Istoriile lui Roderick

Iulie 13, 2013

Arichiță

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:11 pm

Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭlaalica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *aliculagr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”).  ”  (DER, dexonline.ro)

Firesc ar fi ca ”arichiță” să fie înrudit cu ”hărean”:

hăreán s.m. (reg.) zerul ce rămâne după ce se bate untul. ” (DAR, dexonline.ro)

Într-un cuvânt oltenesc h inițial și nu numai, foarte probabil, ar dispare. Am avea, deci, o rădăcină *har- / *hăr- ”zer”, din care provin cele două cuvinte.

”Hărean” este legat (cf. S.Paliga) de alb. hirrë ”zer”; în dicționarul lui Pokorny cuvântul albanez e legat de rădăcina PIE (s)ker-4,  ”to cut”. Însă grecul orrós ”zer” ar proveni din PIE *serw- ”zer” (ca și lat serum), cf. starling.rinet.ru.

Un alt cuvânt oarecum asemănător este maltezul xorrox ”zer”, a cărui origine nu am aflat-o.

O posibilitate mai bizară, dar care nu poate fi exclusă, cred, este ca ”arichiță” să fie la origine un cuvânt non-IE, corespunzător arabului araq ”sudoare, suc stors” (Scriban, vezi și etymonline.com) , din care avem, prin intermediul limbii turce, ”rachiu”. Un cuvânt care ar putea fi de pe vremea coloniștilor romani, poate mai vechi.

Ar mai putea să reflecte PIE *wleyǝkʷ- ”wet”, ca lat. liquidus și lixa ”apă, leșie (<lat. lixiva)”

2 comentarii »

  1. Depinde mult și unde circula reg.hărean. Dacă e în zona cu transf. v și f în h am putea avea doar o simplă omofonie cu alb. hirrë .(dacă nu un împrumut albanez)
    Îmi place la alb. că poți urmări transformările lor. Dacă radicalul începe cu *sk fii sigur că azi ar fi h. Probabil că marile lor transformări fonetice au loc după antichitate, deoarece pe atunci încă mai aveau mții. Skordus (Șar Planina) sau neamul scordiscilor. Dacă etnogeneza lor are loc într-un spațiu de convergență cu iranicii (Moldova , Galiția) s-ar explica multe. La fel și la slavi.

    Eu nu cred că avem aceleași transformări privind grupul *sk. E o coincidență probabil dar iată: usturoi – hudhër (metateză din forma arhaică hurdhë>*skurdā), gr.skórdo, arm.sextor, sxtor și „scórdiu s.m. sg. (înv.) iarbă-usturoasă.”

    Același IE *(s)ker probabil.

    Pentru a-richiță poate fi vorba și de prepoziția „a” (lat. ad) folosită pînă mai ieri prin părți ale Apusenilor, Maramureși și Ardeal.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 14, 2013 @ 7:20 am | Răspunde

  2. IE *(s)ker-d putea da și „scordelí, scordelésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa.” conform cu lit.nu-skurdes `ragged.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 14, 2013 @ 8:08 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: