germ. Brause ??

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 27, 2013 @ 5:37 pm | Răspunde

  4. Verifică întreg semantismul entopicul barc comparat cu alb.bark și subiectul articolului de mai sus.
    http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=748

    E o legătură:
    barc „un loc mai adânc în baltă” – Phorcys ”who presided over the hidden dangers of the deep”

    Rădăcina numirii burții/stomacului nu e tocmai cel de „carry” în albaneză, cum lasă să se înțeleagă aici: https://en.wiktionary.org/wiki/bark#Albanian
    *bʰer- ‎(“to carry”) un derivat inedit: https://en.wiktionary.org/wiki/zb%C3%ABrkoj#Albanian
    Un sinonim este zgraf, înrudit cu gropë.

    Rom. zgău, burtă (cf.bortă)

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2015 @ 11:10 pm | Răspunde

    • Interesant.
      Dacă sensul de bază al lui barc este de ”adâncime”, m-aș gândi la PIE bher-3 ”to scrape, cut”, gr. φάραγξ ”canion”, irl. bern ”gap, opening”, lat. forare, foramen ”hole”.

      Formularea ”who presided over the hidden dangers of the deep” este evazivă. Pentru niște navigatori ca grecii, ar putea fi vorba de stâncile submerse care sfărâmă corăbiile (din nou bher-3 ”to scrape, cut”). Semantic pentru Phorkys ar ”merge” probabil toate rădăcinile *bher 1-5, pentru că toate se pot dezvolta plauzibil până la numele unui zeu al adâncului.

      ”According to the Homeric poems, an old man ruling over the sea, or „the old man of the sea,” to whom a harbour in Ithaca was dedicated.” (http://www.theoi.com/Pontios/Phorkys.html)

      Ar putea să fie un zeu foarte vechi, pre-elen, iar numele lui – în consecință.

      Atrage atenția aici și regionalismul maram. harcă (hârcă) ”tata peștilor”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 9, 2015 @ 8:41 am | Răspunde

    • bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape”.
      S-ar putea să fie autohton în lumina celor prezentate mai sus. E probabil semn că entopicul nostru avea o întindere apreciabilă, poate generală de-a lungul și de-a latul României.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 29, 2015 @ 9:56 am | Răspunde

      • bărc(-uri) = „luminiș” în pădure (Râmnicu-Vâlcea) , deci ar putea avea legătură cu alb.barkushe și bark.

        bercă (-ci) = sarcină de lemne (Făgăraș )

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 27, 2016 @ 9:09 pm

      • ard.barcă (femeie proastă) s-ar putea trage tot din aceeași temă *barc – gol, golătate; femeie cu capul gol (pe dinăuntru).

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 28, 2016 @ 7:23 am

    • Aveam dreptate privind sensul primordial al acelui albanism bark (stomac). Am găsit într-un vechi dicționar albano-englez, disponibil și pe internet, barkushe (cavitate, ventricul).

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 23, 2016 @ 6:25 pm | Răspunde

    • E mai mult decât posibil ca entopicul „barc” să provină de la mocani, iar prin aceștia să se facă legătura cu ceilalți păstori din Apuseni unde găsim iar un entopic identic pe Barcău și-n munți.
      „Astfel, se întâlnesc [..] termeni specifici Transilvaniei: barc, barcău, barcălău, borcut, clop, copârţ(ău), cucă, dorângă, dură, durdumeu, geanţ, păcui, surduc, tău, tâmpă, ţanc [..]” http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/2002-2003_14.pdf

      Spațiul pruto-nistrean și cel dician (decian) primește o mulțime de ciobani cu turmele lor, deci e mai mut decât probabil să avem un cumul lexical specific Românilor intra-carpatici și peri-carpatici.
      Alt toponim cu tema „barc” : Barcani / Barcany: http://informatiahr.ro/lucrarea-romanii-din-covasna-si-harghita-in-hidronime-si-toponime/

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 5, 2016 @ 7:31 am | Răspunde

  5. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://www.if.asm.md/vechi/reviste/buletin_de_lingvistica_2012.pdf&gws_rd=cr&ei=OgDOV76BNsuSaoyaipAB
    La paginile 52 – 53 se discută un verb interesant pentru care am avut o revelație: a înzita (îndemna), o formă deformată după o altă formă locală a îndita (înditat- instigat).
    În link-ul următor i-am găsit un coradical mai vechi, pe care nu știam unde să-l plasez, a îngeni (a fierbe) = alb.ziej : https://toponime.wordpress.com/2011/06/21/ceptura/#comment-1081

    Tot la pagina 53 din primul link, cineva a descoperit cred ceea ce spuneam despre entopicul găsit de Eremia: barc. Nu știu dacă a găsit coradicalele date de mine! probabil că nu:

    ” În circulaţie, verbul maramureşean a înzita, fixat într-un cântec din s. Rozalvea şi practic necunoscut în afara acelei localităţi (nu degeaba e explicat în glosar) nu ţine de stratul românesc comun al tradiţionalelor româno-albanisme, identificate încă de J. Thunmann în 1774, ci face parte din puţinele regionalisme româneşti de origine albaneză relativ recentă, cum sunt dandăr „om străin”, ghiutură „legătură”, shtează „piuă”, detectate de G. Weigand (vezi [6, p. 122], şi, după cum am presupus noi recent, basarabenismele barc, chimtuţ, tartabel, ţurană ”

    Cum ar mai exista regionalisme de origine albaneză relativ recentă dacă nici nu știm sigur dacă albanezii au fost vecinii dacilor sau parte din neamul dacilor la un moment dat? Știm sigur că albanezii sunt în Balcani încă din primul mileniu creștin. Cum puteau influența nordul țării noastre?

    Totuși, așa cum am mai propus odinioară, după una din ideile lui Hajdeu, strămoșii albanezilor puteau locui la vest de Dacia, în câmpia Tisei. Acolo am găsit la Ortelius top.Tirana pe Tisa superioară, la granița ungaro-ucraineană, Bormanum, Anabun, etc.
    Împinși de alte neamuri puteau trece în Balcani, dar e teorie fantezistă.
    După cum am arătat, barc nu e doar „basarabenism”.

    Altă rotacizare atipică în același link: Ficior de mocan /- – -/, Fată sărbatică. / Mare năprasnică. / cu vidra nainte, / tot luând aminte, / cu şoimul pe mână / cu ogari / Provari

    Apropo, tipul ăsta „steals my thunder”. A ghicit etimologia aretului ca fiind legată de a alb.alb. rreth, dar n-a găsit reg.maram. rât și rătăcană. Eu am mai pus încă două etimologii osibile, dar pentru un omonim. Și multe altele.
    De exemplu, ce vrea să zică aici: „Iar în prefaţa din [3, p. 28] citim …munte căruia i se zice astăzi „basaraba”, constatare ce ar putea vărsa anumită lumină asupra denumirii Basarabiei.”

    Îmi place când cineva ajunge la aceleași concluzii ca mine și au sens. Confirmă!

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 6, 2016 @ 12:54 pm | Răspunde

    • Încheierea -”îmi place când cineva ajunge la aceleași concluzii ca mine și au sens” sună într-un mare fel :)

      La Ceptura m-am gândit și eu când beam un pahar, mi se părea plauzibilă o der. din lat. cinctura ”a cincture, a girdle”. Dacă spui asta pe altundeva, menționează sursa (=Je), nu ca altădată.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 6, 2016 @ 7:57 pm | Răspunde

      • Care altădată?

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 6, 2016 @ 8:00 pm

      • https://hroderic.wordpress.com/2011/08/21/viezure-aroman/ pe la com. 14

        Comentariu de Roderick — Septembrie 6, 2016 @ 8:19 pm

      • Ți-am spus mai demult de unde am citat definiția lui uture, un dicționar de arhaisme. E aceeași definiție pe care am pus-o și pe blogul celuilalt anonim pentru că dădusem peste niște toponime ciudate și el este expertul. Restul informațiilor le-a pus din surse proprii. Apoi nu mă interesează ceptură; nu-i dacism, nu comentez.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 6, 2016 @ 9:12 pm

      • Cronologia întâmplărilor este următoarea:
        1. Postezi definiția (de unde zici tu), nu are etimologie
        2. Postez în comentariu explicația/semantismul și etimologia (latină) pe care o bănuiesc
        3. (o zi mai târziu) apare pe ”blogul celuilalt anonim” un articol conținând și explicația bănuită de mine
        4. comentezi pe blogul respectiv postând etimologia latină
        În rest nu mai comentez nici eu.

        Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2016 @ 5:31 am

      • Ești un pic nedrept în chestiunea asta și mă mir că ai ținut-o atâta timp fără să lămurești problema. Definiția lui uture am luat-o din Dicționarul de regionalisme (de uz școlar) a Nicoletei Mihai, pe care l-am cumpărat și răsfoit încă din 2015, dacă nu mai devreme. Nu știam că va fi o anchetă, altfel îmi notam data exactă.
        Sunt cel puțin șase articole pe două bloguri diferite unde unde am pus asta ca referință când comentam, ca să nu creadă unii că inventez chestii care-mi adeveresc supozițiile. (caută comentariile la articolele Bar, Dulful, Stejar, Dave dacice) Nu are o preocupare etimologică dicționarul, deci am spus clar de fiecare dată că ideile conexe îmi aparțin (majoritatea extrem de hazardate) sau le-am luat de pe alt blog (ex. al tău când a fost cazul).

        Preocuparea pentru acest uture o am cu mult înainte de 2015 (explic mai jos asta cu 2015), când l-am găsit într-o lucrare de cuvinte vechi ale unui codex. Nu-mi aduc aminte exact care, dar mintea m-a dus automat la tribul tracic de pe râul Vit (râul Utus; oytensi?) dat ca referință de S.Olteanu pe blogul său în relație cu Utidava și încă un cuvânt..ceva care se traduce „sus pe cal” sau ceva asemenea. Mi-a rămas în minte ani întregi și sigur am spus ceva pe undeva, că eu împart informațiile cu generozitate, nu ca alții. :)

        Prin urmare am căutat uture constant din 2014 cel puțin. Pe blogul celălalt am pus un link în 2015: (v. ultimul comentariu: https://toponime.wordpress.com/2011/05/19/bauca-beuca/
        Nu i-am dat acolo pagina, ci într-o convorbire privată, pag.181- 183, pe dat de „18 mai 2016”. Sunt aproape sigur că l-am pus și aici la tine.

        În data de „17 septembrie, 2015 la 19:12” am comentat despre uture, hută și câteva toponime care mi-au făcut cu ochiul, ceea ce a inspirat articolul: https://toponime.wordpress.com/2011/09/30/decinde/
        A doua oare i-am dat și link-ul ăsta (înainte de sept 2016):
        http://www.muntesiflori.ro/?s=uture

        El a găsit termenul pentru burduf pe cont propriu și eu i-am dat etimologia de pe Wiktionary. Nici nu cred că ăsta e etimonul lui uture. Cred că forma tracică este *utul (cu sufix de agent -ul), așa cum crede Iulian Frățilă, deci e o piedică morfologică la mijloc în comparație cu arom.utre, apoi nu te urmărește pe tine aici pentru că nu-l interesează etimologia cuvintelor, nu-i ăsta morbul său. N-a comentat niciodată ceva aici.

        Ce, crezi că numai tu ai dicționare, cărți de specialitate ..și inspirație în general?

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 7:30 am

      • Da, sunt ”un pic nedrept”, însă un pic -la rigoare.

        Tot la rigoare, am impresia că a comentat totuși ceva aici, la https://hroderic.wordpress.com/2012/12/28/a-dricui-in-dricul-zilei/ . Dacă e același. Nu l-am acuzat de nimic, decât că n-a citat nicio sursă în articol. Cum n-ai citat nici tu în comentariu (”etimologia de pe Wiktionary” ? etimologia a ce?).

        Dacă te deranjează în vreun fel faptul că sunt ”anonim”, putem să ne întâlnim cândva să îți arăt buletinul, deși nu țin să te și văd.

        Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2016 @ 10:40 am

  6. Era o idee bună asta cu burduful aromân și latinesc dacă era tradițional să facă acest instrument din pielea lor. Cred că despre jder am discutat numirea sa în unele limbi după blana sa prețioasă.
    Mă întreb dacă puteau ajunge la conceptul ăsta și tracii..viedzure – burduf! Adică să numească animalul, uturele, după destinația data pielii sale! Cu siguranță aveau și alte animale (domestice) mai la îndemână să facă un burduf.
    De obicei, sufixul de agent -ul se atașează la verbe sau la adjective, dacă îmi aduc bine aminte. Alteori era sufix diminutival în albaneză, deci și la substantive.
    Intro: mă interesează în mod deosebit reflexiile acestui sufix în română și dacică. Appuli de exemplu ar putea fi coradical cu Abrunca din *abh- strong, hefty, deși cred că mai degrabă vine din rad. *ap- apă, iar Apollo sau Appoulon trebuie să fie o abluție mistică IE care îndepărta răul: ἀπολούων ‎(apoloúōn, “washing”), ἀπολύων ‎(apolúōn, “delivering”) https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%88%CF%80%CF%8C%CE%BB%CE%BB%CF%89%CE%BD#Ancient_Greek
    ἀπόλλυμι ‎(apóllumi, “to destroy”) trebuie să fi fost un derivat semantic dintr-un nume pentru inundație (crash flooding)
    pag.55. A. Eremia pentru hobaie, hobană şi hobac: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://www.if.asm.md/vechi/reviste/buletin_de_lingvistica_2012.pdf&gws_rd=cr&ei=OgDOV76BNsuSaoyaipAB
    Amintește de expresia cu haboca (*abh-)

    https://en.wiktionary.org/wiki/utor#Latin
    La acest verb m-am gândit odinioară, pentru că-l puneam sub același etimon ca acel cuvânt sanscrit de care vorbea Olteanu în trecut. Semantismul în egleză al verbului „to lift (up)” s-ar apropia de ceea ce consideram că ar fi valabil și pentru acei traci care văd în război și acumularea de pradă (barnee) un scop „demn” al vieții, munca fiind pentru robi și alți supuși.
    De asta nu acceptam atât de ușor părerile lui Olteanu despre Utidava (dava de sus) sau oytensi. „Cei de sus”(ițani< *iuțani ca la Vasile Ioniță sau *uițani din *u(i)tiani = cei de sus, de la munte, munteni) ar avea oarecum sens, dar "hoți"..mmmmm, so true!

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 8:20 am | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/utull

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 8:20 am | Răspunde

    • Cred că se înțelege din cele de mai sus că pe uture (*utul) în văd ca pe un sinonim perfect al alb.vjedhull (micul hoț de grâne).
      E interesant acest alb.utull din două puncte de vedere. Primul că ar fi coradical perfect al latinismului, nu derivat din acesta, iar prin implicațiile sale ar putea explica sensurile „(Munt.) om bogat, influent; om hain.”, apoi cel de ” Om gras, care se mișcă încet”. De fapt, viezurele e considerat un animal „foarte puturos”. (Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît [!] dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Scriban (1939)
      *h₃eyt- ‎(“to take along, fetch”)

      Al doilea pentru că *utull putea semnifica mai întâi chiar „pradă”, apoi „folos” (cuvenit sau necuvenit, depinde de cutumele anticilor). Mă ghidez după sensurile lui barnee (pradă, folos).
      O să mai caut! N-a secat filonul dacismelor conexe acestui radical presupus „”DE MINE”” aici pe blog (e originală supoziția, clar!)
      Să-i sece boarșele aceluia care numai se gândește să-mi fure ideea! :)

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 8:37 am | Răspunde

    • S-ar putea ca „hoț” să aibă o explicație etimologică indo-europeană, nu o interjecție.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 8:41 am | Răspunde

    • Știu că verbele grecești date de Socrate le interpretez eu greșit, am citit pe wiktionary povestea lor, dar eu mă gândesc în spirit dacoman la ce ar putea moșteni dacii. Probabil că greșesc, vom vedea ce mai găsim.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 9:14 am | Răspunde

      • E interesant că nu m-am gândit până acum dacă nu cumva gr.ἀπόλλυμι ‎(apóllumi, “to destroy”) nu avea cumva un corespondent dacic, același prefix și același verb. Mai demult, am fost inspirat să caut pornind de la un articol, Hulă: https://toponime.wordpress.com/2013/02/06/hula/ )
        Găsisem o bogăție de sensuri și chiar un coradical albanez, verbul „ul”. https://en.wiktionary.org/wiki/ul#Etymology
        N-am reușit să-l conving pe om.

        Acum mă gândesc, și probabil nu-s singurul aici, că gr.apollumi e coradical cu lat.aboleo („I destroy, efface, abolish; terminate”) și un dacic *appoulo sau *apoulja.
        Oare m-am înșelat cu acel rad.*wel (zero grade)- „to tear, wound, to steal”! Să fie acest *h₃elh₁- „1. to fall, to collapse. 2. to destroy/be destroyed.”?

        Știa Dumnezeu cum să-l numească pe antihrist! :)

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 9:30 am

    • Dacă ai lecturat comentariul meu, puteai să vezi citatul din Sadoveanu cu geanta din piele de bursuc. E o utilizare tradițională.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2016 @ 2:35 pm | Răspunde

  7. E posibil ca lat.barcă, ca și corespondentul său grec, să nu provină din „Coptic bāre (“small boat; egiptean bēre), ci dintr-un cuvânt tracic (balcanic).
    https://en.wiktionary.org/wiki/barca#Latin

    Dacă era o barcă (mică) de transport avem rad. *bʰer- (to carry; alb.barrë), iar dacă era o barcă mică simplă, de transport persoane peste râuri mari și mici, ar putea avea un coradical în chiar acest entopic barc și alb.bark (der. barkushe), fiind probabil o monoxilă la origine.
    Acestea sunt coradicale cu verbul a borăi.

    În albaneză se spune că barkë provină din latină, dar e posibil să fi fost chiar pe dos. Ilirii să fi dat un cumul lexical legat de mare, fiind până în epoca clasică mercenari și pirați.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 11:33 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: