Istoriile lui Roderick

Mai 10, 2013

Brândușe dacice

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:00 pm

Denumirea genului Crocus ( în care se încadrează brândușa de primăvară, Crocus heuffelianus și șofranul – Crocus sativus- provine, după etymonline.com,

”from Greek krokos „saffron, crocus,” probably of Semitic origin (cf. Arabic kurkum), ultimately from Sanskrit kunkumam, unless the Sanskrit word is from the Semitic one.”

Cuvântul sanscrit este legat, cred, de un adjectiv coloristic, provenind din PIE  kenǝkó ”gold; honey” (cf. culorii galbene a șofranului), ca v.gr.  κνᾱκός ”gălbui, vopsea de șofran”,  κνη̃κος ”șofrănel”. Aceste cuvinte grecești ar avea aceeași origine PIE ca gr. krokos , care este însă un împrumut (?).

Șofranul –Crocus sativus– care apare mai jos într-o imagine din Wikipedia seamănă mult cu o brândușă autohtonă:

Culoarea obținută din șofran -galben auriu- este datorată stigmatului florii; petalele au altă culoare, albastru violaceu.

În legătură cu asta m-a intrigat numele culorii violet (”purple”) în irlandeză: corcra. Să fie valabilă varianta wiktionarului, ”From Old Irish corcra, attributive genitive of corcair (“purple”), from Latin purpura, from Ancient Greek πορφύρα ” ?

În lista lui Dioscoride -cu denumirile dacice ale plantelor medicinale- apare cercer, cerceraphron , identificată cu Anagallis arvensis (scânteiuța), ”mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre” (DEX), dar și cu brândușa de toamnă. După D. Decev, cercer nu este un cuvânt autentic dacic, ci latin.

(sursa imaginii: ro.wikipedia)

Cred că e posibil ca dacicul cercer să aibă la bază un adjectiv coloristic similar ca formă și sens irl. corcra ”violet, purpuriu”. Originea lor PIE ar putea fi * k̂ē-ro- ”a k. of colour” din dicționarul lui Pokorny (v.gr. κηρύλος ”pescărușul albastru”, v.ind. śārá- ”colorat”), ori ker-6 ”dark colour, dirt” (v.ind.  karaṭa- ”roșu închis”).

Această similitudine (întâmplătoare?) dintre cuvinte însemnând galben-auriu, respectiv albastru-violet-purpuriu, mi se pare foarte stranie, oarecum …mistică. Am mai întâlnit-o la cuvintele miere (cea de albine este aurie) și mieriu ”albastru” (vezi https://hroderic.wordpress.com/2012/09/21/miere-mierie/ ).

*

brîndúșă (-șe), s. f. 1. Plantă, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietăți de șofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este pus în legătură cu sb. brnduša, brenduška „șofran”, dalm. brndjuška „șofran”, rut. brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în sl. vacii, și pe care DAR și Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totuși, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., și ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutîndu-le alte explicații, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o rădăcină autohtonă *brend- „umflat”, iar Pușcariu, Lr., 176, probabil influențat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură între brîndușe și brînză, dar nu este ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării. ” (DER, dexonline.ro)

Rădăcina propusă de Giuglea ar putea fi legată de PIE bhrendh- ”to swell, sprout” din dicționarul lui Pokorny (lit. brandùs ”matur, copt”) sau  bhreu-, bhreu-d- ”to swell, sprout” (lat. frutex ”arbuști”, MHG brōz ”mugure”)

Numele brândușei s-ar putea referi însă tot la culoarea violet.

Avem și

BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.” (DEX, dexonline.ro)

La originea brândușei ar putea sta, între altele, PIE bher-5shining, brown”; Un brân- ”violet” din această rădăcină n-ar fi o imposibilitate.

Interesant este însă că o variantă a cuvântului brândușă este blândușă , cf. Dicționarului de regionalisme și arhaisme din Maramureș  (Dorin Ștef). Dacă nu cumva forma e datorată influenței lui blând , ne putem gândi la o origine în PIE  bhlendh- ”pale, reddish” (> blond, lit. prieblandà „amurg”).

10 comentarii »

  1. Ar fi un caz de rotacizare atipică. Dacă blîndușa maramureșeană e o formă mai veche (sufix -ușa, similar cu „căpușă”), de ce nu și blîndele (urticarie) să fie dacice?
    BLÂNDĂ ~e f. pop. Erupție de natură alergică, sub forma unor bășici roșii sau albe, însoțite de mâncărime. /<lat. blandus
    Cine poate accepta explicația că urticaria e o „boală *blîndă și ușoară” ? :))
    S-ar putea să avem chiar culoarea violet din limba dacică, nu roșu efectiv. Poate intră alături de adj.vîlced și crînced (coradical cu lat.cruor?) în substratul tracic.

    Brîndușei i se mai spune bălură sau ruscea-de-poiană. Probabil e vorba de două tipuri de inflorescență, una albă alta roșie. Roșie eu n-am văzut pînă acum ,însă văd pe NET trei tipuri: galbenă, albă cu tentă bleo și violet.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2013 @ 6:51 am | Răspunde

  2. Cu privire la ”crocus” (și indirect ”brândușă”, de fapt ”brand” – cu sensul de ”braț cu pumn închis” – deci o formă falică, a organul sexual masculin), cred că am o interpretare mai…peiorativă și sper la puțină indulgență. Fac precizarea că cel mai probabil aș putea greși cu privire la ”brand”, nefiind altceva decât derivat din numele inventatorului aruncătorului de proiectile – Brandt.

    Ideea mi-a surâs când am văzut acel purpuriu irlandez ”corcra”, nu știam de el.

    M-am uitat azi întâmplător pe Wikipedia la originea expresiei…”¡Ay, caramba!” http://en.wikipedia.org/wiki/%C2%A1Ay,_caramba!
    Se amintește acolo de două cuvinte: carajo și caralho; ambele au sensul peiorativ de ”penis” și sunt înrudite cu grecescul ”charax” (însemnând ”băț”), care este similar cu românescul ”crac-cracă-craci” (l-aș putea include aici și pe englezescul ”crouch”). Dacă adăugăm și elementul coloristic roșu/violet/purpuriu ce este în legătură cu erecția, avem deja o idee, întărită (sper sa fiu iertat, n-am facut-o intenționat dar imi asum riscul dacă tot am comis-o) de prima imagine în care vedem exact aceste caracteristici la șofran.

    Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 1:44 am | Răspunde

    • Încă o precizare și termin: etimologia jocului numit ”cricket” precum și altor cuvinte, de exemplu ”crutch” (”cârjă” in limba română) sau ”clutch” (cu sensul de ”manivelă – schimbător de viteze”).

      Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 1:51 am | Răspunde

      • Mda, am făcut o greșeală la primul reply, englezescul ”crouch” e de fapt ”crotch”, dar cred că sunt pe drumul cel bun.

        Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 1:54 am

  3. […] Încă o coincidență ciudată între cuvinte denumind galbenul roșcat, respectiv violetul (vezi https://hroderic.wordpress.com/2013/05/10/branduse-dacice/ ). […]

    Pingback de Morună | Istoriile lui Roderick — Iunie 22, 2013 @ 11:48 pm | Răspunde

  4. „IE*k̂ē-ro- ”a k. of colour” din dicționarul lui Pokorny (v.gr. κηρύλος ”pescărușul albastru”, v.ind. śārá- ”colorat”), ori ker-6 ”dark colour, dirt” (v.ind. karaṭa- ”roșu închis”).” oare anticul gr. karōton (morcov) nu iese tot din ac.sursă ca ind.karata? http://en.wiktionary.org/wiki/carota#Latin

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 23, 2013 @ 5:16 am | Răspunde

  5. „Pop. în forma brânci; a da brînci: Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva.”
    Cred că aici s-ar putea băga și un derivat sufixat, coradical al alb. bri, pl. brirë (corn) > IE *bhren- to stick out, edge.
    Planta numită pop. brîncă (SALICORNIA HERBACEA) aduce atît de mult cu niște coarne de cerb, încît renunț la orice altă etimologie legată de lit.branka (umflătură), sl.brekno (umflătură). De fapt și acestea se încadrează tot sub radicalul de mai sus.
    http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicBranca(s_h).html

    *bhren-cus sau *bhren-ga (brîngă) apropiat de un der. brith (pimp, welk)
    Pentru boala erizipel (brîncă) poate fi corectă asemănarea cu lit. branka.
    http://dexonline.ro/definitie/br%C3%AEnc%C4%83

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 2:15 pm | Răspunde

  6. […] articol din anul trecut – https://hroderic.wordpress.com/2013/05/10/branduse-dacice/ – mă gândeam la posibilitatea ca la baza numelui plantei să stea un adjectiv coloristic, […]

    Pingback de Brânduș(ă) și alte culori | Istoriile lui Roderick — Septembrie 9, 2014 @ 5:06 pm | Răspunde

    • O să parcurg cândva cu grijă articolul. La prima vedere, concluziile sunt discutabile, chiar dacă uneori coincid cu ale mele.

      Problematică este și originea dobrogeană a denumirilor dacice de plante, așa cum afirmă autorul. În ce măsură locuitorii Dobrogei pot fi numiți ”daci” și nu ”geți”, de către un grec? Pentru Dio Cassius, de exemplu, regii Dapyx și Zyraxes sunt ”geți”. Apoi Dobrogea (”Sciția Mică”) a făcut parte din provincia romană Moesia Inferior, niciodată din vreo provincie numită Dacia.

      Totuși, dacii apar în Dobrogea. atestați într-o inscripție din 177-179, o descoperire remarcabilă – v. http://www.enciclopedia-dacica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=647%26Itemid=295, în legătură cu un litigiu dintre ei și tribul ausdecensilor, colonizați acolo de către romani.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 20, 2015 @ 9:19 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: