Istoriile lui Roderick

Aprilie 16, 2013

Buzguroi

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:53 pm

buzguróĭ și guguróĭ m., pl. tot așa (cp. cu borz și gogoriță). Sud. Numele unuĭ monstru cu care se sperie copiiĭ: nu te duce’n becĭ, că te mănîncă buzguroĭu! Fig. Om care se scoală cu noaptea’n cap (prea de dimineață). – Și bîzguroi (Olt.) și ghizuroĭ (Mold. Cp. cu vĭezure). În Fc. bîzgorie, f. V. bordea, caŭa, gogoriță, hală 1 și joĭmăriță. ” (Scriban, etymonline.com)

A fost remarcată ( S.Olteanu ) similitudinea dintre viezure și engl. badger. Iată un alt cuvânt care prezintă, cred, această asemănare, poate chiar mai mare. Ținând cont de varianta ”ghizuroi” din Moldova, buzguroiul ar putea fi chiar un nume al viezurelui (presupun că nu era vorba de vreun ”bozgor” ascuns prin beci).

PIE *bhodh- / *bhedh- ”to dig” ar putea fi și la originea lui ”buzguroi” și a lui ”badger” (coradical deci cu engl. bed , norv. dialectal bed ”culcuș de animal”, let. bedre ”groapă”).

Poate că aici s-ar încadra și vb. ”a bodicăi” (= cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci).

39 comentarii »

  1. Ader si eu ideii in care grupul de litere „ghi” inseamna de fapt „vi”, din simplu motiv ca este scris in dialect moldovean. GHIN este forma lui VIN, la fel cum CHI este forma lui PI. Asa cum avem PIVOTUL LEGAMANTULUI si nu Chivotul, atunci GHIZUROI poate deveni foarte simplu VIZUROI. Gasesc interesanta insa paralela dintre VIER si VIEZURE, avand in vedere ca mistretul a fost unul din animalele sacre ale Ramaniei. Ne intrebam de ce pe copil l-ar manca tocmai viezurele si nu alt animal sau entitate.

    Comentariu de BELSIM — Aprilie 17, 2013 @ 8:21 am | Răspunde

    • În Moldova ghini înseamnă bini, adică bine. Aici are loc o echivalare a consoanelor b și v (b=v) ghini / bini / vini

      Pentru chi echivalent cu pi – câteva exemple: chiatră / piatră, copchil / copil, chindie / pândă (nu știu dacă este moldovenism), a chișca / a pișca, a chica / a pica, chistrui / pistrui

      Comentariu de sabinus — Aprilie 17, 2013 @ 4:42 pm | Răspunde

  2. PIE *bhodh- / *bhedh- ”to dig” < Eurasiatic: *bedV- „stick into, pierce”
    http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/U/P0203.html#OCS
    Pe lîngă vb.a săpa mai avea sensurile de a înțepa, a înjunghia sau „embed”(a încastra, a fixa în zid), sens dialectal la nivelul IE, dar evident foarte arhaic (conf. cu nostratica).

    Lat.fodio – „to dig (up), pierce, stab”. Coradicale geto-dacice ar fi bondar (sin.bărzoi din IE *bhars- prickle, thorn, scale), bodiu (uliu, erete), bondrete (larvă ori viermișor; sin: cîșiță sau codaț, din IE *kʷēd-, *kʷōd- to prick; to drill, sharpen ), a bodicăi, botroană (fântână mică dintr-o groapă în pământ;
    alb.bodrum – pivniță, <turcă < gr.Greek βοδρυμ (bodrum), însă moștenirea greacă e următoarea: „Old Greek: bóthro-s, bóthǖno-s m. `Hole, pit, ditch, depression ”. Cred că e o suprapunere traco-greacă, care explică și rom.botroană.
    (mai vechi *baștă ?) boșcă/bașcă (pivniță) poate veni din slavă, din vb. besti (to dig, bury), deși îmi aduce mai mult aminte de verbul fosso, la timpul prezent pers.I. Poate aveau și dacii un construct similar, nu-i exclus, deși ar putea fi chiar o formă extinsă *badista, cu sincoparea silabei centrale, dar nu înainte ca [s] să fie patalizat în [ș] (RUKI). E un procedeu bine cunoscut în albaneză (surprins și în iliră), nu numai în româna dunăreană.

    O altă formă ar putea fi *bod(e)sca.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2013 @ 10:47 am | Răspunde

    • ////////////// „Old Greek: bóthro-s, bóthǖno-s m. `Hole, pit, ditch, depression ” //////////////
      În română avem termenii podea, iar în germană Boden

      Comentariu de sabinus — Aprilie 17, 2013 @ 4:44 pm | Răspunde

    • un participiu dacic: bùdur m. 1. trunchiu de arbore găunos; 2. găleată de puț (obișnuit dintr’un trunchiu scobit).

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2013 @ 8:28 pm | Răspunde

  3. Ca altă posibilitate,buz- initial de la ”buzguroi” poate fi coradical lat. foedus, din PIE bhoidho-s ”terrible, horrible” (*bhōi- ”to fear” – Pokorny).

    Comentariu de Roderick — Aprilie 17, 2013 @ 7:15 pm | Răspunde

    • Măi „pretene”, bozgorii erau niște nomazi turcomani, vîrf de lance al invaziilor ungurești la noi. Așa a rămas în limbajul nostru popular amintirea lor: http://www.ioncoja.ro/amestecate/bozgorii-insisi-si-au-zis-bozgori/
      Crezi că nu puteau deveni o sperietoare în mentalul societății medievale? Nu așa facem și cu țiganii de azi?

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2013 @ 7:58 pm | Răspunde

      • Cum am menționat în articol, nu cred că porecla de ”bozgor” e legată de cuvântul în discuție.
        Tot așa, despre ”căpcăun” Scriban afirmă ”d. mlat. avaric capcanus, vturc. kapgan, bg. la Dun. kavkános, comandant la Avarĭ”.

        Esențial mi se pare faptul că ”buzguroiul” locuiește în beci; e o ființă asociată pământului ori găurilor (poate cf. bâzgoia, zgău, dacă e un derivat intern lb. române; dar rămân la părerea din articol).

        Comentariu de Roderick — Aprilie 17, 2013 @ 8:56 pm

      • Beci e cuvînt turcesc, însemna fortificație. Nu știu cum s-a ajuns la sensul de pivniță și cămară sau închisoare la subsol. Probabil o contaminare cu beucă (băucă). Important e că acești păgîni inspirau frică, groază. Cum arăta un călăreț cu capete de om atîrnate de șa?
        Nu știu dacă aveau canibalismul ritual acei turcomani, dar e destul de evident că au intrat în legendă. Poți să excluzi din start orice, cum dorești, istoria nu discriminează ca tine. /:)

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 18, 2013 @ 6:26 am

    • Ar mai fi un regionalism moldovenesc, budihace.

      ”budiháce f. (cp. cu bîzdîganie, buduhală, bulihaĭ). Nord. Bîzdîganie, dihanie, monstru. ” (Scriban, dexonline.ro)

      Posibil legat de ”bâzdâganie”,
      ”bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea). ” (DER)

      Mă gândesc însă dacă nu cumva ”budihace” și ”buzguroi” pot proveni din aceeași sursă, un *budig- ( > bidiganie ?). În graiul moldovenesc d a rămas d, iar g a devenit h (probabil dat. unor influențe slave), în timp ce în sud transformarea a fost proprie lb. române (*budig- > *budzig- > buzg- (dar și buzdig-?) )

      ”Budihacea” e o ființă infernală (subpământeană?); apare într-o cimilitură pe care copilul Ion Creangă o spune la trecerea convoiului funerar:
      ”Și eu, neastâmpărat cum eram, ba ieșeam la pârlaz, când trecea cu mortul pe la poarta noastră și-l boscorodeam cu cimilitura:
      Chițigaie, gaie, ce ai în tigaie?
      Papa puilor duc în valea socilor.
      Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soci
      se roagă rugului și se-nchină cucului!
      Nici pentru mine, nici pentru tine,
      Ci pentru budihacea de la groapă,
      Să-i dai vacă de vacă și doi boi să tacă”

      (”Amintiri din copilărie”, wikisource)

      Comentariu de Roderick — Aprilie 18, 2013 @ 8:22 am | Răspunde

      • Referitor la cimilitura lui Creangă:
        Budihace poate fi un monstru subteran din IE *bhod-, bhed- to dig ( pierce, stab, embed), dar în boscorodeala „inițiatului” Creangă om avea unul aerian conform cu precizarea „chițigaie, gaie” sau „Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soci”(lat.sabucus). La fel și budihace poate fi o pasăre de pradă așa cum e atestată prin „budigă, budigaie (var. din budihace)- Gorj. pasăre de pradă. ”
        Tot aici intră și nordicul bodiu(uliu, erete), poate dintr-un sens „a străpunge”, referire la viteza lor de atac.
        Ar putea fi amintirea unor iranici zoroastrieni care aveau obiceiul ca la moartea lor să le se depună cadavrul sus într-un turn sau pe munte ca să fie mîncat de vulturi. Sarmații, iazigii, roxolanii au fost atestați în Moldova de sud și sus în Galiția și Bucovina.

        Nu resping aprioric orice altă explicație față de cea cu bozgorii, dar zău așa, chestiile astea au de multe ori o bază istorică simplă. Cum ar fi căpcăun din tc.kapgan, asimilat și legendelor despre oameni cu „cap de câine”, cu un substrat istoric chiar în creștinism (Sf.Mucenic Hristofor) sau laic, conform unor uzanțe păgîne prea puțin evidențiate încă. Cine știe ce deformări craniene sau/și la dentiție aveau unele triburi în vechime!
        E posibilă suprapunerea a două omonime.

        buzguroi- Fig. Om care se scoală cu noaptea’n cap (prea de dimineață).
        Aici s-ar putea să nu avem nimic figurativ, ci un verb similar bg.budja- to wake up http://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B1%D1%83%D0%B4%D1%8F#Bulgarian
        Poate cum arăți mai sus, am avea o transformare de genul *budig > budzig (sculat?) cu sufix -ur(oi)

        Sau în alb. http://en.wiktionary.org/wiki/zgjuar#Etymology deși noi am fi avut *zghiuar sau *zghiura, cu un prefix dacic *bu- „a fi”. (n-am dovezi că s-ar fi folosit așa ceva ca la germanici)

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 18, 2013 @ 9:57 am

      • Budigă (pasăre de pradă) ar putea avea un sufix „gă” la fel ca următoarele:
        știreágă s.f. (reg.) oaie stearpă. (adj.știră)
        vătărog (vătui- „de un an”)
        natoágă, natoáge, s.f. (reg.) viscol. (?)
        hațoágă (hățoagă), hațoáge (hățoage), s.f. (reg.) cărare făcută de sălbăticiuni.

        Budigaie ar putea semnifica și o pasăre de pradă colorată într-un anume fel: IE: *bad-/-o- „yellow, brown” (puțin probabil),o întrepătrundere între budigă și gaie (*ganie?) su chiar budigă cu un sufix augmentativ -oi /-oaie.

        Budihacea din versurile de mai sus trebuie hrănită serios ca să tacă..Are un apetit imens, un monstru, deci probabil vine din ac.sursă ca adj.budiș (mare, bulbucat, crescut) sau budur; un sens de imens transpare din toate. De ce trebuie să-i fie „jertfită” bovine?
        E acest budihace un monstru, o „chaimera” ce păzește aurul regal sau diverse „saituri” cum erau grifonii atribuiți nordicilor (traci, balți sau iranici)?
        http://en.wikipedia.org/wiki/Griffin

        Trebuie să fie un fel de grifon carpo-dacic, dar nu unul subteran!

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 18, 2013 @ 10:37 am

      • Nu are a face.
        „Bodiu” trebuie să fie rudă cu lat. buteo , din *gʷūt-, -d- ”a k. of bird of prey”.

        ”Budigă” e o prescurtare de la ”budigaie”, care la rândul ei e un cuvânt compus (bodiu + gaie, precum șurligaie, șușugaie, uligaie). Budigaie e alt cuvânt decât budihace, iar asta e dovedit chiar de cimilitura lui Creangă, unde apare cuvântul ”chițigaie” (ar tr. să-i corespundă budigaie, nu budihace).

        Comentariu de Roderick — Aprilie 18, 2013 @ 11:39 am

      • “Bodiu” trebuie să fie rudă cu lat. buteo , din *gʷūt-, -d- ”a k. of bird of prey” .( gō̆u-, gou̯ǝ-, gū- to call, cry)
        Nu comentai tu mai demult că dacii nu transformă labiovelarele în labiale sub nici o formă? Nu sînt coradicale celtice și nu poate veni din lat.buteo, căci româna nu schimbă pe [t] în [d], iar altă variabilă din latina vulgară nu e atestată. Apoi budigă e o var.a nordicului bodiu, deci e clar o formă primară mai întinsă geografic decît azi (dispărut cu totul).

        budígă f., pl. ĭ și budigáie f., pl. ăĭ (var. din budihace). Gorj. Pasăre de pradă.
        Tocmai definiția sa spune că-i o variabilă din budihace.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 18, 2013 @ 12:11 pm

      • Încă ceva, observi că pluralul e budigăi, deci un singular se poate reforma pe baza pluralului și ar da budigaie. Nu-i nevoie să avem un compus cu gaie. Sînt multe cuvinte românești care s-au recompus pe baza formelor de plural.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 18, 2013 @ 12:15 pm

      • „Nu sînt coradicale celtice și nu poate veni din lat.buteo”

        Să vedem. În bretonă buteo este baou (mai vechi bodou, boduu).

        E comparat (cf. wikipediei franceze) cu irlandezul badhbh ”vultur, cioară neagră, zeiță a războiului”). Și acum, monsieur, e vremea să ai o mică satisfacție, pentru că sire Julius derivă numele acestei zeițe-cioară nu din *gʷūd-, ci din bhedh-1 ”to pierce, dig”, cf. celto-germ. bodu̯o- ”a lupta”.

        Din gō̆u-, gou̯ǝ-, gū- ”to call, cry” provine, cf. Pokorny, *gō̆u̯ā ”cioară”. Dacă ar fi gʷou̯ǝ- în loc de *gou̯ǝ- (cf. *gʷūt-, -d- de la starling.rinet.ru), problema s-ar rezolva.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 18, 2013 @ 8:50 pm

      • „un verb similar bg.budja- to wake up ”

        ai sesizat bine, iar originea PIE este *bheudh- ”to perceive adequately, to be awake” (din care și v.ind. buddhá- `to wake, observe, perceive’; buddhi- f. `intelligence, reason’).

        Interesant e că există o divinitate lituaniană Budintoja – ”spirit that wakes sleeping people” – http://lt.wikipedia.org/wiki/Budintoja
        După Vasmer, de aceeași rădăcină se leagă lit. baudžiu, baudžiau, bausti „, constrânge, intimida, pedepsi”

        Comentariu de Roderick — Aprilie 20, 2013 @ 10:47 am

      • lit. baudžiu, baudžiau, bausti “, constrânge, intimida, pedepsi” ar avea sens să fie pus în legătură cu IE *bheid- „to persuade, to agree” (”to advise, force” și „`persuade someone, force, convince themselves, trust” la Pokorny)

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2013 @ 6:07 pm

  4. Probabil că dicționarele îl apropie de ”a se bâzgoia” (= holba), din sgău = gaură, concavitate.

    DER mai face observația: ” stăura (var. astăura), vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), în loc de sgăura.”, care cred că este de fapt un germanism (vechi??), cf. engl. stare.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 17, 2013 @ 8:46 pm | Răspunde

    • Pe blog mai am un articol despre arom. dzoyiur ”viezure” (ar putea cp. unui daco-rom. *zâghiur ?) . Nu știu care este logica acelui prefix bâ- din ”a se bâzgoia” și dacă este aplicabil și lui *zâghiur, pentru a obține o altă explicație (ciudată) pentru ”bâzguroi”.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 18, 2013 @ 9:52 pm | Răspunde

    • La a se holba se mai spune și a se zgâi

      ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.
      Sursa: DEX ’98 (1998)

      ZGÂÍ, zgâiésc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)
      Sursa: DER (1958-1966)

      A se zgâi este mai aproape de sensul de a căsca ochii sau a face ochii mari (aluzie la cavitatea ochiului, care s-ar mări)

      A stăura are ca bază termenul de tău – lac de munte adânc, adică se referă tot la o adâncime

      Comentariu de sabinus — Aprilie 19, 2013 @ 1:46 pm | Răspunde

  5. E inteligentă apropierea acestui buzguroi de eng.badger, deși ultimul are o altă explicație oficială decît din IE *bhod- to dig. Într-adevăr, viezurele e un avid săpător de vizuini; de multe ori e păcălit de vulpe să abandoneze bârlogul urinînd la intrare. Și țiganii au un obicei similar, dar cu mai puțin succes! :))
    Acest buzguroi ar putea fi un banal șobolan (sau un viezure, dihor), o variabilă ciudată alături de guz(gan). Trebuie explicat cumva alăturarea buz-guroi, căci eu nu disting decît un sufix augmentativ -oi și poate -ur / -or, un sufix IE -lo rotacizat ca în viezure. http://dexonline.ro/definitie/guzgan „guzui, vb. (a săpa, a scormoni); guzgan, s. m. (șobolan), de la guzan, cu repetiție expresivă(de fapt e sufixul -gan)”
    A guzui ar putea veni din IE *ghazd- „pointed stick” cu o alunecare de sens sau IE: *geig’- to itch, to scratch; dar poate fi și un derivat direct din numele acestui rozător bozgoresc, deși nu l-am identificat încă.

    Buzguroi îmi aduce aminte de variabilele lui buzunar: buzdunar, boz(d)unar, bozinar (IE *bhod- ?) .
    mold. ghizuroi poate fi recompus într-un original *bizuroi, o formă depatalizată (bi > mold. ghi), dar nu poate fi alăturat de buzguroi, ci de un bîzguroi (*bizguroi sau *bezguroi..cu prefix slav bez- „fără”?). Întrebarea e dacă avem un original bîzuroi sau buzuroi?

    ghizuroi poate fi alăturat sau tras din ghizuină(vizuină) iar guguroi din gogă (baubau, sperietoare)?

    Altă idee ar fi păstrarea amintirii unui faun geto-dacic din *bhug’- „he-goat, ram”, mai celebrul Pan. Dar ce să caute în beci? :))
    Un dacic *budz alipit de guguroi, gogoriță > gogă (var,goagă, goță- sperietoare; alb. gogë) ar fi minunat, dar improbabil.

    gógă, gogi, s.f. – 1. Conducătorul ceremonialului ghicirii ursitului (la Vergel). 2. Sperietoare de noapte pentru copii (Hotea 2006). – Cuvânt autohton, cf. alb. gogë „bau-bau” (Rosetti 1962, Brâncuși 1983).

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2013 @ 5:38 pm | Răspunde

    • Guzgan
      Ungurii spun că guz(goz) vine dintr-o sursă obscură, dar coradical se găsește tocmai la dravidieni dintr-un verb „a ciuguli”: http://wikiszotar.hu/wiki/magyar_ertelmezo_szotar/G%C3%BCz%C3%BC

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2013 @ 6:47 pm | Răspunde

    • Duridanov: buzas- a goat
      Dacă beci e conectat cu beucă, atunci și un spirit sau demon ca Pan ce locuia în văgăuni izolate,pe munți și în peșteri, ar avea sens. http://en.wikipedia.org/wiki/Pan_(god)
      http://en.wikipedia.org/wiki/Faunus

      Faunul era un spirit al locurilor sălbatice, dar etichetat ca un zeu al fecundității, un protector al turmelor împotriva lupilor. Până la urmă, poate avem un compus tracic între buzas și gorgoane (spirite). Să nu uităm că Pan era un „zeu” rustic în Arcadia venerat în peșteri (inclusiv pe versantul de nord al Acropolei), deci conexiunea cu o veche mitologie tracă pastorală e la îndemână acum. Dacă traco-dacii venerau un spirit al fecundității în beuci, se putea păstra pînă azi doar amintirea sa vagă, demonizată de creștinism la fel ca-n toată Europa. Satan e imaginat sau modulat după acest Pan antic, similar cu un demon celtic Cernunnos, zeul încornorat sau ind.Pashupati.
      Poate găsesc ceva în albaneză. Îmi aduc aminte că legenda competiției muzicale între Apolo la liră și Pan la nai era prezidată de un zeu al muntelui numit Tmolus. Pare o formă alternativă a zeului alb. Tomor, un zeu al muntelui, un Zeus albanez. IE tum- to swell.?

      Number: 663
      Root: ghers-1, ghres-
      English meaning: disgust, horror
      gogoriță, gorgună(femeie teribilă, rea), gorgoane(spirite), groază, guguroi.
      Am menționat mai demult și epitetul sanscrit ghora(teribil) http://en.wikipedia.org/wiki/Rudra
      buzguroi – țapul teribil? normal ar fi fost invers în antichitate, substantivul la urmă, dar dacă ar fi „spirit căpresc” e normal. :)

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 21, 2013 @ 10:13 am | Răspunde

      • Beucă / băucă poate fi un cuvânt tracic. L-ar putea explica PIE *bhow-/-a- ”cave, burrow” (starling.rinet.ru; Pokorny reconstruiește altfel: *gheu̯ei̯ā ” pit, hollow”).
        v.ind. bhūka- m., n. `hole’ , lat. fovea ”groapă, bârlog, capcană”.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 21, 2013 @ 7:22 pm

      • Știu, e mai veche ideea.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 22, 2013 @ 8:11 am

    • Să fe acest gogă un staroste local (alb.kokë- head) din antichitate care îndeplinea un ritual magic sau un fel de om sfânt rătăcitor (ctistai) conform vechiului dacic *kaga (în original și apoi *koga) ce semnifica un fel de taumaturg care avea viziuni (ipoteza lui Olteanu privind etimologia corectă_)

      Comentariu de Sorin5780 — August 15, 2015 @ 9:50 am | Răspunde

  6. ”Bodiu”, ”budigaie” mi se par cuvinte de origine celtică. E posibil ca limba celtă vorbită în Dacia să fi influențat limba dacilor într-o oarecare măsură. Poate chiar mult, similar influenței slave asupra limbii române. Apoi influența celtă ar mai fi putut avea loc prin intermediul stăpânirii romane din Dacia.

    PIE *gʷedh- ”to beat, to break, to hurt” , *gʷōu-, gʷū- ”dung, dirt” (din el avem, prin interm. slavei, ”gadină”), *gʷes- ”to extinguish” ar putea sta la originea ”buzguroiului” ori ”budihacei”, dacă ar veni și ele pe o îndepărtată filieră celtică (fapt nedovedit și necunoscut, însă care merită investigat).

    Comentariu de Roderick — Aprilie 21, 2013 @ 9:57 am | Răspunde

  7. Budigaie ar putea fi un nume compus din *bundi cu denazalizare (*bheudh- *bhundh- ‘to perceive adequately, to be awake, aware) și gaie care poate fi o simplă asimilare populară cu gaia sau o dezvoltare din sufixul -gan, poate -ganie; Deci am avea „watching bird” .
    – verbul alb. buj (to stay overnight) din *bunj > proto-alb.*bhudnja, dar nu cred că identificarea e corectă.

    – bodíș, adj. – Mare, bulbucat, crescut. În expr. a se uita bodiș = a se uita mirat, uimit, surprins: „Ce te uiți, bade, bodiș / Că nu te sărut hiriș” (Ștețco 1990: 283). (probabil că la începuturi semnifica „a privi atent” sau IE *bod- swelling- lat.bassus)
    – bodíu, -ii, s.m. – (ornit.) Uliu, eret (Memoria 2004). – Et. nec.(nu sînt păsări foarte mari)
    În Moldova e acest a bunghi, pe care-l foloseam des o perioadă. Nu știu dacă-i argou sau autohton sau slavic. http://dexonline.ro/lexem/bunghit/145365

    bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. Cred că vine din graiul mold. datorită palatalizării lui „bi” și „vi” în [ghi] > a bunghi – a rotunji” , în sensul că faci ochii ca nasturii (bumbii) cînd ești mirat sau atent la ceva. De aici se răspîndește probabil în restul țării.
    O altă intrare din Dex: BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A migăli. – Et. nec.(a puchini, puchineală?)

    Bîzdiganie (slavic) s-a suprapus peste un alt termen mai vechi, bidiganie, bidihanie, budihace .
    budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută]. Sursa: Șăineanu (iarăși paralela slavă g cu h). Budigaie ar fi cu adevărat o sperietoare dacă-i păsărar.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 16, 2013 @ 10:11 am | Răspunde

  8. Engl. bodkin „ac gros, sulă, vârf de săgeată” este mai vechi boydekin. Poate din PIE *bheid- ” to prick, pierce” (Pokorny) (??)

    Comentariu de Roderick — August 20, 2013 @ 10:20 pm | Răspunde

  9. Un cuvânt întâlnit în Apuseni (zona mocanilor), pe care nu l-am găsit pe www: ”budrihan”.
    Din câte am reținut, e o poreclă dată unui om foarte bogat, antipatic, eventual zgârcit și străin de loc, un ”ciocoi” deci.
    Corespunde cu ”budihacea” lui Creangă folosit într-un anume context: ”Măi! al dracului venetic şi ceapcân de popă… curat ucigă-l-crucea l-a colăcit să vie şi să-i facă budihacea casă la noi în sat”.

    În acest caz apropierea semantică mai probabilă este de ”mare, umflat, bogat”, având la origine poate PIE b(e)u-2, bh(e)ū̆- ”to swell, puff”.

    Comentariu de Roderick — August 19, 2014 @ 11:47 am | Răspunde

  10. „PIE *bhodh- / *bhedh- ”to dig” ar putea fi și la originea lui ”buzguroi” și a lui ”badger” (coradical deci cu engl. bed , norv. dialectal bed ”culcuș de animal”, let. bedre ”groapă”).”

    S-ar putea să mai avem vreo două sau trei derivate: https://dexonline.ro/lexem/badan/165307
    Foarte probabil vin din limbi slave: https://en.wiktionary.org/wiki/badanj

    Dar eu am găsit și badoacă s.f. (trans.) cutie de lemn pentru mărunțișuri. 2. loc în care apa este mai adâncă; bolboană.

    PS: am impresia că-mi scapă un radical privitor la acesta din urmă. îmi stă pe limbă.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 24, 2015 @ 4:10 pm | Răspunde

    • Poate avem (am avut) și un der. autohton din PIE bhidh- ”vessel, cauldron” (din franceză avem ”bidon”). Dacă am avea un *bâd- ”vas” ar fi mai clar.

      Avem ”bâdia” (irelevant)=bădia. PIE bheidh-1 ”to advise” ?

      Comentariu de Roderick — Septembrie 24, 2015 @ 7:44 pm | Răspunde

  11. E posibil ca buzguroiul (*buscuroi) să fie o suprapunere de doi radicali indo-europeni. Cel mai evident este un derivat *busc-ură (pădure, desiș) din latina medievală (reg.busc, -uri, vreasc; top.Buscat(a); reg.abuscătură – drum greu, prăpăstios, folosit de obicei de animale; etim. vb. abusca+suf. -ătură). https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/buskaz
    Am avea cu siguranță un faun numit după pădurile noastre seculare.

    *bhow-/-a- ”cave, burrow” : băucă , boșcă (*bușcă), bușcă https://dexonline.ro/definitie/bu%C8%99c%C4%83
    Probabil și celt.bocca, boca tot de aici vine.

    Bașcă și boșcă trebuie să se fi suprapus:
    – bóșcă, bóște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică; bordei de păstrat legume. 2. butoiaș.
    – bóșcă, boște, (boașcă), s.f. – (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură. 4. Boșca capului = cutia craniană (d. boacă, căpățână). 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. ♦ „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304; Costeni).
    https://dexonline.ro/definitie/bu%C8%99c%C4%83
    IE *bhu- to grow (la unele sensuri)

    Mai era și un sens de „adăpost pastoral în zburdul oilor”.

    PS: abuscătură ar putea fi construit ca sp.buscar sau it.boscare, al căror etimon trebuie să fie același rad.*bodh, *bedh „dig; pierce; look for?” https://en.wiktionary.org/wiki/buscar#Spanish

    A budi (a ascunde), a bodicăi (celtic *bodska)

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 1, 2016 @ 11:00 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: