Istoriile lui Roderick

Mai 31, 2013

Bou pleș

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:52 pm

Boŭ pleș, boŭ c´un corn în sus, și cu altu´n jos” (Scriban, dexonline.ro)

A lega această expresie de pleș ”chel, pleșuv” -ca în dicționarul lui Scriban- mi se pare o dificultate semantică .

Ar putea fi vorba de un omonim arhaic, din PIE *plens- ”to twist, to distort, to shatter” (lit. plę̃šti ”a se certa”, MHG vlans ”gură strâmbă”).

Nu cred să fie înrudit (la nivel IE) cu plia/apleca (<lat. plicō < PIE plek̂-  „to plait, weave”).

Ca și bur din expresia ”bou bur” (= bou alb, vezi https://hroderic.wordpress.com/2012/12/13/bur/ ), un posibil cuvânt autohton legat de ocupația tradițională a creșterii vitelor mari; cele legate de creșterea ovicaprinelor sunt mai cunoscute, dar nici ele pe deplin elucidate.

3 comentarii »

  1. Termenul pleș de aici provine din cuvântul „pleoștit”, care înseamnă „lăsat într-o parte sau în jos”, și se referă la cornul care este lăsat în jos. La rândul lui, cuvântul pleoștit este posibil să provină din onomatopeea „pleosc!”

    Comentariu de sabinus — Iunie 2, 2013 @ 3:56 pm | Răspunde

    • E o chestie. Însă, dacă e legat de ”pleoștit”, de ce nu ar fi pleș și boul cu ambele coarne orientate în jos?

      Pot să apară schimbări ale sensului, de ex. ”câș” -care pentru mine însemna ”strâmb, într-o dungă”- ar proveni din bg. kus „scurt” și mai înseamnă ”care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung” (nu știam).
      Se poate ca și acest ”pleș” -care înseamnă aici, cred, ”asimetric” să fi trecut prin ”devieri” de sens; dar nu cred să fie același cu pleș-chel.

      Comentariu de Roderick — Iunie 2, 2013 @ 7:14 pm | Răspunde

    • Dacă înlocuim pe p cu b din cuvântul pleș obținem bleș, care ne duce cu gândul la bleg, dar și la blazat

      BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. scr. bleka.
      Sursa: DEX ’98 (1998)

      BLEG bleágă (blegi, blége) 1) (despre animale) Care are urechi mari, lăsate în jos; clăpăug. 2) (despre urechi) Care este moale și atârnă în jos; pleoștit. 3) fig. fam. (despre persoane) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; tont; nătâng. /cf. sb. bleka
      Sursa: NODEX (2002)

      Bleg ar putea să vină și de la vlagă, și să însemne „vlăguit, lipsit de vlagă”

      BLAZÁT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé].
      Sursa: DN (1986) (Și, aș adăuga eu, pleoștit emoțional sau sufletește)

      Comentariu de sabinus — Iunie 3, 2013 @ 7:09 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: