Istoriile lui Roderick

iulie 14, 2013

Dielleina

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:07 am

 

Dielleina -măselariță, nebunariță , Hyoscyamus niger în lista lui Dioscoride. După Dioscoride, planta provoacă nebunie și somn greu, fiind de aceea greu de folosit. O varietate a ei are acțiune mai blândă, deci proprietăți analgezice.

Dielleina ar putea avea la bază PIE *dēl- ”to injure, to pain” (let. dèlît ”a se chinui, a se uza”, lat. dolor -rom. durere) ; -eina poate fi un sufix uzual, ori un formant cu origine mai puțin clară (PIE  ē̆neu ”without” -germ. ohne– , PIE ei- ”to go, exit” ?). Aceasta ar descrie utilitatea plantei.

Puțin probabil – PIE *del- ”to shake, to hesitate” (engl. tilt ; ar putea aminti vag acțiunea psihotropă a plantei, cf. poate rom. sărit , într-o dungă).

Surprinde o coincidență -întâmplătoare probabil-, între ”nebunariță”-dielleina și turcul deli ”nebun”; în comentarii mai vechi, d-l Ioan Albu observa asemănările dintre dielleina  și diliu, țig. dilo , a zălezi, engl. dull , let. dulls ”nebun”, lat. delirus. Șanse mai mari pentru o conexiune etimologică ar avea, poate, engl. dull și let. dulls.  Cuvântul turc provine din proto-altaicul *tēlo ”wild, mad, dumb”, a cărui rudă indo-europeană este PIE  *dol- ”calculation, fraud” (lat. dolus ”înșelăciune”).

După I.I. Russu, cuvântul are la bază probabil PIE *dhel ”a înverzi, a crește”.

De origine necunoscută dincolo de filiera vest-germanică este și engl. dill ”mărar”.

De consoana inițială din dielleina depinde mult interpretarea numelui; *zielleina ar putea trimite spre PIE *g’hel(w)- ”gums” (cf. măselariță”; let. želḗti ” a suge, a mesteca, a saliva”).

*

O altă interesantă posibilitate este legată de consacrarea plantei zeului Apollo; se spune că la oracolul din Delphi, înainte de ”profeții”, Pythia consuma o băutură în care Hyoscyamus niger era ingredientul principal. Numele slav al plantei, belena , provine din PIE  *bhel- ”henbane”, posibil în conexiune cu ”Apollo Belenus”, zeul celto-roman. După Pokorny rădăcina este identică lui *bhel-1 ”shining, white”. În aceeași idee, dielleina ar putea reflecta PIE *dhel- ”light (not dark)” , din care provine alb. gheg diell, dill ”soare”; Apollo, zeu al Soarelui.

 

 

11 comentarii »

  1. O întrebare retorică, de ce au transcris Dielleina cu doi de „l”? Să fi avut și dacii la fel ca vechii albanezi trei sau două diferențieri de pronunție? Cel care a integrat numele dacice putea fi familiar cu fonologia dacică și încerca să reproducă prin doi „l” un sunet albanez de azi. Coincidența cu albaneza modernă!

    Am impresia c-am citit undeva că albaneza accentunînd pe [l] sau [r] le transciau [ll] și [rr]. O fi o chestie și de accent (sau lipsa sa) care a determinat rotacizarea sa. E la fel ca litera a neaccentuată care devine ă sau â.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 14, 2013 @ 1:48 pm | Răspunde

  2. Cel mai frumos ar fi ca numele să fie legat de zeul Apollo, soare, lumină.

    Ciudată e însă și coincidența dintre *bhel1 și PIE *bheleu- ”to hit, weak, ill”, legat de bhel-5 la Pokorny (rom. boală, din slavă). Cred că e doar o coincidență, iar logica prin care o plantă psihotropă ar avea un nume legat de lumină ar putea fi chiar ideea de ”iluminare”, revelație, clarviziune pe care ar aduce-o.

    Pentru sinonimul ”sunătoare”, vezi https://hroderic.wordpress.com/2012/06/23/sanziene-si-sunaica/

    Comentariu de Roderick — iulie 14, 2013 @ 3:48 pm | Răspunde

  3. E important să dăm atenție și la formă corectă a cuvintelor dacice. Numele de triburi arsietai și piengetai de exemplu ar putea păstra o terminație care indică că-s adjective. În lit. se folosește des astfel de sufix:
    stipriai
    smarkiai
    kietai
    atkakliai
    skaudžiai
    griežtai
    uoliai
    gerai
    energingai
    smagiai
    În eng. s-ar folosi sufixul -ly (strongly, fiercely etc.) iar în alb. -isht. Ar putea fi corespondentul gr. -oi pentru triburi, o paralelă structurală.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 15, 2013 @ 6:08 pm | Răspunde

    • de fapt arsietai și piengetai cred că au un sufix -etai sau poate -etae care indică un plural asemănător cu alb. -ăt, dar nu singurul.

      piengetai: pienge- sau pieng- pare să fie baza, deci nu e nume compus.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 24, 2013 @ 8:48 am | Răspunde

      • Nu-i de ignorat sufixul -tæ (Ossetian) „belong to”. Avem o influență seculară a iranicilor asupra dacilor.

        Comentariu de Sorin5780 — septembrie 29, 2013 @ 3:13 pm | Răspunde

      • Piengetai sunt un trib cu două mențiuni antice. Teritoriul lor de baștină era undeva între Banat, Crișana și Hațeg, conform lui Ptolemeu: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biesi

        Cred că după acțiunile militare ordonate de către Burebistas, o parte din triburile geto-dacice se mută în nord spre Ucraina și Polonia de azi, dar e posibil să fie și un val de emigrație mai veche. Arheologii polonezi spun că artefacte din situri săpate pe Vistula ar avea aceiași tehnică și materiale care provin din centrul dacic, deci e posibil ca exporturile lor să fi fost gestionate de către triburi provenite din vecinătatea centrului politic și religios al Sarmizegethusei.
        Poate chiar și Arsietai sau alte triburi nordice provin din aceiași zonă.

        Pădurenii ar putea fi urmașii unuia dintre triburile menționate în link mai sus: ”Biesii erau un trib geto-dac pomenit de Ptolemeu şi care se aflau pe malurile Mureşului. Ei se învecinau la nord cu piengeţii, la nord-vest cu burii, iar spre sud-vest cu sarmaţii. ”

        Biesii și Biephii sunt plasați în aceiași zonă sau vecini. Care-s șansele să avem două denumiri pentru două triburi vecine?
        Altă întrebare este care Burri trimit ciuperca aceia lui Traian? După ce Romanii cuceresc Tibisco primesc acea misie, dar Oltenia de nord nu era amenințată direct în acel moment, ci teritoriul Burrilor dintre Criș și Mureș? Posibil ca ultimii să fi fost germanici (nu traci), dar mă îndoiesc. Rațional ar fi să considerăm că sunt unul și același trib, care ocupa spații separate.
        Sunt curios dacă nu cumva ocupația principală a triburilor astea influențează deplasarea lor în noile teritorii. Având de exemplu creșterea bivolilor ca principală sursă de hrană și venituri, aveau nevoie de spații întinse și bine udate. Crișana este și azi propice creșterii bivolilor (sin. drigană). Dacă erau mineri (piengetaii?), căutau un anumit teritoriu și-n Polonia.

        Am putea pe viitor să vedem dacă nu cumva putem ghici ocupația principală a unor triburi, mai ales acelea care par să fie mai mobile decât altele.

        Comentariu de Sorin5780 — septembrie 22, 2018 @ 7:57 am | Răspunde

      • Dacă pieng- e baza, ar putea reflecta PIE *(s)peng- ”to shine” (gr. phéŋgō ”shine, enlighten”). Ar corespunde cu tendința tracilor (și dacilor în particular) de a se considera ”străluciți”: zibythides, formantul -bostes, costoboci, Diegis ș.a.

        Comentariu de Roderick — septembrie 22, 2018 @ 8:15 pm | Răspunde

        • P.S. poate și Pangaios e legat de acest radical *(s)peng- ”to shine”

          Comentariu de Roderick — septembrie 23, 2018 @ 9:08 am | Răspunde

        • Ancient Greek φέγγος (phéngos, “moonlight”) https://en.wiktionary.org/wiki/fengo

          Cred că Diegis era ”înfocat”, ceva legat de personalitatea sa, iar restul afară de zibythides cred că-s încă în suspensie în ce privește tălmăcirea lor, dar legat de gr. phéngos. Mă întreb dacă nu cumva surprinde o transformare fonetică comună cu cea specifică Albanezei primare. Sunt multiple cuvinte ale lor care azi încep cu /f/, dar radicalul începea cu *sp- : farë (= sămânță; *spara -*psara din *sporeh₂), fend (= bășină; Proto-Alb.*spenda) și multe altele. Vezi în următoarea legătura câteva exemple: https://www.ezglot.com/words-starting-with.php?l=sqi&w=f
          https://en.wiktionary.org/wiki/far%C3%AB#Etymology

          Se presupune pe bună dreptate o metateză spre *ps- și o transformarea spre o consoana aspirată /ph/.
          /s/ suferă de asemenea o transformare specifică care are ca ultim rezultat /h/, identic în toate dialectele grecești de asemenea.
          Rezultă că la un moment dat, Greaca și Albaneza aveau aceiași literă și aceleași transformări. Consoana asta aspirată devine /f/ în ambele limbi, o fricativă surdă, dar la fel ca sunetul grec, cel paleo-albanez trebuie să fi fost auzit de către greci în ultima parte a mileniului întâi î.d.Hr.

          După cum am detaliat pe larg acum o lună, transformările astea afectau și PIE *sk ( > proto-alb.*ks- devine dialectalul /kh/, dar în genere devine un simplu /h/). Cred că Albaneza nu-i singurul dialect traco-ilir care avea transformarea asta. Posibil ca și unele subdialecte sau dialecte geto-dacice sudice să fi avut transformarea asta.

          Comentariu de Sorin5780 — septembrie 23, 2018 @ 9:33 am | Răspunde

  4. […] al râului (”alb”), cf. alb. gheg diell, dill ”soare” și probabil dacicul dielleina (v. https://hroderic.wordpress.com/2013/07/14/dielleina/). Numele râului indică probabil poziția lui geografică sudică, opus Crișului Negru, situat […]

    Pingback de Zarand (o ipoteză) | Istoriile lui Roderick — februarie 24, 2015 @ 9:38 pm | Răspunde

  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Hyoscyamus_niger
    http://www.povestilemariinegre.ro/credinte-obiceiuri-si-superstitii-in-dobrogea-acum-132-de-ani-ii-chestionarul-hasdeu/

    Sunt mai multe obiceiuri interesante în link, printre care una legată de epilepsie (delă):
    De Epilepsie se crede că suferă doar cel pe care „îl chinuie necuratu” sau pe care l-au atacat “vânturile rele”. Uneori se crede că epilepsia (delă) vine din frică și că diavolu se lipesce de bolnavi.

    Nu țin minte să fi găsit până acum acest delă în limbile slave. Cred că provine din rad.*dēl- ”to injure, to pain” : Let. dèlit ”wear off, consume, torment; refl. ‘to make noise, to drive nonsense, to bicker”,

    Dielleina (nebunariță) ar putea porni de la un substantiv dielle, cu sufixul adjectival (dacic) -ina.
    https://en.wiktionary.org/wiki/-inus#Latin

    În Albaneză epilepsia îi mai zice flamë (=epilepsy, pestilence of animals).
    https://sq.wiktionary.org/wiki/flamë

    Nu cred că-i întru totul un neologism, iar dezvoltarea semantică ar putea fi similară acestui ”delă”. Am considerat radicalul de mai sus (*dēl-) pe ideia atacului vântoaselor care provoacă afecțiunea respectivă, dar ar putea fi coradical și cu alb. ”diell” (=sun, Phoebus, pumpkin, sol, Titan, daystar), după tiparul trasat de slavismul respectiv.

    Ca boală psihosomatică s-ar încadra binișor cu Lat.delirium, deliu/diliu și poate chiar cu expresia ”A da (sau a intra) într-o (ori în) delă, A o păți”. Cine n-a intrat într- delă vreodată a trăit degeaba.
    Delă (= ceartă).

    Iar ca să nu uit, probabil un adjectiv deliu (bălan, blond), comunicat mie de cineva on-line, dar pe care nu l-am putut verifica încă; dar cred în existența lui.

    Mai apare în lb.slavice un diatel, datel (ciocănitoare). Cred că vine din radicalul de mai sus. În link apare la Oltina o ”bredaie” (ciocănitoare) cu un obicei probabil foarte vechi; la fel și un bau-bau, Omul Roșu. Cred că se referă la vechii celți, cu care trebuie să fi fost familiari strămoșii noștri. Îi aveau în toate direcțiile cardinale, inclusiv în Sciția Minor.

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 13, 2018 @ 5:10 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: