Istoriile lui Roderick

Iulie 21, 2013

Dakina

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:19 pm

Dakina din lista lui Dioscoride, cu numele moesic mendruta , este identificată cu Veratrum album, stirigoaia (cf. Russu).

Semințele ei sunt folosite în cazul dizenteriei și de asemenea pentru oprirea fluxului menstrual.

Numele plantei ar putea fi legat de PIE dā- ”to flow” (din care provin nume de râuri; Dunărea, Donul; arm. tamuk ”umed”-după Pokorny; alte hidronime provin din PIE  dheu-1 ”to run”); cf. vechilor nume al dizenteriei, scursoare , în engleză flux.

Un IE dā-k- ”a curge” (?) nu e însă atestat; forma dakina poate fi redusă ( dā-n-k- sau dā-m-k- ?) ori coruptă. Apoi dakina e ”primejdios” de apropiată -paronimic- chiar de numele dacilor, gr. dakai.

Un cercetător susține că  dakina este una și aceeași plantă cu cea numită regional tachină ( Ion Filip, ”Glosar cigmăian” ; disponibil pe net), despre care afirmă că ”preferă locurile morghinoase”. Explicația evoluției fonetice e dificilă în acest caz, care e demn de toată atenția.

[Ce înseamnă morghinos – nu știu. Poate mlăștinos ( PIE  meregh- ”to soak, drizzle”- Pokorny ; PIE *(a)merg’- ”rot, sediment” ); sau ”îmburuienat”, cf. morogan -ogor, pârloagă (?). Mai este morghină – om rău (DAR).]

Dacă forma autentică este *takina , s-ar putea regăsi în PIE *tekʷ- ”to flow, to run” (alb. ndjek ”a urma”, lit. tekḗti  ”flux, a se prelinge”, bulg. teka ”curent”). Însă evoluția în rom. tachină (-chi- ?) este dubioasă.

Pentru dakina există și alte posibilități: din PIE *dek’- ”to acquire, gain; respect, thank” (cf. numelor altor plante: împărăteasă, doamnă-mare etc.); din PIE dhē-2 ”to put, place” (poate în sensul ”potolirii” scurgerii?).

Numele moesic al plantei, mendruta, ridică dificultăți similare.

În sensul de ”scursoare”, mendruta poate reflecta PIE meu-1 ”wet; dirt; to wash” ; ori  mā-ni- ”wet, damp” (bret. mān ”mușchi, licheni”). Dificultatea fonetică este aici vocala e din mendruta. Sau PIE men-2 ”a zdrobi, a stoarce”. Poate exista o conexiune cu engl. dirt (vechi drit) , din PIE dher-5, dhrei-d- ”to defecate”. Exclus -semantic –  *mend  ”defect, flaw”.

Însă opinia lui I.I. Russu trimite spre un nume mai nobil, din tema *mendh-r- , PIE mendh- ”to pay attention to; vivacious”, din care îl avem și noi pe mândru (cuv. slav, se spune).

În aceeași idee, poate PIE *mAnd- ”to adorn” (lat. mundus , v.ind. maṇḍati ”to adorn, decorate” – starling.rinet.ru ). Dacă mendruta ar proveni din una din ultimele două rădăcini, s-ar putea întâlni sinonimic cu dakina din *dek’- ”to acquire, gain; respect, thank”. Un nume respectuos, poate tabuizant, dat unei plante medicinale.

20 comentarii »

  1. Uite o chestiune la care nu mă așteptam:
    „ bări , adj. = În expresia ,,mai bări” – mai grozav, şi mai şi./ îl
    putem raporta la ,,barosan”; ba, dacă şi în latineşte şi în
    ţigăneşte ,,baro” însemnează acelaşi lucru, ne poate
    purta gândul chiar la sanscritul ,,parah” – deasupra, peste.
    Cf. ,,barosan”.” glosar cigmăian

    Coradical alb.mbarë – „right, good, favorable” < IE *bher- good, valiant. (av. bairišta, arm.barvoch- belt, best, gr.pheristo etc.)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 21, 2013 @ 5:04 pm | Răspunde

    • Pe naiba, e țigănesc probabil: bariu, -e, barii, adj. mare; imens, uriaș.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2013 @ 5:07 am | Răspunde

  2. Sufixul IE -dhro: http://www.jstor.org/stable/849706?seq=17

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2013 @ 12:50 pm | Răspunde

  3. mórghină are accentul pe prima silabă, nu ca-n mărghílă (lat. margle, fr.marle) http://en.wiktionary.org/wiki/marl#English
    Dacă vin ambele (morghină, morghinos, mărghilă) din *mark cum explicăm acel o. Poate fi slavic așa cum în general transformă IE *a în o?
    În mod normal la noi k devine g (alb.shkarde- zgardă, călbează/gălbează), dar [a] accentuat nu se schimbă. În proto-alb.accentul era pe prima silabă, mai tîrziu migrează pe ultima literă, dar nu mereu.
    smîrc var.smorc – sl.smorky
    Semantic, sensul de murdar poate migra spre „rău*, așa cum a făcut-o lat.malum.(sau spurc).

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2013 @ 7:05 pm | Răspunde

  4. Dakina nu poate deveni tachina. Dacă ne luăm după fonologia alb. un *en ar fi schimbat t în d.
    E interesant că-n albaneză dokë (habit, custom) vine din IE *dhe, iar între dacică și aceștia e alternanță a / o (rață – rosë) pe baza căreia se stipula că fracția dialectală are loc înainte de invazia romană a Balcanilor. Deci *dakae ar putea semnifica tradiționaliști sau religioși dacă preconizăm că centrul religios al geto-dacilor era în teritoriul dacic.
    Tot IE *dhe- a dat la germanici aceleași sensuri, dar cu sufixul -mos.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2013 @ 7:22 pm | Răspunde

    • Cred că dokë semnalizează că-n proto-limba sursă era *dāka, deci am putea avea în toate derivatele din *dhē- ‘put’ aceeași cantitate vocalică: *dāwa sau *dāva, dīna, *dākae sau *dākis. Nu m-ar mira ca Dokidava să surprindă aceeași transformare care afecta proto-alb. *ā > o.
      Poate zona respectivă din N-V Daciei făcea parte dintr-un dialect periferic din care s-a alcătuit mai tîrziu albaneza.

      Sufixul -ina era foarte popular în unele dialecte moesice, dar și-n teritoriul dacic: Arcina față de Arcodabara, Altīna, Arīna, Scatrae și mai tîrziu Scatrīna, toate toponimele în -dīna ale crobizilor. http://soltdm.com/geo/arts/categs/categs.htm

      Ar putea fi același cu lat. -īnus, -īna, -īnum în unele locuri (Arcina).

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 23, 2013 @ 9:21 am | Răspunde

      • S-ar putea să avem același sufix în țapínă, ca derivat din IE *k’Ap- sweepings. (un der.regresiv „to sweep”) cu sufix de agent -ină.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 23, 2013 @ 10:01 am

      • Cred că Arcodabara ar trebui separat în Arcoda -bara, la fel ca localitatea Crivobara(?) din Banat. Ambele ar trebui să conțină tracicul bară (mlaștină).
        La fel și Paloda (mlăștinos?) ar trebui să fie un construct adjectival cu același sufix -oda.

        Unii lingviști au presupus că Arcuda, de lângă București, ar fi fost o *Arcodava, dar s-ar putea să fie o denumire mai nouă și o o coincidență cu toponimul dacic de mai sus. http://www.evz.ro/paradisul-verde-de-la-arcuda-deschis-vizitatorilor.html
        Constantinescu spune că NP Arcuda vine din gr.arkouda (urs).

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2015 @ 5:59 pm

    • Theodor Capidan observa într-o carte a sa că aromînii foloseau într-o instanță (Dragai) sufixul colectiv -ai al albanezilor , echivalent cu -ești al nostru (sau -ari). Cel mai des foloseau -ari : Dragari, Alabari, Budari, Copilari etc. Adică noua așezare lua numele celnicului (la fârșeroți) care conducea grupul, la fel cum la românii lua pe al judelui.

      Sufixele patronimice sînt un subiect foarte interesant.

      Ar putea fi antic sufixul deși explicația următoare e dubioasă:
      „ -aj (Albanian) “he, him” Last name denotes first name of direct ancestor. Descendants of a man named Prenk, would be given last name Prenkaj, meaning he is from Prenk. Generally the last name removing the “aj” suffix is the name of the originator of the family before last names were used dating 300 years back or older. ” http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_family_name_affixes

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 23, 2013 @ 7:07 pm | Răspunde

      • La iliri -aro (-arus), -aria îndeplineau aceeași funcție de sufix patronim (gentilic) la fel ca lat. -arius. Se presupune că avea și funcție matrilineară fel ca „-ar” în Moldova.
        Ex. ilire: dexari, dindari, sartari, separi (corespondent tracic „sapaioi”) , (nume din Dacia: Audarus, Bedarus, Baedarius, Tattario). Unii cercetători presupun o influență iliră la răspîndirea sufixului -ari în Lusitania.
        Îl au și albanezii „-ar(i)”, dar nu se face caz de originea sa iliră, ci e considerat latin. http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Sufixul-ari.pdf

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 23, 2013 @ 8:23 pm

      • teză de doctorat „ Mușcelele Argeșului”, de Mihaela Avram:
        „ Sufixul -aia este frecvent la numele de localităţi vâlcene. E. Bureţea consideră că sufixul -aia a existat mai ales ca formant specific pentru numele româneşti de locuri.1 Cele mai multe toponime derivate cu acest sufix s-au format de la teme antroponimice. Ele au valoare posesivă, sensul fiind dealul, locul, moşia, satul lui X. Nume topice derivate cu sufixul -aia, din muşcele, sunt Robaia (sat în Muşăteşti), Miraia (deal în Şuici), Momaia (deal în Tigveni) şi Drăgaia, (poiană în Cicăneşti). ”
        Sufixul „-aia” e comparabil ca formă cu cel albanez, plus un articol -a enclitic, în schimb autoarea studiului toponimic îl compară cu următorul sufix latin:

        Sufixul -oiu, (-oaia) are în toponimie valoare posesivă, similară sufixului -aia, aşa cum rezultă şi din toponimele Bucuroaia (deal traversat de valea Bucura) şi Lupoaia (deal pe care se află proprietăţi ale familiei Lupu) în Tigveni, Ochioaia, păşune în Berevoeşti (posibil de la familiile Ochea din satul vecin Bughea de Jos, fost Ocheşti), Tănăsoaia, loc în Măţău al cărui proprietar a fost Tănase din Jugur, Rizoaia, deal în Muşăteşti, Stupăroaia în Galeşu (de la familia Stuparu), În Predoaia, loc în Schitu-Goleşti, Valea Mircioaia la sud de Câmpulung, Izbăşoaia, versant în Coteşti, Ristoaia, loc în Urluieşti, Sârboaia, izlaz între Cărpeniş şi Morăşti, Mogoşoaia, loc în Slănic (de la Mogoş). Alte toponime formate cu sufixul -oaia exprimă pregnanţa unei caracteristici geografice într-un spaţiu: Gresoaia, deal în Galeşu, Priboaia (Schitu-Goleşti), Surpănoaia (Paltenu), Vâlceloaia loc în Boteni, Cocioboaia, izlaz în Cepari-Pământeni ”

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 18, 2013 @ 9:25 pm

      • Nu știu de ce de multe ori scriu labanez în loc de albanez.

        Formarea patronimului la albanezi și Români este în mod ciudat foarte similar: Prenkaj – Prencului.
        Dar ar putea fi și o coincidență folosirea acestui alb. -aj cu un românesc -ai pe filiera unui sufix adjectival mai vechi. Până la urmă și -escu a fost inițial un sufix adjectival la fel ca -eanu (-anu) și altele.
        Arom.Dragai ar putea fi un construct similar cu Drăgae, Drăgaia, Drăgaicea, Robaia, Miraia, Momaia, pietrai etc. Adăugându-se la acestea și sufixul -aica.
        Sufixul marital -aia, -aea ar fi după specialiști o formă trunchiată din alt sufix mai vechi.

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2016 @ 7:20 am

  5. Tachină poate fi cum spui mai sus, din IE ‘tek- cu sufix geto-dacic -ină.”curgătoare” Nu mai ţin minte care era întrebuinţarea sa populară în Cigmău. E o descoperire importantă. Oare asemănarea sa cu numele dacilor a influenţat consemnarea sa greşită?

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 28, 2013 @ 6:19 am | Răspunde

    • PIE *tekʷ- ”to flow, to run” – teacăr http://dexonline.ro/lexem/teac%C4%83r/122235 Eu cred că e dacic, altfel ar fi avut fonetismul slav cu č și nu cel cu velară ca la baltici și albanezi.
      alb.tëk (izvor) e coradical cu slavul zătoacă sau lit. tēkmē.

      Comentariu de Sorin5780 — August 4, 2013 @ 11:59 am | Răspunde

      • Cred că s. ticală (mizerie, sărăcie; păcătoșenie) ar putea proveni de la sensurile „lichide” luate de rad.*tekʷ în dacică. Ar fi sinonimul curat al reg.crișă.
        Întâmplător am dat iar în albaneză peste ceva interesat pentru etnonimul „traci”. În alb. tokë f (indefinite plural tokë, definite singular toka, definite plural tokat) semnifică „earth, world; ground, floor”, dar au și o variantă trokë, care ar ar putea fi forma originală și autentică.
        Eu cred că provine la fel ca alb.terra, din IE *ter- uscat, nu din niște verbe tok/trokas- „a lovi” (trakulloj – a ciocăni la ușă; trokoj- to make dirty, destroy)
        reg. trocaci (papuci)
        Merge și acestea din urmă.

        Au și derivatele normale din IE *ter(s): ter- (a usca), shter (run dry, exhaust), terë (pământ uscat), terik, term (fundație,temelie; bucată de teren, agru)

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 30, 2014 @ 1:13 pm

  6. Moesicul Mendruta mi-a aduce aminte de un albanism, krrutë – bătrână cocoșată. Cuvântul prezintă un sufix -utë ce formează forme de nominativ și este coradical cu lat.curvus – „curbat, îndoit” > *(s)ker- “to bend, curve, turn”.
    Dacă Mendruta nu semnifica „cea curată”(referire la numele său „album”) conform explicației lat.mundus și discuțiilor pe care le-am avut pe baza adj. mândră, atunci ne putem îndrepta și spre IE *mad- “wet ( glossy, fat, well-fed”) gr.mastos, lat.madere
    http://en.wiktionary.org/wiki/mundus#Etymology
    http://en.wiktionary.org/wiki/madeo

    reg. mándră, s. f. (terci de mălai), Ban. Mămăligă. Trans. vest. Pîne [!] prăjită´n untură. Munt. Mold. Fig. Iron. A-țĭ face mendrele, a-țĭ face gustu, a te purta cum îțĭ place (de ex., furînd orĭ înșelînd).
    Cred că trebuie conectat cu albanismele mënd (feed, suckle), mendeshë (wet-nurse) și altele prezentate mai pe larg aici: https://hroderic.wordpress.com/2013/07/19/mandraie/#comments

    Mendruta s-ar traduce „care intoxică, otrăvește”. Dacă nu mă înșel veratrum vine din rad.*wis- „otravă” (lat.virus cu sufixul IE -trom).

    E de analizat și apelativul „mândre” atribuit ielelor. Cred că ar putea fi tradus „capricioase” de la un sens „sinuos” conform cu termenul meandre. Cunosc faptul că-i neologism francez, dar eu cred că grecii l-au luat din tracică (râul Maiandros/Maeander). IE mend- abnormality (of body).
    Am impresia că l-am mai găsit undeva într-un dicționar de arhaisme.

    Sau poate fi legat de subst. mendre (corad.cu sl.modru?), care semnifica gusturi, pofte, dar evoluează la capricii și toane, influențat sau nu de un omonim:
    MÉNDRE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.
    méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte, gusturi.

    Singularizat trebuie să fi sunat așa: méandră (simplificându-se poate în mándră).

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2014 @ 1:04 pm | Răspunde

  7. […] a mai fost discutat aici de @Sorin5780 (la https://hroderic.wordpress.com/2013/07/21/dakina/). Dintre multe variante etimologice amintite acolo, cea mai probabilă mi se pare originea în […]

    Pingback de Geandră | Istoriile lui Roderick — Iunie 3, 2015 @ 8:43 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: