Istoriile lui Roderick

Iulie 3, 2013

Bonnacon și bonasia

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:45 pm

Bonnacon sau Bonasus, un animal fantastic descris de Pliniu cel Bătrân în Naturalis Historia; sub acest nume a ajuns să fie cunoscut zimbrul (Bison bonasus):

„There are reports of a wild animal in Paionia called the bonasus, which has the mane of a horse, but in all other respects resembles a bull; its horns are curved back in such a manner as to be of no use for fighting, and it is said that because of this it saves itself by running away, meanwhile emitting a trail of dung that sometimes covers a distance of as much as three furlongs [604 m], contact with which scorches pursuers like a sort of fire.”

(imaginea lui Bonnacon într-un manuscris medieval, cf. Wikipedia)

Dacă acceptăm ideea unui dragon care scuipă foc pe nări și gură, nu e nimic mai natural decât să ne imaginăm și un taur care scoate flăcări pe fund. Îmi asum, deci, riscul de a pleca în urmărirea lui, ca și cavalerul medieval de mai sus, ținând cont -bineînțeles- și de efectul Coandă.

În primul rând, despre ce animal era vorba?

”…which has the mane of a horse, but in all other respects resembles a bull; its horns are curved back in such a manner as to be of no use for fighting…”

Se vede că zimbrul nu corespunde descrierii; are o ”coamă”, dar nu poate fi confundată cu a unui cal. Coarnele nu îi sunt curbate înapoi (bonnacon-ul din miniatura medievală are coarne asemănătoare unei capre negre sau chiar ibex). Apoi, în fața pericolului nu e atât de dispus să fugă (cu sau fără ”reacție”), ci mai degrabă atacă, folosindu-și chiar fruntea și coarnele. Mai mult, zimbrul a supraviețuit până în secolul 8 AD în Galia, putând să-i fie mai cunoscut lui Pliniu cel Bătrân, oricât de fanteziste i-ar fi descrierile.

Corespunzător descrierii lui Plinius -cu coamă ca de cal și coarnele curbate înapoi- e un animal pe care e puțin probabil ca vreun european din vremea lui să-l fi văzut vreodată. Este vorba de antilopa gnu neagră (Connochaetes gnou), din Africa de Sud:

Coamă de cal și coarne îndreptate spre spate, dar un aspect mai puțin ”bovin” au antilopele din genul Hippotragus, tot africane (rude de-ale lor trăind însă și în Pleistocenul european):

Alte bovide cu coarnele îndreptate în spate trăiesc în Asia.

Bivolul asiatic (Bubalus bubalis) a fost cunoscut de europeni, se spune, abia în evul mediu timpuriu:

Leptobos ( http://en.wikipedia.org/wiki/Leptobos ), specie din Pleistocenul European, ori Bubalus murrensis , bivolul european -considerați dispăruți în vremurile istorice- au avut și ei coarnele curbate înapoi.

Takinul (Budorcas taxicolor) trăiește în partea estică a munților Himalaya, însă unii cercetători pun pe seama lui povestea ”lânii de aur”:

Să fi supraviețuit în Balcanii antichității (Paionia) o antilopă sau un bovid necunoscut, de neconfundat cu o capră sau oaie (excluzând deci muflonul , ibexul , capra neagră ori, dacă vreți, și boul moscat…), cu coarnele curbate înapoi și coamă ca de cal?  Unul pe care oamenii să nu-l fi văzut niciodată atacând cu coarnele, deci mai degrabă o antilopă ”fugară”.

Interesant e și faptul că, deși textul lui Pliniu vorbește despre Paionia ca loc de origine al lui bonasus , alte surse ( bestiarii medievale? ) vorbesc despre un bonnacon din Asia – care ar simplifica lucrurile.

Despre proprietățile ”arzătoare” ale bălegarului știe orice grădinar; iarba se usucă dacă solul este prea îngrășat. Poate că de aici vine și legenda.

*

Etimologia lui bonnacon/bonasus este și ea problematică.

Cel mai natural ar părea să fie înrudit cu ”bou” , din PIE *gʷow- ”cow”. Bonnacon ar putea avea un corespondent în sanscritul gonAtha ”bull”, ”cowherd”, ori goNa ”ox”.

Am mai discutat cândva varianta ca bonnacon să însemne “bou lânos” – PIE *gʷow- “bou, vacă”, gr.bôu̯-s, v.irl. bō + PIE *nak– “lână”, gr. nakos (altă variantă PIE *nak(‘)- ”to press, to be heavy”). Un compus dintr-un substantiv urmat de adjectiv, care ar putea fi celtic -ținând cont și de transformarea fonetică.

Tot din rădăcina  *gʷow- se spune că provine și lat. bubalus ”bubalus „wild ox,” from Greek boubalos „buffalo,” originally a kind of African antelope, later used of a type of domesticated ox in southern Asia and the Mediterranean lands, perhaps from bous „ox, cow” ” (etymonline.com ). Cred că în realitate gr. boubalos ”o antilopă africană” este un cuvânt afro-asiatic, din rădăcina *bVʔ(bVʔ)-  ”k. of antelope, wild  sheep or goat” ( akkad. bibbu ‘wild sheep’, bolewa ḅoḅoki ‘duiker’).

Există însă posibilitatea ca bonnacon / bonasus să fie doar un animal imaginar al cărui nume este explicabil prin ”bălegarul arzător” pe care-l aruncă în urmă. Așadar, PIE  gʷōu- ”dung, dirt” (av. gūnam ”caca”, fr. boue ”noroi”, din sursă celtică, probabil (?) și rom. baligă); iar terminația –asos poate reflecta PIE ā̆s- , ā̆i-4 ori eus- ”to burn”, toate în dicționarul lui Pokorny.

O altă posibilitate, propusă mai demult de d-l Ioan Albu într-un comentariu ( vezi articolul https://hroderic.wordpress.com/2012/05/22/tauri-stravechi/ ), este ca bonasus să fie o variantă a cuvântului paion monapos/monaipos , în temeiul unei alternanțe b/m, specifică limbii trace.

Pentru acest monapos am propus între altele originea în rădăcina nostratică *mVnV ”a k. of ungulate”, cuvântul putând fi un corespondent IE al altaicului *mūńa(kV) ”cerb” (japonez manaka “a respectful name for a deer”) şi uralicului *mänV ( magh. mén  “armăsar” ). Un IE *monakʷ-  ar da într-adevăr în greacă *monap- (coresp. cuvântului paion) şi în tracă *monac- sau *bonac- (corespunzător lui bonacon).

Cuvântul monapos e menționat de Aristotel, împreună cu sinonimul trac bolinthos:

bólinthos ‘wild bull, bison’. The word is attested in Aristotle, according to whom that animal lived in the Messapian mountain, which separated the country of the Peonians from that of the Maideans (a Thracian tribe inhabiting the middle course of Struma and upper course of Mesta), and that the Peonians called it mónapos. Therefore, bolinthos was a Maidean, that is, a Thracian word.” (I. Duridanov, groznijat.tripod.com)

Doar forțând bine interpretarea lui bonasus ne-am putea gândi și la originea cuvântului în PIE *gʷā- ”to go, to leave”, fiind vorba de un animal care se salvează prin fugă, un ”alergător”.

*

În română avem goni ”a se împerechea taurii cu vacile” (DER); gonitor ”taur, constelația Taurului” (dicționarele nu o menționează, dar cuvântul se folosește și în legătură cu cerbii – ”ciută goniță”). E posibil, oare, ca în acest cuvânt să regăsim un reflex al PIE *gʷow- ”cow” , cf. poate sanscr. gonAtha ”bull” ori goNa ”ox”, contaminat cu ”a goni” =a alerga? (Sau, dacă nu, și mai puțin probabil, PIE  ĝen-1 ”to bear” (generația)?) Î.a.c. româna ar conserva transformarea specifică limbii trace, *gʷ > g , în timp ce bonasus/bonacon ar putea reflecta transformarea *gʷ > b (întâlnită în lb. celtice, greacă, latină).

***

Foarte asemănător cu bonasus este bonasia / bonasa , numele latin al ieruncii, găinușa de alun (Tetrastes bonasia). Acesta ar putea descinde chiar din rădăcina eurasiatică *ṗVnV ”hazel-hen” (orok pinu , lapon baggoi ); transformarea euras. *ṗ > IE *bh  e posibilă , iar apoi cf. IE *bhardh > lat. barba.

Spre deosebire de bonasus , bonas(i)a e un cuvânt cu existența mai sigură, atestat în latină și denumește o specie cunoscută, nu un animal fabulos.

(sursa imaginilor – Wikipedia)

7 comentarii »

  1. Din termenul PIE *nak- “lână” a derivat verbul a năclăi

    NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.
    Sursa: DEX ’98 (1998)

    Când o persoană sau un animal se năclăiește cu noroi, devine mai greoaie în mișcări, se îngreuiază

    Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2013 @ 10:07 am | Răspunde

    • Un animal cu lână pe el (cu blană) este mai greu ca greutate și mai greoi în mișcări. Când se murdărește de noroi, la fel, se năclăiește adică se îngreuiează (în ambele sensuri)

      Posibil ca termenul de claie de păr să vină de aici, de la a se năclăi. La fel, pentru termenul de lipicios se folosește și năclăit, de unde și termenul de clei (popus de dex)

      Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2013 @ 10:12 am | Răspunde

  2. Și un sens referitor la căldură, la foc

    năcláie, năclắi, s.f. (reg.) 1. untură multă. 2. căldură mare, arșiță, vipie.
    Sursa: DAR (2002)

    năclaie / văpaie / vipie

    Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2013 @ 10:16 am | Răspunde

    • Năclaia este perioada zilei când bivolii și zimbrii se duc să facă băi de nămol, din cauza căldurii

      Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2013 @ 12:27 pm | Răspunde

  3. Referitor la imaginea lui Bonnacon dintr-un manuscris medieval, se observă că gâtul animalului desenat este scurt, ca la bovine (zimbru, bivol), iar nu lung, ca la antilope

    Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2013 @ 12:23 pm | Răspunde

  4. Cred că IE *gʷow- ”cow” a dat ceva total diferit în Balcani: alb.gak (> *gauka)- „vier” și maced. gotan/goutan (> gʷou- to)- „idem”.
    Verbul a goni/a alerga/a urmări (PIE *gʷā- ”to go, to leave”- alb.nga- I run) și sensul de împerechere se întrepătrund la nivelul albanezei și lb.slave, deci e inutil apelul la *gʷow.
    Dacă bonasos vine din IE *gʷā atunci avem un dialect IE asemănător în transformări cu al grecilor. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=++1754&root=config
    a.gr.βαίνω (baino) cu metateza lui yota din *ban-yo, deci bonasus e „alergătorul” sau „fugarul”.
    „bebai̯o-resistant, sure, steadfast” putea da un grec boubalos fără probleme.
    În dreptul rubricii slavi se găsește acest rus. „gachi” (gaci)- pants. Oare e slavic sau e dacic?

    -sos pare a fi un sufix adjectival destul de frecvent în antichitate, iar partea inițială poate fi coradicală cu lat.bos și corspondentul grec.
    Cu monapos nu știu ce am comentat pînă acum, dar am propus cumva ideea „coamă de cal” după lb.greacă?

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 5, 2013 @ 2:40 pm | Răspunde

  5. […] putea fi un corespondent european al asiaticului qilin. Poate acel bonnacon/bonasus , pe care Pliniu și bestiariile medievale îl descriu ca pe un taur cu coamă de […]

    Pingback de Zimbrul de la Piatra Roșie | Istoriile lui Roderick — Aprilie 26, 2015 @ 3:22 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: