Istoriile lui Roderick

Iulie 19, 2013

Mândraie

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:26 pm

mândráie s.f. (reg.) vacă mare, frumoasă.” (DAR, dexonline.ro)

Un foarte posibil cuvânt din substrat, din PIE mend-, mond- (mn̥d-?)  ”to suck (breast), to feed; breast” (în dicț. lui Pokorny), din care avem ”mânz”, ”mânzat”; cf. iliro-rom.  mandius ”vită”, tirolez Manz ”vacă stearpă”.

Probabil s-a confundat cu un derivat al lui ”mândru”.

 

Anunțuri

19 comentarii »

  1. O legătură mai dubioasă/puțin probabilă ar fi cu PIE *mandǝr- ”stall, cattle-shed” (starling.rinet.ru; *mand- hurdle, plaited twigs la Pokorny)

    Comentariu de Roderick — Iulie 20, 2013 @ 10:22 am | Răspunde

    • Este și lat. mandra ”a stall or pen for cattle, a herd of cattle”, împrumutat din gr. μάνδρα, care este din rădăcina PIE *mandǝr- de mai sus.
      S-ar putea ca ”mândraie” să provină din lat. mandra ”turmă de vite”.

      Optez totuși în continuare pt. varianta din articol.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 17, 2014 @ 12:47 am | Răspunde

  2. Cele mai multe sinonime ale frumuseții sînt ocupate de mîndrie cu diverse sufixe, deși eu mai știu cel puțin încă un sin. care nu intră în listă. Sînt alese acestea după popularitate, căci nu prea e științific să lași unele afară(îmbadiu, ghizdau și altele).
    Cred că asta e sensul și pentru mîndraie. Referitor la mînz mînzat și celelalte, cum putem explica z? E vorba de un sufix -yo care palatalizează pe d? Ce semnifica acest sufix? Mai este folosit și-n alte lexeme? L-am observat odată la Olteanu explicînd kogaionon prin *kogayo, probabil la fel ca-n *diwyos-

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 6:48 am | Răspunde

    • Trebuie tratată serios și problema afixelor, la fel de importante ca lexicul. Dacă n-ar fi avut o bună cunoaștere a sufixelor, Pokornyy n-ar fi intuit corect etimologia pentru „koadama”.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 6:55 am | Răspunde

    • Mîndraie putea să fi pierdut un [l] , adică *mîndralie ca țigaie (*țigalie). Indiferent de origine, e clar că se confundă pe undeva cu mîndrenie (frumusețe).

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 11:31 am | Răspunde

      • da, se confundă total, conform dicționarului. Ca să fii Gică contra pactizezi cu dușmanul de clasă, în ciuda posibilităților clare.

        Comentariu de Roderick — Iulie 21, 2013 @ 2:03 pm | Răspunde

      • Așa cum amintește S.Olteanu țigaie (*țigalie) e coradical cu gr.sygalos (soft) cu o întreagă gamă de alte derivate. http://soltdm.com/langmod/romana/grecrom.htm
        Sufixul -los e unul adjectival și atunci, comparativ, în traco-dacică putea avea forma -lis sau -liș (ex: Orelis). Probabil că s dispare foarte devreme altfel coadama s-ar fi terminat în s (sufixul IE -mos), la fel și alb.parmë (ac.sufix)- „front”.

        Nu zic că *mand (brest, udder) nu e posibil, doar că IE *mand- „to adorn”(frumusețe și orgoliu, mîndrie) se apropie de înțelesurile clasice din româna populară.
        Nu văd dușmani de clasă azi, doar nu mai sîntem în comunism. Poate te referi la curentul latinist și latiniști! :)
        Eu respect și lexicul latin la fel de mult, doar că nu-l pun aici fiindcă blogul e dedicat dacismelor. Altfel aș pune „reiepta, aiept, vergură, adv. placă, repăși, prezeș, a sumite, apusat, contenitură, răgulă (neam, seminție), a alega, legătui, a șerbi, etc. :)
        Păstram odinioară multe cuvinte foarte vechi.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 3:00 pm | Răspunde

      • Nu încerca să te ascunzi elegant după deget :) E clar că dacă ideea îți venea ție, o susțineai până în pânzele albe. În peste 50% din cazuri nu te pot lua în serios.

        Comentariu de Roderick — Iulie 21, 2013 @ 3:27 pm | Răspunde

      • Dacă urmăreai atent toate comentariile mele vedeai că nu țin cu dinții nici de ideile mele. Mă răzgîndesc și revin asupra multor teorii după cum îmi vine o idee citind unele materiale sau bloguri. Încerc să acopăr toate posibilitățile mereu, indiferent cui aparțin primele teorii. Nu-i nimic elegant la mine, te asigur. Sînt mai din topor.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 3:54 pm | Răspunde

      • alb.parmë (adj)- ”frontal” din parë- ”first”
        Am întîlnit adj.părnău (calificativ pentru berbeci), dar nu știu în ce măsură vrea să spună ceva despre caltatea sa. Era o simplă mențiune într-un onomasticon. Ar putea fi un relict dacic, la fel ca „batul”:
        batúl, -ă, adj. – (bot.) Soi de măr nobil (Malus pumila); mere batule (Borza 1968: 105): „În anii de recoltă bună se exportă 200-300 de vagoane de mere de soiuri nobile (Ionatan, Batul etc.) în Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Siria și Palestina” (Demeter, Marin 1935: 87). – Et. nec.
        Poate chiar o legătură cu gr.basileus sau epitetul tracic al lui Dionysos, Batalde-ouenos, dintr-un radical *bat -ileus (S.Paliga)

        Am găsit și un termen scandinav pentru oi, dar nu cred că are legătură: http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Germanic/fahaz#Proto-Germanic
        Probabil e același semantism cu alb.gjedh (cattle) din IE *sed- to go, to walk.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 10, 2013 @ 2:31 pm | Răspunde

      • Indexul numelor vechi de familie (”părnoanie”)
        http://www.aromanul.ro/blog/item/64-index-nume

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 2, 2015 @ 12:52 pm | Răspunde

  3. Mândraie este un derivat tipic tracic, din mend-r-, ca și Dabreias din dhabh-r- sau dheb-r-

    Comentariu de Roderick — Iulie 21, 2013 @ 10:07 am | Răspunde

  4. mîndraie (vacă mare, frumoasă) și mîndru(adj. frumos, falnic, măreț) au ambele un sens de „mare, măreț”. Ar putea fi ceva aici și din *med- to measure.( http://dexonline.ro/definitie/modru ), deci am avea o împletire naturală între *mand (adorn) și *med pentru mîndraie.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 3:41 pm | Răspunde

    • a măndri = ”a mări”, ”a slăvi”
      pag.297: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1921-1922_002.pdf

      N-am găsit un posibil coradical al acestui verb în Albaneză, dar ca semantism avem eng. to commend, luat din lat. commendare. Noi am moștenit comând și comândá, însă eng.commend se apropie de verbul acela de mai sus.
      https://en.wiktionary.org/wiki/commend
      https://dexonline.ro/definitie-der/comând

      E posibil, zic eu, ca *mendh- (”to pay attention to; vivacious”) să se fi păstrat în limba dacilor și ca termen pentru adorare, venerare. Primul sens al radicalului putea da un astfel de verb, însă m-aș fi așteptat la un sufix verbal tipic (dacă pot spune așa) sau nici unul, nu la acest afix -ro, care de cele mai multe ori formează derivate dintr-o temă.

      Amintesc aici de moesicul mendruta (veratrum album), coradical probabil cu mendre (capricii toane, pofte, gusturi) dintr-un radical oarecare *mend sau *ment- twist; revolving, swirling. Asta ca să se potrivească celor două.
      Pentru lat.veratrum avem rad. *wreyt- (“to twist, writhe”), ca trimitere probabil spre raceme (inflorescență în formă de ciorchine) sau plante târâtoare în general; și mendruta ar putea fi numită în același sens.
      Amintesc aici de rad. *mend ”defect, flaw” (of the body), probabil tot o strâmbătate, sau la Pokorny *menth-1, *meth- to mix up, stir (*mend).

      mendre (capricii, toane) s-ar asemăna dpdv semantic și al formării sale drept concept sau tipar mental cu mold.gherbe (toane; *vierbe< *vir- to turn). Pe de altă parte, a măndri (a mări, slăvi) ar putea avea tot un astfel de radical. Să ne amintim că astfel de concepte nu provin mereu din temeni pretențioși: a cădea = a se închina.
      Omul se umilea pe sine în fața zeilor, nu se sumeța (var.a semeți), altfel erau pedepsiți foarte aspru. Cu atât mai multe pentru Dumnezeul creștin azi.

      Slavă provine din rad.*ḱel-[3] ''to incline''.
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/ḱlew-
      Mă mușc de limbă câteodată să nu atrag atenția în autobuz unor creștini de-ai noștri care-și fac cruce stând pe scaun. Aia nu-i închinare, nici respect sau devoțiune.

      mândrie = alb.krenari = bg.gordost
      Nu uit nici decriptarea probabilă a dac.kaga/koga (=lat. votum), care l-ar putea replica pe eng.haughty din germ. *hauh, hōh (“high, lofty, proud” IE *kew, *kow- to bend), pe când Olteanu îl imagina dintr-un rad. ''sonor'', cf. rus. skazat, cu certe piedici evidente. Dar acela nu-i singurul radical posibil, așa cum am propus și eu unul, cu posibile coradicale în albaneză. Ba chiar un termen înrudit în Făgărași, coghit.
      Fără a o mai lungi inutil, deși îmi place, mândrie și verbul de mai sus ar putea fi coradicale cu lat.montem prin rad. *men- ''to stand out; to tower''. Afixul -ro nu se putea lipi temei fără un adaos: -d- în dacică, -b- în latină. Dar aici putem avea și un derivat cu sufixul -do, -ed, fără probleme.
      Până la urmă, a mări, a slăvi nu indică neapărat un sens de închinare, venerare. Probabil că depinde mult și de context.

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 5, 2017 @ 1:33 pm | Răspunde

  5. E posibil ca sensul inițial al cuvântului să fi fost ”vacă cu ugerul mare, bună de lapte” (IE *mend- ”breast”). Dar mai probabil mândraie însemna doar ”vacă”, doar confuzia cu ”mândru” ducând la sensul de ”vacă mare”

    Comentariu de Roderick — Iulie 21, 2013 @ 6:26 pm | Răspunde

  6. Mândraie ar putea fi construit după calopodul germanic al termenului eng.fat: http://en.wiktionary.org/wiki/fat#Noun
    poate cu adăugarea unui suf. similar celui lituanian -ai (stipriai; rom.bălai?). Alte exemple ar fi tracicul Amlai-dina sau lit. riebalai, taukai (fat)

    Cumva avem un triunghi interesant între alb.maj (to feed oneself, to fatten), snk.medana (fattening) și modroagă(om mâncăcios).
    gr.mastos : *maHd- (“wet, glossy, fat, well-fed”). http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BC%CE%B1%CF%83%CF%84%CF%8C%CF%82#Greek
    sau *mAnd- „breast” cu derivatele sigur autohtone mânz (*mandja), mânzată, mânzare și coresp.albanezi: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1282&root=config

    Modroagă presupune un verb *modri- a se hrăni ori un adj.*modros/*madros, coradical cu lat.madeo. Aceeași legătură se poate face cu verbul alb. mënd (to feed, to suckle) spre diferență de celălalt verb, maj.
    Mîndraie face pereche cu mîndzată (vițică înțărcată).

    Probabil că dacica prefera mult sufixele „rîrîite” căci avem lat.modus și dacicul modru (*modros sau *mādros?), apoi avem lat.patior (IE *pēy- to damage, to be ill-meaning) și dacicul „a pătri” (cu derivatul pătrim) față de cel moștenit din latină, a păți.

    Comentariu de Sorin5780 — August 21, 2013 @ 8:02 pm | Răspunde

  7. Un fenomen asemănător celui menționat în articol ar apărea în cazul germ. elvețian loobe, lioba ”vacă”, după Pokorny din PIE lāp- ”cow” și influențat de ”lieb”=dear, beloved ș.a.

    Comentariu de Roderick — Mai 3, 2015 @ 6:08 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: