Istoriile lui Roderick

April 14, 2013

Phorcys

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:09 pm

Numele unui zeu grec al adâncului mării; ”who presided over the hidden dangers of the deep” (http://www.theoi.com/Pontios/Phorkys.html).

În reprezentările epocii elenistice, ”Phorcys was depicted as a fish-tailed merman with crab-claw fore-legs and red-spiked skin” (http://en.wikipedia.org/wiki/Phorcys).

(sursa imaginii: sr.wikipedia)

E posibil ca această descriere să ofere o cheie a interpretării numelui său; Phorcys ar putea fi inspirat de o creatură marină, un crustaceu ori un pește spinos, iar numele ar putea proveni din PIE bhar- : bhor- ”bristle, stubble, sharp point” (dicționarul lui Pokorny), cu formantul -ko- , cf. mirl. barc ”suliță” ș.a. Aceeași origine o are fr. brochet ”știucă” (cf. lat. broccus ”cu dinți ascuțiți”).

Pielea roșie și țepoasă a zeului Phorcys putea fi inspirată de un crab (”suspectul” fiind langusta roșie de Mediterana, specia Palinurus elephas), dar și de un pește, de ex., de scorpia de mare (specie din Mediterana, rar întâlnită și în Marea Neagră):

(sursa imaginilor- wikipedia)

În aceeași idee, la originea numelui ar putea fi PIE  bher-3 ”to scrape, cut, etc.” (cf. crab < PIE  *gerbh- “to scratch, carve”).

(Din bher-3  provine, cf. Pokorny, alb. bresë ”rădăcină amară, cicoare”; un interesant cuvânt englez –brack ”sărat, sălciu” ar putea fi înrudit cu el. După starling.rinet.ru, brack < proto-germ. *braka- “bitter, raw” < PIE *bhorg[ʷ]- “sharp, prickly; a k. of fish with prickly fins” / bhorgʷo-s “unfriendly” la Pokorny).

*

În altă cheie a interpretării, Phorkys poate reflecta PIE  bher-2  ” to boil, swell; to get high” (lat. fretum ”valuri de mare”, anglo-sax. brim ”mare”).

Fonetic, gr. Phorkys ar putea proveni dintr-un PIE *gʷher (dar nu acel *gʷher ”to heat, to burn”, problema fiind sensul). Ar trebui explorată această posibilitate, care ar putea trimite și spre rom. (Maram.) harcă ”pește uriaș”. Etimologia engl. shark rămâne neelucidată (vezi și https://hroderic.wordpress.com/2013/03/17/rechini/ ), ca și a lui kraken ”monster of the North Sea”.

Numele lui Phorkys a mai fost pus în legătură cu PIE *perkun- ”some deity” (lit. Perkunas etc.); foarte improbabil, după părerea mea.

57 Comments »

  1. *gerbh- *ghrebh- “to scratch, carve” > a zgrăbăla = vb.a zgâria

    Comment by Sorin5780 — April 15, 2013 @ 6:11 am | Reply

  2. //////// Phorcys ar putea fi inspirat de o creatură marină, un crustaceu ori un pește spinos /////

    Phorcys este inspirat de un crustaceu, mai degrabă. Acest lucru este arătat de doi termeni: forceps, și foarfece, care fac referire la cleștii unui crustaceu

    forceps = (MED.) clește. (~ul este folosit la nașterile dificile.)
    Sursa: Sinonime (2002)

    foarfece = foárfece (oa dift.) n., pl. tot așa, ca nume, foale, clește (lat. fŏrfex, fórficis a.î, d. fŏrceps, fórcipis, clește, din *formiceps [fŏrmus, ferbinte [!], și capere, a apuca]; it. fórbici, fr. forces. V. forceps, principe, încap, încep) Sursa: Scriban (1939)

    Și o idee mai aparte: dacă considerăm litera h din denumire mută, atunci phorcys se citește porcis, adică porc. Asemănarea dintre un porc și un animal cu clești este tocmai râtul porcului, format din două fălci foarte tăioase și puternice, cea de sus mai mare ca cea de jos, ca la cleștele de la crustacei. Gura porcului taie orice, fiind foarte puternică, la fel și cleștele crustaceilor

    Comment by sabinus — April 19, 2013 @ 1:56 pm | Reply

  3. alb. bresë ”rădăcină amară, cicoare (IE *bher-)
    Dacă merge la ei, de ce nu și la noi?
    broázbă, -e, s.f. – Varză acră (în Budești, Hoteni, Vad) – srb. broskva “gulie”??

    bróză, (bronză, brouză), s.f. – Bicarbonat de sodiu germ. Brause ??

    Comment by Sorin5780 — April 27, 2013 @ 5:37 pm | Reply

  4. Verifică întreg semantismul entopicul barc comparat cu alb.bark și subiectul articolului de mai sus.
    http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=748

    E o legătură:
    barc „un loc mai adânc în baltă” – Phorcys ”who presided over the hidden dangers of the deep”

    Rădăcina numirii burții/stomacului nu e tocmai cel de “carry” în albaneză, cum lasă să se înțeleagă aici: https://en.wiktionary.org/wiki/bark#Albanian
    *bʰer- ‎(“to carry”) un derivat inedit: https://en.wiktionary.org/wiki/zb%C3%ABrkoj#Albanian
    Un sinonim este zgraf, înrudit cu gropë.

    Rom. zgău, burtă (cf.bortă)

    Comment by Sorin5780 — October 8, 2015 @ 11:10 pm | Reply

    • Interesant.
      Dacă sensul de bază al lui barc este de ”adâncime”, m-aș gândi la PIE bher-3 ”to scrape, cut”, gr. φάραγξ ”canion”, irl. bern ”gap, opening”, lat. forare, foramen ”hole”.

      Formularea ”who presided over the hidden dangers of the deep” este evazivă. Pentru niște navigatori ca grecii, ar putea fi vorba de stâncile submerse care sfărâmă corăbiile (din nou bher-3 ”to scrape, cut”). Semantic pentru Phorkys ar ”merge” probabil toate rădăcinile *bher 1-5, pentru că toate se pot dezvolta plauzibil până la numele unui zeu al adâncului.

      ”According to the Homeric poems, an old man ruling over the sea, or “the old man of the sea,” to whom a harbour in Ithaca was dedicated.” (http://www.theoi.com/Pontios/Phorkys.html)

      Ar putea să fie un zeu foarte vechi, pre-elen, iar numele lui – în consecință.

      Atrage atenția aici și regionalismul maram. harcă (hârcă) ”tata peștilor”.

      Comment by Roderick — October 9, 2015 @ 8:41 am | Reply

    • bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek “pădurice pe malul unei ape”.
      S-ar putea să fie autohton în lumina celor prezentate mai sus. E probabil semn că entopicul nostru avea o întindere apreciabilă, poate generală de-a lungul și de-a latul României.

      Comment by Sorin5780 — October 29, 2015 @ 9:56 am | Reply

      • bărc(-uri) = “luminiș” în pădure (Râmnicu-Vâlcea) , deci ar putea avea legătură cu alb.barkushe și bark.

        bercă (-ci) = sarcină de lemne (Făgăraș )

        Comment by Sorin5780 — January 27, 2016 @ 9:09 pm | Reply

      • ard.barcă (femeie proastă) s-ar putea trage tot din aceeași temă *barc – gol, golătate; femeie cu capul gol (pe dinăuntru).

        Comment by Sorin5780 — January 28, 2016 @ 7:23 am | Reply

    • Aveam dreptate privind sensul primordial al acelui albanism bark (stomac). Am găsit într-un vechi dicționar albano-englez, disponibil și pe internet, barkushe (cavitate, ventricul).

      Comment by Sorin5780 — January 23, 2016 @ 6:25 pm | Reply

    • E mai mult decât posibil ca entopicul “barc” să provină de la mocani, iar prin aceștia să se facă legătura cu ceilalți păstori din Apuseni unde găsim iar un entopic identic pe Barcău și-n munți.
      “Astfel, se întâlnesc [..] termeni specifici Transilvaniei: barc, barcău, barcălău, borcut, clop, copârţ(ău), cucă, dorângă, dură, durdumeu, geanţ, păcui, surduc, tău, tâmpă, ţanc [..]” http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/2002-2003_14.pdf

      Spațiul pruto-nistrean și cel dician (decian) primește o mulțime de ciobani cu turmele lor, deci e mai mut decât probabil să avem un cumul lexical specific Românilor intra-carpatici și peri-carpatici.
      Alt toponim cu tema “barc” : Barcani / Barcany: http://informatiahr.ro/lucrarea-romanii-din-covasna-si-harghita-in-hidronime-si-toponime/

      Comment by Sorin5780 — September 5, 2016 @ 7:31 am | Reply

      • Am găsit un entopic interesant (poate dacic): bot ”loc de scaldă cu apă adâncă (jud. Dolj), [..] cotitură, [..] bulboană, apă adâncă la un cot de mal.” http://editurauniversitaria.ucv.ro/dictionar-entopic-al-limbii-romane–vol-1/cuprins
        Nu cred în explicația asta, ”de la bot (de deal) la bot (de mal)”, mai ales că e și un alb. botinë f. – A wet place , muddy soil, marshland, swampland. (”-inë [inə], location noun derivation”) https://fjale.al/botin%C3%AB
        În link-ul urm. se spune că provine din botë (‘earth, world’), dar n-are mai mult sens decât explicația de mai sus pentru ”bot”: https://afbo.info/pairs/15

        Cred că e coradical cu reg. băucă/beucă, baur, din radicalul *bhow-/-a- ”cave, pit, burrow” (Lat.fovea). Primul mai are un sens de ”cotitură” (Toponime românești care descriu forme de relief, pag.118-119) care nu se potrivește cu acest radical. Ideea este că avem două terminații de participiu, dar radicalul ar putea fi și *bʰewgʰ- (“to bend”), unde [gʰ] dispare la fel ca-n adj.butë (soft, mild; tender) sau natë (noapte), dar nu înainte (probabil) de a se reduce treptat pronunția acelui /g/ până la dispariție (vezi daughter, bright în engleza veche față de cea modernă).

        Alt rad. posibil: PIE *bhāy- (sediment, silt): Lit. bōju-s ”swamp, marshy ground”, báisiōti ”dirty”, Lat.faex, -cis f. ”Sediment of fermented liquids, spec. of the wine”.

        Comment by Sorin5780 — November 29, 2018 @ 5:52 pm | Reply

        • Consoana finală mi se pare curioasă. Dacă era *boc sau *bod (PIE bhedh-1 ”to pierce, dig” > gr. bóthǖno-s m. “hole, pit, ditch, depression”) se explica mai ușor.

          Comment by Roderick — November 30, 2018 @ 11:22 am | Reply

          • Este greu de explicat din toate punctele de vedere, al transformărilor fonetice, al semantismului (*botul nostru nu-i mlaștină sau loc cu mlaștină – botinë), etc. Accentul pe [o] încurcă, pentru c-ar însemna că rad. trebuie reconstruit *bāt(ǝ) și nu cunosc mulți radicali IE care să ofere o explicație adecvată, nici circumstanțele în care apare entopicul ăsta nu spun foarte multe. Nu avem nici forme mai vechi, mai bine conservate (*botu, *botă?)

            Eu m-aș fi dus și pe firul explicație romanicului a (se) scălda, cu derivatul regresiv scaldă (vb. excaldō, excaldāre) dacă acest ”bot” se găsea undeva cu izvoare naturale calde (Germisara?). Dar n-ar fi exagerat să ne imaginăm că termenul putea fi întins în munții Banatului și Olteniei. Nu-i nevoie să fie doar o ”baie” (caldă, evident), ci chiar și o ”bulboană, o volbură adâncă”, adică doar aparența unui izvor cald (fomenting?)
            Candidatul perfect este rad. *bhē- “to warm” + *-tos (P.Dac. *bātǝ), conform etimologiei Eng. bath /bɑːθ/. https://www.etymonline.com/word/bath#etymonline_v_5314
            PIE *bʰeh₁- “to foment; warm” (arh.banie, a se îmbăia, reg.baeră, etc.)

            Citatul complet din link:
            ”Entopicul bot, de pildă, are la bază o metaforă de la termenul anatomic cunoscut şi înseamnă marginea culmii sau a ramificaţiei dealului, muntelui. Sensul de loc de scaldă cu apă adâncă, înregistrat de noi în câteva puncte din judeţul Dolj, se explică prin transferul de sens, de data aceasta de la entopicul bot (de deal) la bot (de mal), cotitură, şi de aici la bulboană, apă adâncă la un cot de mal.”

            Comment by Sorin5780 — November 30, 2018 @ 4:34 pm

    • Câteodată, rar ce-i drept, am satisfacția de a prevedea etimologia corectă sau cel puțin nesustenabilitatea unei ipoteze. Cazul de mai sus e unul dintre ele. Tipul ăsta îmi confirmă teoria: http://starling.rinet.ru/new100/alb.pdf
      Ar fi fost probabil bucuros să afle că avem un coradical în Română care ar cimenta și mai mult existența unui radical IE comun, preromanic, în cele două limbi. Cine știe ce am mai fi putut găsi dacă aveam mai multe cărți la dispoziție!

      Apropo, dicționarul lui Mann, pe care l-am pus de mai multe ori aici pe blog, se sprijină, cu precădere, pe dialectul gheg. Nu-i de mirare că de multe ori nu găseam alte referințe pentru cuvintele căutate; nici Wiktionary nu le găsea.

      Comment by Sorin5780 — January 1, 2017 @ 8:48 am | Reply

  5. http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://www.if.asm.md/vechi/reviste/buletin_de_lingvistica_2012.pdf&gws_rd=cr&ei=OgDOV76BNsuSaoyaipAB
    La paginile 52 – 53 se discută un verb interesant pentru care am avut o revelație: a înzita (îndemna), o formă deformată după o altă formă locală a îndita (înditat- instigat).
    În link-ul următor i-am găsit un coradical mai vechi, pe care nu știam unde să-l plasez, a îngeni (a fierbe) = alb.ziej : https://toponime.wordpress.com/2011/06/21/ceptura/#comment-1081

    Tot la pagina 53 din primul link, cineva a descoperit cred ceea ce spuneam despre entopicul găsit de Eremia: barc. Nu știu dacă a găsit coradicalele date de mine! probabil că nu:

    ” În circulaţie, verbul maramureşean a înzita, fixat într-un cântec din s. Rozalvea şi practic necunoscut în afara acelei localităţi (nu degeaba e explicat în glosar) nu ţine de stratul românesc comun al tradiţionalelor româno-albanisme, identificate încă de J. Thunmann în 1774, ci face parte din puţinele regionalisme româneşti de origine albaneză relativ recentă, cum sunt dandăr „om străin”, ghiutură „legătură”, shtează „piuă”, detectate de G. Weigand (vezi [6, p. 122], şi, după cum am presupus noi recent, basarabenismele barc, chimtuţ, tartabel, ţurană ”

    Cum ar mai exista regionalisme de origine albaneză relativ recentă dacă nici nu știm sigur dacă albanezii au fost vecinii dacilor sau parte din neamul dacilor la un moment dat? Știm sigur că albanezii sunt în Balcani încă din primul mileniu creștin. Cum puteau influența nordul țării noastre?

    Totuși, așa cum am mai propus odinioară, după una din ideile lui Hajdeu, strămoșii albanezilor puteau locui la vest de Dacia, în câmpia Tisei. Acolo am găsit la Ortelius top.Tirana pe Tisa superioară, la granița ungaro-ucraineană, Bormanum, Anabun, etc.
    Împinși de alte neamuri puteau trece în Balcani, dar e teorie fantezistă.
    După cum am arătat, barc nu e doar “basarabenism”.

    Altă rotacizare atipică în același link: Ficior de mocan /- – -/, Fată sărbatică. / Mare năprasnică. / cu vidra nainte, / tot luând aminte, / cu şoimul pe mână / cu ogari / Provari

    Apropo, tipul ăsta “steals my thunder”. A ghicit etimologia aretului ca fiind legată de a alb.alb. rreth, dar n-a găsit reg.maram. rât și rătăcană. Eu am mai pus încă două etimologii osibile, dar pentru un omonim. Și multe altele.
    De exemplu, ce vrea să zică aici: “Iar în prefaţa din [3, p. 28] citim …munte căruia i se zice astăzi „basaraba”, constatare ce ar putea vărsa anumită lumină asupra denumirii Basarabiei.”

    Îmi place când cineva ajunge la aceleași concluzii ca mine și au sens. Confirmă!

    Comment by Sorin5780 — September 6, 2016 @ 12:54 pm | Reply

    • Încheierea -”îmi place când cineva ajunge la aceleași concluzii ca mine și au sens” sună într-un mare fel :)

      La Ceptura m-am gândit și eu când beam un pahar, mi se părea plauzibilă o der. din lat. cinctura ”a cincture, a girdle”. Dacă spui asta pe altundeva, menționează sursa (=Je), nu ca altădată.

      Comment by Roderick — September 6, 2016 @ 7:57 pm | Reply

      • Care altădată?

        Comment by Sorin5780 — September 6, 2016 @ 8:00 pm | Reply

      • https://hroderic.wordpress.com/2011/08/21/viezure-aroman/ pe la com. 14

        Comment by Roderick — September 6, 2016 @ 8:19 pm | Reply

      • Ți-am spus mai demult de unde am citat definiția lui uture, un dicționar de arhaisme. E aceeași definiție pe care am pus-o și pe blogul celuilalt anonim pentru că dădusem peste niște toponime ciudate și el este expertul. Restul informațiilor le-a pus din surse proprii. Apoi nu mă interesează ceptură; nu-i dacism, nu comentez.

        Comment by Sorin5780 — September 6, 2016 @ 9:12 pm | Reply

      • Cronologia întâmplărilor este următoarea:
        1. Postezi definiția (de unde zici tu), nu are etimologie
        2. Postez în comentariu explicația/semantismul și etimologia (latină) pe care o bănuiesc
        3. (o zi mai târziu) apare pe ”blogul celuilalt anonim” un articol conținând și explicația bănuită de mine
        4. comentezi pe blogul respectiv postând etimologia latină
        În rest nu mai comentez nici eu.

        Comment by Roderick — September 7, 2016 @ 5:31 am | Reply

      • Ești un pic nedrept în chestiunea asta și mă mir că ai ținut-o atâta timp fără să lămurești problema. Definiția lui uture am luat-o din Dicționarul de regionalisme (de uz școlar) a Nicoletei Mihai, pe care l-am cumpărat și răsfoit încă din 2015, dacă nu mai devreme. Nu știam că va fi o anchetă, altfel îmi notam data exactă.
        Sunt cel puțin șase articole pe două bloguri diferite unde unde am pus asta ca referință când comentam, ca să nu creadă unii că inventez chestii care-mi adeveresc supozițiile. (caută comentariile la articolele Bar, Dulful, Stejar, Dave dacice) Nu are o preocupare etimologică dicționarul, deci am spus clar de fiecare dată că ideile conexe îmi aparțin (majoritatea extrem de hazardate) sau le-am luat de pe alt blog (ex. al tău când a fost cazul).

        Preocuparea pentru acest uture o am cu mult înainte de 2015 (explic mai jos asta cu 2015), când l-am găsit într-o lucrare de cuvinte vechi ale unui codex. Nu-mi aduc aminte exact care, dar mintea m-a dus automat la tribul tracic de pe râul Vit (râul Utus; oytensi?) dat ca referință de S.Olteanu pe blogul său în relație cu Utidava și încă un cuvânt..ceva care se traduce “sus pe cal” sau ceva asemenea. Mi-a rămas în minte ani întregi și sigur am spus ceva pe undeva, că eu împart informațiile cu generozitate, nu ca alții. :)

        Prin urmare am căutat uture constant din 2014 cel puțin. Pe blogul celălalt am pus un link în 2015: (v. ultimul comentariu: https://toponime.wordpress.com/2011/05/19/bauca-beuca/
        Nu i-am dat acolo pagina, ci într-o convorbire privată, pag.181- 183, pe dat de “18 mai 2016”. Sunt aproape sigur că l-am pus și aici la tine.

        În data de “17 septembrie, 2015 la 19:12” am comentat despre uture, hută și câteva toponime care mi-au făcut cu ochiul, ceea ce a inspirat articolul: https://toponime.wordpress.com/2011/09/30/decinde/
        A doua oare i-am dat și link-ul ăsta (înainte de sept 2016):
        http://www.muntesiflori.ro/?s=uture

        El a găsit termenul pentru burduf pe cont propriu și eu i-am dat etimologia de pe Wiktionary. Nici nu cred că ăsta e etimonul lui uture. Cred că forma tracică este *utul (cu sufix de agent -ul), așa cum crede Iulian Frățilă, deci e o piedică morfologică la mijloc în comparație cu arom.utre, apoi nu te urmărește pe tine aici pentru că nu-l interesează etimologia cuvintelor, nu-i ăsta morbul său. N-a comentat niciodată ceva aici.

        Ce, crezi că numai tu ai dicționare, cărți de specialitate ..și inspirație în general?

        Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 7:30 am | Reply

      • Da, sunt ”un pic nedrept”, însă un pic -la rigoare.

        Tot la rigoare, am impresia că a comentat totuși ceva aici, la https://hroderic.wordpress.com/2012/12/28/a-dricui-in-dricul-zilei/ . Dacă e același. Nu l-am acuzat de nimic, decât că n-a citat nicio sursă în articol. Cum n-ai citat nici tu în comentariu (”etimologia de pe Wiktionary” ? etimologia a ce?).

        Dacă te deranjează în vreun fel faptul că sunt ”anonim”, putem să ne întâlnim cândva să îți arăt buletinul, deși nu țin să te și văd.

        Comment by Roderick — September 7, 2016 @ 10:40 am | Reply

      • Posibil *cepture < lat. acceptor, acceptoris (uliu, șoim). Cuvânt dispărut, păstrat (?) în toponimie.

        Comment by Roderick — August 9, 2020 @ 9:22 pm | Reply

        • accipiter /akˈki.pi.ter/ > alb.qift ”kite (Milvus)”
          https://en.wiktionary.org/wiki/accipiter#Latin

          O *ceptură (șoim sau uliu) moștenită în străromână ar fi diminutivată cu sufixul -ur(ă) *-or > *-ură).
          Cepturar ar putea fi un local-colectiv (-ar, -are) pentru aceste păsări, deși domnul Chindea intuiește ceva similar pentru ac.entopic, ”‘zonă cu multe abrupturi, multe cepturi’”. Vezi la pag.517. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V1913/pdf

          Am gândit și eu la moștenirea unei *cipte din același termen, după ex.alb.qift, dar nu m-am gândit la toponimele astea pentru că autorul îi dăduse un sens. Vf.Cepturar ar putea schimba datele problemei, deși ar putea fi un mai vechi *cepturariu precum sălcar (*sălcariu), făgar (*făgariu), băuțar (*băuțariu) cf. acelui entopic ceptură și sufixului -ar (arh.-ariu) din lat. -ārium. https://en.wiktionary.org/wiki/-arium#Pronunciation_2

          De ce oare pierdem complet nume de animale sălbatice, ca apoi să le împrumutăm din alte limbi, lăsând urme infime în toponimie și povești (ex: arom.sarpitu, rom.”cal falcău”, dacă falcă ”șoim” era latinism moștenit, nu germanism primit prin maghiară). Ar fi de înțeles că popoarele astea nomade vânau cu șoimi și vulturi, forțând pe români să le dreseze în acest sens și să le ofere drept tribut (otomanii de exemplu), prin urmare să se piardă numele romanic și/sau dacic, însă tot nu explică de ce se pierd.

          Comment by Sorin5780 — August 10, 2020 @ 7:16 am | Reply

        • Fonetic, ”ceptură” ar putea deriva din lat. coeptus ”a beginning, undertaking”, coeptum ”a work begun, a beginning, undertaking”, coepio ”to begin, commence, undertake”. Am avea un *cept, derivat cu -ură poate sub influența lui ”începătură”.
          Interesant e că avem și ”cepătură” ca formă a lui ”începătură”, poate o inflență a lui *cept.

          Comment by Roderick — September 29, 2023 @ 7:42 pm | Reply

        • P.S. Dacă e de luat în calcul palatalizarea cons. inițiale, ceptură ar putea proveni direct din lat. pictura.

          Interesant este dublul sens al lui ”picturatus”: ”painted, pictured/party-colored, variegated”, respectiv ”embroidered”. Nu știu însă dacă avem un ”cepturat” în română.

          Comment by Roderick — September 30, 2023 @ 6:57 am | Reply

    • În link, zice că provar ar fi un câine ciobănesc, după acel interesant grecism. Eu zic că vine din lat.probus (“good, virtuous”), adică ogar bun și nu e ciobănesc, ci câine de vânătoare.
      Zice-n primul link c-ar fi o haplologhie din gr.gr. προβατάρης (provataris =„cioban, păstor”). Înrudite cu acesta ar fi πρόβειος (probeios, proveios) sau πρόβατον (probaton), dar unde este silaba identică sau asemănătoare cu o silabă vecină din același cuvânt?
      Dacă ar fi însemnat câine ciobănesc, ar fi trebuit ca în ac. zonă să se fi păstrat acel grecism ”proveios” în latina Daciei (*provă = turmă sau oaie?)

      https://en.wiktionary.org/wiki/πρόβατον#Ancient_Greek
      https://en.wiktionary.org/wiki/πρόβειος#Greek

      Ficior de mocan /- – -/, Fată sărbatică. / Mare năprasnică. / cu vidra nainte, / tot luând aminte, / cu şoimul pe mână / cu ogari / Provari

      Nu cunosc bine iconografia tracică, dar imaginea asta descrie cumva elita tracilor? Vidra încurcă puțin, la fel și fata sărbatică, dar dacă am face abstracție de astea, imaginea ar fi al unui vânător, a unui prinț.
      La fel de bine poate fi totul simbolic pentru un idol de gen feminin precum Diana.
      Trebuie văzut întreg textul.

      Comment by Sorin5780 — May 20, 2018 @ 11:34 am | Reply

      • Provar ar trebui legat de pruhă (*pruvă sau *prușă?), caz în care trebuie explicat sufixul -ar.

        Comment by Sorin5780 — May 20, 2018 @ 4:54 pm | Reply

      • Nu știu cât de vechi este vb.a probui sau acest ”ogar provar” în graiuri, dar Lat.probus, ca și coradicalele lor slavice trebuie să fi avut la început sensul de încercat, testat, așa cum sugerează Danezii aici sub numele acestui demon Porovit (numit și Prove). https://da.wikipedia.org/wiki/Porevit

        Din Lat. probō , inf. probāre (“test, try, examine, approve, show to be good or fit, prove”, verb) iese un participiu scurt probus (“good, worthy, excellent”), adică ”testat, încercat”.
        La fel ar trebui să fie și cu acest provar.

        Dacă iei vb.probui separat, ar fi trebui ca tema de bază *prob să se fi păstrat cândva. Dacă elimini terminația -us, așa cum se întâmplă pentru toate cuvintele romanice, [b] nu mai e intervocalic.

        Dar dacă e așa cum cred eu, numai -s cade, nu și -u până acum vreo două secole. Nu confund aici suprimarea lui [l] din articolului hotărât postpus (din limba vorbită).

        Mă rog, ar fi trebuit să avem măcar un *provu sau o *proavă (probă). Dacă o găsim pe undeva nu mai folosesc niciodată neol. probă. :)

        Sunt curios cum ar fi arătat termenul dacic corespunzător acestor cuvinte! Nu pot spune pe baza albanezei dacă ‘b’ intervocalic cade mereu sau devine ‘v’, căci am întâlnit și excepții.

        PS: uit mereu, derivarea cu terminația *-bʰos, (fem. *-bʰa) este același cu acest *bhu- (“to be”)?

        Comment by Sorin5780 — July 9, 2018 @ 4:53 pm | Reply

    • ”One of the Iazygian towns, Bormanon, is believed to have had hot springs because settlement names starting with “Borm” were commonly used among European tribes to denote that the location had hot springs, which held religious importance for many Celtic tribes. It is not known, however, whether the religious significance of the hot springs was passed on to the Iazyges with the concept itself.” https://en.wikipedia.org/wiki/Iazyges

      În comentariul de mai sus confundam harta lui Hubert cu a lui Ortelius, căci dacă o aveam pe cea din urmă în față, aș fi văzut cu siguranță sinonimia Germanum quod, et(?) Bormanum. Sunt sigur că primul se referă exact la izvoare termale, conform altor numiri similare: Germisara, Germana (Moesia Superior, harta lui Hubert).

      Ce-mi spune acel prim toponim, că Dacii erau în sudul Slovaciei (sau nordul Ungariei) și foloseau cuvintele clasice, cunoscute (*germis). Paralela Germanum, dacă este reprodus corect și nu o adaptare latinizantă, ar putea surprinde acea terminație de care vorbeam acum câteva săptămâni prin exemplele alb.kallumë (big pile; kolik, m. and -ë, f. colină), katrumë (bunch of flowers), adv.kotrrum (together). Dacice: Carsium, Appulum, Saldum, rom. huidumă (hodolemne), bucium (gheg. busëm =f. large tree-stump), sodom, *zbucium; adv: arh. avidoma (= aidoma), hojma, avaloma, acuma/acoma.
      https://en.wiktionary.org/wiki/-umas
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/-um%C3%B4
      Am mai spus asta, cred că erau două afixe care determinau niște grade de comparație. Unul este acesta de mai sus, celălalt -yos. Aglutinarea acestora împreună va da probabil superlativul (lat.) -issimus, alb. shumë. În majoritatea exemplelor de mai sus nu este un grad de comparație (per say), ci terminația de participiu daco-ghegă și sufixul formator de adverbe, pe care-l regăsim și-n limbile balto-slavice..
      https://en.wiktionary.org/wiki/-issimus#Etymology

      Nu cred că Bormanum a fost găsit până azi, dar se poate ghici. Câte izvoare termale sunt între nordul Ungariei și sudul Slovaciei?

      Comment by Sorin5780 — November 21, 2018 @ 12:05 pm | Reply

    • Cred că înzita provine din lat.invitare, adică o caracteristică a graiurilor nordice (vi→ghi → gi/ji → zi; v.învita), dar rămâne o posibilitate o contaminare cu un dacism (v.alb.nxit sau var.îngita). https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnvita
      https://en.wiktionary.org/wiki/nxit

      Comment by Sorin — May 22, 2022 @ 8:09 am | Reply

  6. Era o idee bună asta cu burduful aromân și latinesc dacă era tradițional să facă acest instrument din pielea lor. Cred că despre jder am discutat numirea sa în unele limbi după blana sa prețioasă.
    Mă întreb dacă puteau ajunge la conceptul ăsta și tracii..viedzure – burduf! Adică să numească animalul, uturele, după destinația data pielii sale! Cu siguranță aveau și alte animale (domestice) mai la îndemână să facă un burduf.
    De obicei, sufixul de agent -ul se atașează la verbe sau la adjective, dacă îmi aduc bine aminte. Alteori era sufix diminutival în albaneză, deci și la substantive.
    Intro: mă interesează în mod deosebit reflexiile acestui sufix în română și dacică. Appuli de exemplu ar putea fi coradical cu Abrunca din *abh- strong, hefty, deși cred că mai degrabă vine din rad. *ap- apă, iar Apollo sau Appoulon trebuie să fie o abluție mistică IE care îndepărta răul: ἀπολούων ‎(apoloúōn, “washing”), ἀπολύων ‎(apolúōn, “delivering”) https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%88%CF%80%CF%8C%CE%BB%CE%BB%CF%89%CE%BD#Ancient_Greek
    ἀπόλλυμι ‎(apóllumi, “to destroy”) trebuie să fi fost un derivat semantic dintr-un nume pentru inundație (crash flooding)
    pag.55. A. Eremia pentru hobaie, hobană şi hobac: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://www.if.asm.md/vechi/reviste/buletin_de_lingvistica_2012.pdf&gws_rd=cr&ei=OgDOV76BNsuSaoyaipAB
    Amintește de expresia cu haboca (*abh-)

    https://en.wiktionary.org/wiki/utor#Latin
    La acest verb m-am gândit odinioară, pentru că-l puneam sub același etimon ca acel cuvânt sanscrit de care vorbea Olteanu în trecut. Semantismul în egleză al verbului “to lift (up)” s-ar apropia de ceea ce consideram că ar fi valabil și pentru acei traci care văd în război și acumularea de pradă (barnee) un scop “demn” al vieții, munca fiind pentru robi și alți supuși.
    De asta nu acceptam atât de ușor părerile lui Olteanu despre Utidava (dava de sus) sau oytensi. “Cei de sus”(ițani< *iuțani ca la Vasile Ioniță sau *uițani din *u(i)tiani = cei de sus, de la munte, munteni) ar avea oarecum sens, dar "hoți"..mmmmm, so true!

    Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 8:20 am | Reply

    • https://en.wiktionary.org/wiki/utull

      Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 8:20 am | Reply

    • Cred că se înțelege din cele de mai sus că pe uture (*utul) în văd ca pe un sinonim perfect al alb.vjedhull (micul hoț de grâne).
      E interesant acest alb.utull din două puncte de vedere. Primul că ar fi coradical perfect al latinismului, nu derivat din acesta, iar prin implicațiile sale ar putea explica sensurile “(Munt.) om bogat, influent; om hain.”, apoi cel de ” Om gras, care se mișcă încet”. De fapt, viezurele e considerat un animal “foarte puturos”. (Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît [!] dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Scriban (1939)
      *h₃eyt- ‎(“to take along, fetch”)

      Al doilea pentru că *utull putea semnifica mai întâi chiar “pradă”, apoi “folos” (cuvenit sau necuvenit, depinde de cutumele anticilor). Mă ghidez după sensurile lui barnee (pradă, folos).
      O să mai caut! N-a secat filonul dacismelor conexe acestui radical presupus “”DE MINE”” aici pe blog (e originală supoziția, clar!)
      Să-i sece boarșele aceluia care numai se gândește să-mi fure ideea! :)

      Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 8:37 am | Reply

    • S-ar putea ca “hoț” să aibă o explicație etimologică indo-europeană, nu o interjecție.

      Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 8:41 am | Reply

    • Știu că verbele grecești date de Socrate le interpretez eu greșit, am citit pe wiktionary povestea lor, dar eu mă gândesc în spirit dacoman la ce ar putea moșteni dacii. Probabil că greșesc, vom vedea ce mai găsim.

      Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 9:14 am | Reply

      • E interesant că nu m-am gândit până acum dacă nu cumva gr.ἀπόλλυμι ‎(apóllumi, “to destroy”) nu avea cumva un corespondent dacic, același prefix și același verb. Mai demult, am fost inspirat să caut pornind de la un articol, Hulă: https://toponime.wordpress.com/2013/02/06/hula/ )
        Găsisem o bogăție de sensuri și chiar un coradical albanez, verbul “ul”. https://en.wiktionary.org/wiki/ul#Etymology
        N-am reușit să-l conving pe om.

        Acum mă gândesc, și probabil nu-s singurul aici, că gr.apollumi e coradical cu lat.aboleo (“I destroy, efface, abolish; terminate”) și un dacic *appoulo sau *apoulja.
        Oare m-am înșelat cu acel rad.*wel (zero grade)- „to tear, wound, to steal”! Să fie acest *h₃elh₁- “1. to fall, to collapse. 2. to destroy/be destroyed.”?

        Știa Dumnezeu cum să-l numească pe antihrist! :)

        Comment by Sorin5780 — September 7, 2016 @ 9:30 am | Reply

    • Dacă ai lecturat comentariul meu, puteai să vezi citatul din Sadoveanu cu geanta din piele de bursuc. E o utilizare tradițională.

      Comment by Roderick — September 7, 2016 @ 2:35 pm | Reply

    • Tarbocá (ceartă, cicăleală) și habóca ar putea fi străine de limba română, accentul fiind un indiciu (dead giveaway), la fel și netransformarea acelui a aton în ă, dar mă întrebam odinioară dacă -ocă nu formează cuvinte daco-românești și nu mă gândesc la acele derivate local-colective, ci la o paralelă a terminației osetine -ag (*-āk).

      Nu știu de ce aveam impresia că haboca avea accentul pe ultimul a, la fel ca tarbocá! Indiferent, nu văd sensul derivăriii după un mag.habóka, „zănatic”.
      Pentru haboca am presupus pe de o parte un mai vechi *aboca (*abhro- ‘stark, heftig’) cu h protetic (vezi alb.hark „arc”, harmëshor „armăsar”) sau *vaboca, unde am avea o vocală lungă în față, ca în vatră (alb.vatër, votër, IE *āt- foc).
      Bănuiesc c-ar putea fi scoase și alte ipoteze de lucru (cu prefixul *ab-oca sau *gab-ocă cu fonetism salvon nordic, cf.vb. găbui, căpui?), dar și cu acestea de mai sus sunt clare probleme insurmontabile dpdv al transf.fonetice!

      Ar fi interesant de văzut și ce cuvinte dăm noi slavilor estici sau maghiarilor. Mă uitam deunăzi la cobóc (înv) copóc, cupóc. https://dexonline.ro/intrare/coboc/82912
      Nu cumva este augmentat după cupă, termen păstoresc pentru care mă întreb dacă apare și într-un context creștin vechi (nu ca neologism), cum ar fi firesc. Avem acel suf.augmentativ -oc(ă), pe care ardelenii îl duc în Moldova, Ucraina și Rusia. Galopența nota câteva cuvinte folosite peste Nistru și ca nume personale, Boțoc, Boțog (augm. din boț), Moțoc și altele.

      Comment by Sorin5780 — August 10, 2020 @ 8:04 am | Reply

  7. E posibil ca lat.barcă, ca și corespondentul său grec, să nu provină din “Coptic bāre (“small boat; egiptean bēre), ci dintr-un cuvânt tracic (balcanic).
    https://en.wiktionary.org/wiki/barca#Latin

    Dacă era o barcă (mică) de transport avem rad. *bʰer- (to carry; alb.barrë), iar dacă era o barcă mică simplă, de transport persoane peste râuri mari și mici, ar putea avea un coradical în chiar acest entopic barc și alb.bark (der. barkushe), fiind probabil o monoxilă la origine.
    Acestea sunt coradicale cu verbul a borăi.

    În albaneză se spune că barkë provină din latină, dar e posibil să fi fost chiar pe dos. Ilirii să fi dat un cumul lexical legat de mare, fiind până în epoca clasică mercenari și pirați.

    Comment by Sorin5780 — September 11, 2016 @ 11:33 am | Reply

  8. Cred că morfemul *bal din baltă și balcă (var.bâlcă) ar putea fi explicate la fel ca acest entopic barc (alb. bark, barkushe). Ar trebui să aibă același semantism, aceeași dezvoltare semantică.

    Balca (var.bâlcă) are pe alocuri sensul de depresiune umplută cu apă. (vezi comentariile de aici: https://hroderic.wordpress.com/2009/02/17/din-carpati/

    Trei

    ”un lac mai mic pe coasta unui deal sau munte: bâlcău [..]
    La sensul „adâncitură cu apă, uneori cu mocirlă” avem sinonimele: balcă, baltă, balacină, băltoacă, bâlcău, bolătău, borugă, burcut, mâlc, mlaştină, mocirlă, smârc, smolniţă, ştormină, tremuriş, viitură. ” http://editurauniversitaria.ucv.ro/dictionar-entopic-al-limbii-romane–vol-1/cuprins

    În albaneză, baltë mai înseamnă ”decay (in teeth)” pag. 25 https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf

    Comment by Sorin5780 — May 11, 2017 @ 5:36 pm | Reply

    • Proto-IE: *bal-
      Meaning: opening, hole, passage (m.ir. belach `gap, chasm, passage, path ‘

      Root: bel-1
      English meaning: to cut off (probabil ca aici să intre și arh.beleag)
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+165&root=config

      Din acestea provine de fapt rad. *balǝ- marsh.

      Comment by Sorin5780 — May 12, 2017 @ 8:53 am | Reply

    • https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_etimologic_al_localit%C4%83%C8%9Bilor_din_jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99_/Index

      Aici, balta mai are sensul de șanț: ” Ajungând la baltă (șanț), a deschis stăvilarul, iar apa a început a curge cu putere, umplând toată valea în care și-au găsit moartea mulți mongoli (tătari).”

      Reinterez faptul că în acest caz e posibil să avem inițial sensul de depresiune, apoi cel de depresiune umplută cu apă stătută.

      Comment by Sorin5780 — June 27, 2017 @ 9:59 am | Reply

    • ”smolniță” îi confirmă acestui autor teoria privitoare la părăul Molnița din jud.Suceava:
      http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A20772/pdf
      Probabil că nu era așa greu de identificat când avem reg.mul cu var.măl (mălos)
      mul, s.n. – Mol, noroi, mocirlă: “Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco 1990: 249). – Din mol “noroi” (< mul "humus pământos" din germ. Mull).

      Probabil că avem o formă mai veche *molina și *mulina, la fel cum pentru balcă (var: bâlcă) presupun că e posibilă și o variabilă mai veche și mai corectă dpdv etimologic *balică.
      Vezi toponimele Balica Mare și Balica Mică. (peșteri) https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Turzii

      La fel cu numele Balică și Balc, probabil fără legătură etimologică. Pentru Balică bănuiesc că nu-i fezabil al lega de balcă, un arhaism regional întâlnit și-n graiul dician. Pe direcția asta putea numi și acele peșteri inundate de la capul Caliacra, unde se retrage foca-călugăr cu burta albă. http://www.b1.ro/stiri/eveniment/o-foca-de-kaliakra-specie-pe-cale-de-disparitie-a-fost-fotografiata-in-largul-marii-negre-foto-41767.html
      Ținând cont de vechimea acesteia în Marea Neagră, ce nume i-ar fi dat traco-geto-dacii? Nu cumva *balică, conform celorlate denumiri antice și medievale ale unor animale pătate cu alb?

      alb. balë ‘white spot’ https://en.wiktionary.org/wiki/bal%C3%AB#Albanian

      PS: arealul unor entopice sunt mult mai restrânse azi decât acum o sută sau două de ani: tâmpa de exemplu. https://books.google.ro/books?id=CMx1BwAAQBAJ&pg=PT90&lpg=PT90&dq=etimologie+arge%C8%99&source=bl&ots=QDG-CLt_Dh&sig=E4pfn081uixmTm2_bGnx-q4URnU&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjUgYuEmqnRAhWIWRQKHd0vCxwQ6AEIVTAJ#v=onepage&q&f=true

      Comment by Sorin5780 — July 10, 2017 @ 8:12 am | Reply

    • Între moină și molnă/molniță (lit.molinas, lutărie) trebuie să fie o legătură etimologică, unde *molnă trebuie să fie forma mai corectă dpdv etimologic. Deși la noi nu se prea întâlnește transformarea lui [l] în [i] lung ca-n albaneză sau italiană, probabil a existat și a avut efecte și la noi. reg. moidan (*molidan)

      Cred că e vorba de palatalizarea lui l în lj, tipică pentru slavi.

      Comment by Sorin5780 — July 10, 2017 @ 8:19 am | Reply

    • Mă întreb dacă putem face diferență între o baltă și altă baltă. Dacă am pune cap la cap toate atestările vom fi surprinși de unele diferențe de sensuri.
      În cartea ”Muntenisme în proverbe”, Iulia Mărgărit dă o definire curioasă (și nu prea), prezentă în parte și-n Dicționarul Academic: ”o scobitură a pământului plină cu apă se cheamă baltă, când e mică; când e mare se cheamă lac.” (Mehedinți).
      În alte ziceri populare precizează că între baltă și lac nu-s diferențe notabile: ”Picând, picând, baltă se face/ Din picătura se face lac”.

      Nu avem/am o imagine de ansamblu asupra atestărilor exacte, dar eu cred că în zonele muntoase se păstrează mai bine semantismul unor cuvinte. Nici barc nu rămâne mai bine ancorat în sensurile sale primare deoarece se întâlnește cu bară de-a lungul unor râuri mari sau pe câmpie (alt termen primar, tracic).

      Referitor la baltă nu s-a discutat până acum afixul -tă. Dacă mergi pe direcția de apă stagnă, (mud, swamp, morass) și bănuielile incorecte ale specialiștilor (*) ar trebui să considerăm -tă un formant colectiv. Pentru alte cuvinte balto-slavice am găsit în reconstrucțiile lor sufixele *-das și *-tos explicate astfel. Bineînțeles că ar trebui să avem același afix binecunoscut, copios reprezentat în albaneză și ossetină. Mai puțin în Română literară de azi.
      (*) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/bolto

      Dacă avem un verb de participiu substantivat, corespunzător semantismului său regional, la noi și albanezi, adică o depresiune de diverse mărimi (chiar și peșteră), atunci terminația nu-i decât una verbală; care se dublează și ca adjectivală.

      Comment by Sorin5780 — December 22, 2017 @ 10:05 am | Reply

    • Pentru a explica etimologia Balcanilor s-a propus un Pers. bālk (“mud”) cu sufixul -an (”swampy forest”):
      https://albanianstudies.weebly.com/balkans.html#
      În general e foarte greu de căutat și găsit ceva în iraniană sau paștună cu alfabetul lor arab, care nu-i transliterat niciodată.

      Aceiași explicație cred că s-a dat și pentru entopicul(?) Balcani (cu sufixul -an adj. sau augm.?) care se regăsește ca oiconim în Bacău și undeva prin sud-estul Ardealului, dacă nu și mai des de atât.

      Eu n-am găsit acel persan bālk și la fel cu acest balcă, bâlc, nu cred că provin din același radical cu Lit.pelke, Let.pelce sau Alb.pellg (v. pellëg). Îmi pot eventual imagina o încurcătură pe parcurs cu un termen iranic, dar și cu sursa celor de mai sus, *pelHk-iH-h₂/ *pAlǝ- / *pelǝ- ”to pour, to flood” (dac.*pală, der. *palmă, *palodă).
      https://en.wiktionary.org/wiki/pellg

      Vezi sensul patru al alb.pellg, ”cot, curbă a unui corp de apă” (bight in a body of water), exact ce spuneam privind formarea barelor (tr.pannisos, rom.paniu, paneu și altele). Poate nu-i cazul cu acest pellg, dar sunt exemple unde e vorba de un cot al râului pe unde se revarsă apa ori se face face aluzie la lipsa de fermitate a pământului mlăștinos, care se ]ndoaie sub picioare (celto-eng bog, bogach).
      https://en.wiktionary.org/wiki/palus#Latin
      https://en.wiktionary.org/wiki/bog#Etymology_1

      Eng.bight, Proto-germ.*buhtiz (“bend, curve”), din PIE *bʰūgʰ- (“to bend”). https://en.wiktionary.org/wiki/bight

      Comment by Sorin5780 — June 8, 2018 @ 10:43 am | Reply

    • Lacul Balaton (d.rom.Băltoniu) era numit Lacus Pelso/Pelsodis (*pelsō?) în antichitate și cred că s-au propus două tălmăciri, una ilirică și una celtică, lacul fiind în plin teritoriu de interferență celto-iliră. https://en.wikipedia.org/wiki/Lake_Balaton#Name

      fëlliq ‘to make dirty’ (PAlb. *spūl- < *pū- “to rot”: Old English fūl ”foul”).
      https://en.wiktionary.org/wiki/f%C3%ABlliq

      fëlligë f 'ignominy, shame'. A variant of this word seems to be fëllegë 'sloppy work'. The verb fëlliq 'to make dirty' also belongs here as a denominative. The form fëlligë is an irregular transformation of fëdigë 'tiredness, strain, work' borrowed from Ital (Venetian) fadiga id. 0 MEYER Wb. 10 2 (fëdigë < Venetian fadiga; fëlliq *ph- > f (vezi și eng.spill < *spelþaz “spoil, ruin; to kill, murder” +‎ *-janą < *spel- “to sunder, split, rend, tear”)
      Proto-IE: *pAlǝ- / *pelǝ- ”to pour, to flood” https://en.wiktionary.org/wiki/pleso

      Ca concluzie, între der.maghiarizat Balaton și acel ceh. pleso văd derivatele traco-ilire ale rad.*bal- și acel *(s)pel- de mai sus, care foarte probabil dă și alb.pellg (v.pellëg); Ancient Greek πέλαγος (pélagos, “sea”)

      pellg m, pl. pellgje 'pond, pool, depth'. In Old Albanian the word is preserved as pellëg (BUZUKU, BUDI). Borrowed from Gk πέλαγος 'high sea' (ÖLBERG SPhAen 43). [..] MEYER Alb. Studien I 24 (related to Lith pélkė 'marsh, swamp'), Wb.326 (borrowed from NGk πέλαγος); BARIC AArbStar I 151-152 (from *pō-leugā compared with legate and Slav *luža); JOKL Reallex. Vorgesch. I 87; PORZIG Gliederung 151; POGHIRC 1st. limb. rom. II 337; ROSETTI ILR 273 (related to Rum bîlc 'marsh'); GlNDlN Form. SN60; ÇABEJ ft. II 16-17; OĪŒLRRL XXX/2 105-106 (agrees with LOEWENTHAL).

      Asimilarea lui 's' încă o dată, iar gândul din spatele conceptului e la fel de ușor de ghicit. Vezi alb.det (gheg dēt), arb.dejt, dejët, (=mare; *deubeta).

      PS: știu sigur că-n albaneză se asimilează *-sl- în ”ll”, dar *-ls-?

      Comment by Sorin5780 — April 22, 2020 @ 10:03 am | Reply

  9. alb.bark, barkushe ar putea avea un coradical prin gheg. bark (pl.barqe =”brood”, def.barku) ”children (males) of one family”. Mai multe ”hise” (married son together with wife and children) formează un ”bark”.

    https://books.google.ro/books?id=-EzWCQAAQBAJ&pg=PA49&redir_esc=y#v=onepage&q&f=true

    Depinde și cum analizăm semantismul luat de acest termen. Eu am observat că greaca și ossetina, care resemantizează termenul *bʰrah₂tēr pentru frate să însemne camarad, membru al aceluiași trib, iau termenul care desemnează uterul pentru a numi fratele provenit din aceeași mamă.

    Altă ipoteză ar fi să avem un participiu cu terminația -k-, -uk- conform eng.birth sau ar putea fi coradical chiar cu eng.brood.
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/brōduz

    În primul link avem și o explicație interesantă pentru gheg. katun (cătun) sinonim cu fshat (rom.fșat), ceea ce pare să trimită iar spre alb.fis (*weyḱ-).

    Comment by Sorin5780 — January 28, 2018 @ 5:23 pm | Reply

    • Am o ideie tardivă legată de comentariul de mai sus. După cum s-a înțeles din trecut, eu cred că fșat/fshat vine dintr-un mai vechi daco-albanez fis m. (indefinite plural fise, definite singular fisi, definite plural fiset) = clan, tribe, large family.
      https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BF%E1%BC%B6%CE%BA%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek

      Accentul pe [a] face probabil ca [i] aton să cadă, dar e curioasă forma, pentru că Româna nu are [fs] inițial. Eu cred că ori cel care consemnează termenul nu l-a transcris corect (*fâșat, *fâsat sau *fisat) ori s-a gândit că pronunția dură a lui [f] ca [fâ] sau [fă] e suficientă ca să acopere pronunția sa. Fiind transcris cu litere chirilice e caz garantat de confuzii mai târziu pentru nespecialiști.

      În clasele primare nici nu pronunțam altfel decât ”bâ, câ, dâ” și așa mai departe. Fonetismul de mai târziu, franțuzit zic eu, schimbă ceva care ne vine natural aș zice. Mă uit la alfabetul albanez care oficializează tipul ăsta de verbalizare a literelor. Diferența e că ei folosesc -ă-

      Întrebarea este dacă Alb. fis și fshat primește acest [f] inițial ca evoluție internă, comună și dacicei, sau e o influență străină. Văd că singura limbă care transformă [v] inițial în [f] este irlandeza, dar mai trebuie explicat acest proces, căci nu-i comun deloc în Albaneză. Să nu fie alt radical IE!??

      Altă chestiune sau speculație. Nu știu cât de comună era transformarea grupului consonantic *sd și *st în vechi albanez *ds și ts, dar se pare că ossetina o generalizează: http://samlib.ru/m/mansurow_m/opyt_etimologii_nazvanij_porogov.shtml

      Azi apar drept consoane fricative în albaneză, conform teoriei lui Orel: [dh], [th].

      Când am dat exemplul acelei sulițe ossetine (arts), care ar explica după capul meu un posibil dacism comun, *arță, conform acelor Arsietae din nord, n-am vrut să remarc ”etimonul iranic” sau am trecut prea repede peste coradicalele sale: Av. aršti- ‘spear,’ OPers. aršti ‘throwing weapon’ or ‘javelin’.
      http://www.iranicaonline.org/articles/spear-eastern-iran

      E posibil să fie o satemizare clasică dintr-un *ark’ și nu o metateză. Amintesc că sub radicalul *h₂érkʷo- (“bow, arrow”) avem un v. eng. earh (săgeată). Poate că acest radical nu semnifica doar îndoit (vezi arc și alb.hark), ci avem un posbil omonim *ar(k’)- (to throw, cast off). Nu-mi șade bine alăturarea arcului și a săgeții sub același radical. Eng. ”bow” nu dă și sensul de săgeată. La fel nici alte cuvinte cu aceste sensuri nu se confundă.

      Eu m-am dus automat cu mintea spre rad. *h₂érkʷo- (arc, săgeți) sau *ark-, arkeut- (a.k.of prickly bush). Alți termeni IE pentru tipul ăsta de armă (lance, javelin) au trimiteri destul de inechivoce…afară de Latinescul lance: ori un celtic *planc- (*pleh₂k- “to hit”), ori din limbile italice, conform cu Lat. lanius (măcelar) din *lek- (“to tear, rend”).
      Asta din urmă e ideea mea și mă bazez pe etim. tr. romphaia, o armă specifică, care trebuie să fi fost comună multor popoare indo-europene. Falxul era o romphaie. Probabil ossetinul [arts] era tot o oromphaie.

      Să n-o mai lungesc. Acest articol mi-a deschis ochii, deși e foarte greu de citit și verificat: http://samlib.ru/m/mansurow_m/opyt_etimologii_nazvanij_porogov.shtml

      Chiar și tradus în engleză (foarte, foarte prost) e greu de înțeles, dar exemplele se pot căuta.

      Comment by Sorin5780 — June 21, 2018 @ 10:22 am | Reply

      • Am mai spus despre romphaia că ar putea fi versiunea greacă pentru o armă tracică din rad. *rembʰ- ”to cut off” sau chiar o armă grecescă din același radical. Dacă sunt grupuri lingvistice care migrează împreună și rămân mai mult timp în contact, vor avea de asemenea numeroase cuvinte comune provenite din aceleași rădăcini. Cu cât sunt mai aproape în timp de perioada PIE și influența altor culturi este mai departe, cu atât mai mult vor avea cuvinte și tipare comune.

        Bănuiesc că multe denumiri străine de limba lor (greacă) sunt reinterpretate. Vezi numele Brygilor, transformat în Phrygi(eni) când trec în Asia Mică. Și aici s-ar putea să fie un rad. bʰrug, din PIE *bʰerǵʰ- , *bʰreǵʰ-(“high; height”). Gr. /ph/ era o consoană aspirată la acel moment, iar /υ/ se pronunța [u]. Ar trebui probabil refăcut fonetismul denumirilor antice așa cum erau, nu după cum evoluează dialectele grecești ulterior primului mileniu creștin.

        Considerând paralele (traco-)albano-grecești și originalul fonetic rhomphaia (ῥομφαία), ar trebui ca radicalul IE sursă să înceapă cu o semivocală urmată de o consoană lichidă (*wr-), unde prima se asimilează consoanei în albaneză (rr-) iar în greacă va începe cu ῥ (rha). Deci cred că tema este rad. *wreb(ʰ)-, *werb(ʰ)- (“to turn, bend”) pentru a explica faptul că-i o armă cu lama curbată, deși la origine trebuie să fi fost o unealtă agricolă, o coasă.

        Deci rhomphaia, ca temă IE, ar fi coradical cu alb. rribë („furtună, vânt, cascadă, torent”), rrebe („toană, capriciu”) sau Lat.verbēna. Vezi și gr. ῥάμφος (rhamphos, `cioc de pasăre curbat’) și ῥαμφή (rhamphi, curved knive =cosor?), care ar trimite spre acea rhomphaia cu siguranță.
        Întrebarea este ce sens are aici terminația -aia și dacă nu cumva morfemul *wer- se lărgește cu două afixe, *-bʰo- și *bo. Pokorny așa-l reconstruiește mai jos:
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=2152&root=config

        gr. ῥέμβω (rhémbō, a se învârti în cerc; a rătăci), ῥόμβος (rhombos, var. rhumbos, =romb).

        Comment by Sorin5780 — November 8, 2018 @ 9:03 pm | Reply

      • kanta ”village” derived meaning from the past participle kan-, ”to dig” (pag.557)
        kān ”mine, pit” (rom.caună?)

        https://books.google.ro/books?id=kQ6zTASmo6kC&pg=PA557&lpg=PA557&dq=av.+kata&source=bl&ots=RfwpAV9BMT&sig=ACfU3U0dmW7gzP9U5SxinnrDAEAUALqZ9w&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjb99WKn9XhAhXF3KQKHYz3A1sQ6AEwBnoECAcQAQ#v=onepage&q=av.%20kata&f=true

        Exemplul ăsta ar putea fi adus în sprijinul explicării arh. fșat (*făsat sau *fâsat) prin Lat.fossātum (corad. foasă, fodină). Un foarte vechi tipar mental.
        Să fie vorba de un șanț săpat în jurul unei așezări ca măsură defensivă în spațiul deschis al câmpiei sau e vorba de trasarea ritualică a unei brazde în jurul așezării?

        Comment by Sorin5780 — April 16, 2019 @ 7:02 pm | Reply

  10. Professional Life

    Phorcys | Istoriile lui Roderick

    Trackback by Professional Life — January 22, 2024 @ 5:24 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a reply to Sorin5780 Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.