Istoriile lui Roderick

Mai 24, 2013

Spârnel

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:08 pm

Cuvântul prâsnel are și varianta spârnel :

prisnél, prîsnél și (Vc.) spîrnél și (Trans.) prísten și prístene n., pl. e (sîrb. pršijen, vertebră, ceh. presien, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund [!] care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V. tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant). Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om ĭute, om ager. Est. O plantă numită și peniță (Vezĭ-o). – Și zbîrnel (ChN. I, 199). ” (Scriban, dexonline.ro)

Spârnel  apare în graiul oltenesc (vezi www). Există și variantele sfârnel  și sfârlă ”titirez, prâsnel”, acestea probabil din Moldova.

Cred că spârnel nu a apărut prin metateza lui prâsnel (prezent în graiul oltenesc, ar fi trebuit să fie influențat de învecinatul sb. pršijen, ori de pristen care provine din bulgară), nici nu e o formație expresivă. Ar putea reflecta PIE *sper ”to turn, twist”, ca și ”spirală” .

Ar putea corespunde și galezului chwyrn ”a se roti repede” ( < *su̯erbhnio– , din PIE  su̯erbh- „to turn, to sweep” – Pokorny, poate dintr-o mai veche răd.  su̯er- ).

Foarte puțin probabil (semantic), dar poate în legătură cu sensul de ”om iute, ager”, ar putea fi vorba și de PIE sp(h)er-1 ”to make a rash movement” .

Un cuvânt dificil de interpretat (prin multitudinea variantelor și probabilele contaminări), posibil arhaic.

9 comentarii »

  1. Greșesc oare dacă presupun că la originea acestei vaste familii de cuvinte indoeuropene ce indică zborul-azvârlirea-învârtirea (si bineinteles sensurile derivate moderne) nu este nimic altceva decât onomatopeul „sfârrr”? (am pus 3 ”r” pentru efect). O sfârlează, o swastika…un șperaclu, o sfoară…șamd

    Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 12:50 am | Răspunde

    • Vezi și termenii a sfârâi, a sforăi, a zvârli (a sfârli) (sfoara se obține prin răsucirea unor fire mai subțiri)
      În limba germană există alăturarea celor două litere, p și f, care par a se înlocui una pe cealaltă: Pferd, Pfenig, Pflanze. Deci sfrr ar fi scris spfrr, apoi sprr (poate din greacă ph = f, care apoi a devenit p = f)

      Comentariu de sabinus — Mai 25, 2013 @ 4:44 pm | Răspunde

      • Chiar și cuvântul sport derivă de aici, și are legătură cu mișcarea

        Comentariu de sabinus — Mai 25, 2013 @ 5:00 pm

      • Interesant exemplul cu „sport”; poate e cumva legat și de „forță”, însă ce observ e elementul legat de respirație (present masiv în cazurile de utilizare a forței), mai bine zis cele două componente fizice ale acesteia: inspirația și expirația. Onomatopeul ”sfr” conține 3 grupe de consoane:

        -prima e formată din consoane ”de legatură” ce permit acumularea ”puterii” aerului în plămâni, de inspirație: s, ș, t, ț, z;
        -a doua e din consoane de dublare, de lansare a aerului, de lansare, de expirație a ”puterii” aerului: f, v, p, b; aici ai dat tu exemplu germanic;
        -a treia e din consoane de ”linistire”, de domolire, ce permit reluarea procesului, vorbim de consoane folosite în general la lichide: l, r.

        Iată un exemplu similar de onomatopeu pe care l-am descoperit tot din întamplare pe Youtube, e o fetiță din Finlanda aflată la o piscină, care la un moment dat (1:32) rostește cuvântul…”apa”, am comentat acolo explicația (la secțiunea Top Comment): http://www.youtube.com/watch?v=vBOFzuS-Djo , ba chiar am plusat și cu explicația onomatopeică pentru cuvântul ”mama”.

        Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 7:22 pm

      • Erată, fetița e din Estonia, nu din Finlanda…ideea era că avem aici o limbă fino-ugrică (deci vocalică), ceea ce adâncește și mai mult misterul dacă ne raportăm la indo-europeanul consonantic ”apa” (evoluat mai apoi în estonianul ”vee”, finlandezul ”vesi”, ungurescul ”víz”). Se observă clar în clip acel ”p” din ”apa” care blochează respirația/gura pentru a nu intra lichidul în plămâni, iar apoi ”a”-ul venind în ajutor și făcând ”eliberarea”.

        Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 25, 2013 @ 7:36 pm

      • Termenul sport derivă din PIE sp(h)er-1 ”to make a rash movement”, și se referă la a face o mișcare a corpului, nu la un sunet scos prin respirație. De altfel, omul respiră și când doarme, și nu face nici o mișcare atunci (în afară de cea respiratorie). În plus, numai un om bolnav scoate sunete când respiră, nu și unul sănătos, iar aici ne referim la situațiile normale, nu la excepții

        Comentariu de sabinus — Mai 25, 2013 @ 8:55 pm

      • Nu contează, e cam același lucru. Până la urmă ideea de bază exprimată deacest onomatopeu e ”mișcarea rapidă/bruscă prin aer sau a aerului”

        Comentariu de RomaniaTricolor — Mai 26, 2013 @ 1:46 am

    • După cum spuneam, nu cred că e o formație expresivă. Însă dicționarele (DER, în speță) propun într-adevăr acest lucru:

      ”sfîr interj. – Imită zgomotul unui obiect lansat în aer sau al unui obiect care arde. – Var. svîr, și der. Creație expresivă, cf. sfor, hor, hîr, cîr, mîr. – Der. sfîrîi, vb. (a vibra, a șuiera, a bîzîi, a zumzăi), cf. ngr. σφμρίζω, σφαραγίζω, sl. sviriti, germ. schwirren, cu aceleași sensuri (după Cihac, II, 340, rom. ar proveni din sl.); sfîrîiac, s. n. (zbîrnîitoare); sfîrîitoare, s. f. (zbîrnîitoare); sfîrîială, s. f. (sfîrîit); sfîrlă, s. f. (bobîrnac), cu suf. expresiv -lă, cf. cocîrlă (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, din sl. svirĕlĭ „flaut”); sfîrleză, s. f. (titirez), de la sfîrlă cu suf. -ză (Denssusianu, Bausteine, 477; după Pascu, I, 156; din lat. sphaerula, ipoteză neverosimilă); sfîrlag (var. sfîrlac), s. n. (roi mic; băltoacă), la care sensul al doilea nu este clar. – Cf. sperlă, sfîrc.[…]” (DER, dexonline.ro)

      Germ. schwirren, sl. sviriti pe care DER le dă aici tot ca expresive provin din PIE *swer ”to sound” (în română avem din această rădăcină ”susur”, din lat.).
      Mișcarea de rotație nu e descrisă prin această interjecție. E vorba doar de contaminarea cu un cuvânt expresiv.

      Comentariu de Roderick — Mai 26, 2013 @ 8:25 am | Răspunde

  2. O altă onomatopee asemănătoare, dacă nu identică, care se află la baza termenului de zbîrnel și a familiei sale, este zbrr

    Onomatopeea adevărată este fără vocală, însă când vrem să o transpunem în vorbire sau în scris apare și o vocală – î

    zbîr interj. (adesea pronunţ, cu „r” prelungit) Cuvînt care imită sunetul produs de un corp în mişcare (zborul păsărilor sau al insectelor, vibraţia unei coarde, a unui motor, mişcarea fusului etc.) Musca – zbrr! – fugi afară (POP.). şi (pop.) zbr, zbîrn, zbur interj. /onomat. dexx.ro

    Zbârnel = spârnel, unde z=s și b=v

    Vezi și termenii zvârcoli, zvârlugă, zbârnâi, bârnă (bâț care vibreză), a da târcoale, presto (it. repede), suveică, sferă (obiect care la vale se mișcă repede), subit (suvit; care dispare repede), subito (it. imediat)

    Probabil și termenul speria are legătură cu sper = a face o mișcare rapidă: când te sperii, te tragi repede înapoi

    Comentariu de sabinus — Mai 25, 2013 @ 5:00 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: