Istoriile lui Roderick

iulie 14, 2013

Dielleina

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:07 am

 

Dielleina -măselariță, nebunariță , Hyoscyamus niger în lista lui Dioscoride. După Dioscoride, planta provoacă nebunie și somn greu, fiind de aceea greu de folosit. O varietate a ei are acțiune mai blândă, deci proprietăți analgezice.

Dielleina ar putea avea la bază PIE *dēl- ”to injure, to pain” (let. dèlît ”a se chinui, a se uza”, lat. dolor -rom. durere) ; -eina poate fi un sufix uzual, ori un formant cu origine mai puțin clară (PIE  ē̆neu ”without” -germ. ohne– , PIE ei- ”to go, exit” ?). Aceasta ar descrie utilitatea plantei.

Puțin probabil – PIE *del- ”to shake, to hesitate” (engl. tilt ; ar putea aminti vag acțiunea psihotropă a plantei, cf. poate rom. sărit , într-o dungă).

Surprinde o coincidență -întâmplătoare probabil-, între ”nebunariță”-dielleina și turcul deli ”nebun”; în comentarii mai vechi, d-l Ioan Albu observa asemănările dintre dielleina  și diliu, țig. dilo , a zălezi, engl. dull , let. dulls ”nebun”, lat. delirus. Șanse mai mari pentru o conexiune etimologică ar avea, poate, engl. dull și let. dulls.  Cuvântul turc provine din proto-altaicul *tēlo ”wild, mad, dumb”, a cărui rudă indo-europeană este PIE  *dol- ”calculation, fraud” (lat. dolus ”înșelăciune”).

După I.I. Russu, cuvântul are la bază probabil PIE *dhel ”a înverzi, a crește”.

De origine necunoscută dincolo de filiera vest-germanică este și engl. dill ”mărar”.

De consoana inițială din dielleina depinde mult interpretarea numelui; *zielleina ar putea trimite spre PIE *g’hel(w)- ”gums” (cf. măselariță”; let. želḗti ” a suge, a mesteca, a saliva”).

*

O altă interesantă posibilitate este legată de consacrarea plantei zeului Apollo; se spune că la oracolul din Delphi, înainte de ”profeții”, Pythia consuma o băutură în care Hyoscyamus niger era ingredientul principal. Numele slav al plantei, belena , provine din PIE  *bhel- ”henbane”, posibil în conexiune cu ”Apollo Belenus”, zeul celto-roman. După Pokorny rădăcina este identică lui *bhel-1 ”shining, white”. În aceeași idee, dielleina ar putea reflecta PIE *dhel- ”light (not dark)” , din care provine alb. gheg diell, dill ”soare”; Apollo, zeu al Soarelui.

 

 

7 comentarii »

  1. O întrebare retorică, de ce au transcris Dielleina cu doi de „l”? Să fi avut și dacii la fel ca vechii albanezi trei sau două diferențieri de pronunție? Cel care a integrat numele dacice putea fi familiar cu fonologia dacică și încerca să reproducă prin doi „l” un sunet albanez de azi. Coincidența cu albaneza modernă!

    Am impresia c-am citit undeva că albaneza accentunînd pe [l] sau [r] le transciau [ll] și [rr]. O fi o chestie și de accent (sau lipsa sa) care a determinat rotacizarea sa. E la fel ca litera a neaccentuată care devine ă sau â.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 14, 2013 @ 1:48 pm | Răspunde

  2. Cel mai frumos ar fi ca numele să fie legat de zeul Apollo, soare, lumină.

    Ciudată e însă și coincidența dintre *bhel1 și PIE *bheleu- ”to hit, weak, ill”, legat de bhel-5 la Pokorny (rom. boală, din slavă). Cred că e doar o coincidență, iar logica prin care o plantă psihotropă ar avea un nume legat de lumină ar putea fi chiar ideea de ”iluminare”, revelație, clarviziune pe care ar aduce-o.

    Pentru sinonimul ”sunătoare”, vezi https://hroderic.wordpress.com/2012/06/23/sanziene-si-sunaica/

    Comentariu de Roderick — iulie 14, 2013 @ 3:48 pm | Răspunde

  3. E important să dăm atenție și la formă corectă a cuvintelor dacice. Numele de triburi arsietai și piengetai de exemplu ar putea păstra o terminație care indică că-s adjective. În lit. se folosește des astfel de sufix:
    stipriai
    smarkiai
    kietai
    atkakliai
    skaudžiai
    griežtai
    uoliai
    gerai
    energingai
    smagiai
    În eng. s-ar folosi sufixul -ly (strongly, fiercely etc.) iar în alb. -isht. Ar putea fi corespondentul gr. -oi pentru triburi, o paralelă structurală.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 15, 2013 @ 6:08 pm | Răspunde

    • de fapt arsietai și piengetai cred că au un sufix -etai sau poate -etae care indică un plural asemănător cu alb. -ăt, dar nu singurul.

      piengetai: pienge- sau pieng- pare să fie baza, deci nu e nume compus.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 24, 2013 @ 8:48 am | Răspunde

      • Nu-i de ignorat sufixul -tæ (Ossetian) „belong to”. Avem o influență seculară a iranicilor asupra dacilor.

        Comentariu de Sorin5780 — septembrie 29, 2013 @ 3:13 pm | Răspunde

  4. […] al râului (”alb”), cf. alb. gheg diell, dill ”soare” și probabil dacicul dielleina (v. https://hroderic.wordpress.com/2013/07/14/dielleina/). Numele râului indică probabil poziția lui geografică sudică, opus Crișului Negru, situat […]

    Pingback de Zarand (o ipoteză) | Istoriile lui Roderick — februarie 24, 2015 @ 9:38 pm | Răspunde

  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Hyoscyamus_niger
    http://www.povestilemariinegre.ro/credinte-obiceiuri-si-superstitii-in-dobrogea-acum-132-de-ani-ii-chestionarul-hasdeu/

    Sunt mai multe obiceiuri interesante în link, printre care una legată de epilepsie (delă):
    De Epilepsie se crede că suferă doar cel pe care „îl chinuie necuratu” sau pe care l-au atacat “vânturile rele”. Uneori se crede că epilepsia (delă) vine din frică și că diavolu se lipesce de bolnavi.

    Nu țin minte să fi găsit până acum acest delă în limbile slave. Cred că provine din rad.*dēl- ”to injure, to pain” : Let. dèlit ”wear off, consume, torment; refl. ‘to make noise, to drive nonsense, to bicker”,

    Dielleina (nebunariță) ar putea porni de la un substantiv dielle, cu sufixul adjectival (dacic) -ina.
    https://en.wiktionary.org/wiki/-inus#Latin

    În Albaneză epilepsia îi mai zice flamë (=epilepsy, pestilence of animals).
    https://sq.wiktionary.org/wiki/flamë

    Nu cred că-i întru totul un neologism, iar dezvoltarea semantică ar putea fi similară acestui ”delă”. Am considerat radicalul de mai sus (*dēl-) pe ideia atacului vântoaselor care provoacă afecțiunea respectivă, dar ar putea fi coradical și cu alb. ”diell” (=sun, Phoebus, pumpkin, sol, Titan, daystar), după tiparul trasat de slavismul respectiv.

    Ca boală psihosomatică s-ar încadra binișor cu Lat.delirium, deliu/diliu și poate chiar cu expresia ”A da (sau a intra) într-o (ori în) delă, A o păți”. Cine n-a intrat într- delă vreodată a trăit degeaba.
    Delă (= ceartă).

    Iar ca să nu uit, probabil un adjectiv deliu (bălan, blond), comunicat mie de cineva on-line, dar pe care nu l-am putut verifica încă; dar cred în existența lui.

    Mai apare în lb.slavice un diatel, datel (ciocănitoare). Cred că vine din radicalul de mai sus. În link apare la Oltina o ”bredaie” (ciocănitoare) cu un obicei probabil foarte vechi; la fel și un bau-bau, Omul Roșu. Cred că se referă la vechii celți, cu care trebuie să fi fost familiari strămoșii noștri. Îi aveau în toate direcțiile cardinale, inclusiv în Sciția Minor.

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 13, 2018 @ 5:10 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: