Istoriile lui Roderick

Iulie 25, 2013

Boicuș

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:54 pm

Boicuș – un nume al aușelului:

AUȘÉL s. (ORNIT.) 1. (Regulus cristatus) (reg.) tartalac. 2. (Aegithalus pendulinus) boicuș. 3. aușel-bărbos (Panurus biarmicus) = aușel-de-stuf; aușel-de-stuf v. aușel-bărbos. ” (Sinonime, dexonline.ro)

În Maramureș, boicoș se numește pițigoiul:

boicoșí, (zboicoși), vb. refl. – A se rări, a se zbârci, a se ponosi: „Ș-amu, dacă-am bătrânit / Clonțu’ mi s-o bătucit, / Penele s-o boicoșit” (Memoria 2001: 4). – Posibil în rel. cu boicoș „pițigoi„.” (DRAM, dexonline.ro)

După DER, e vorba de un diminutiv al lui ”bou”. Însă ar putea fi vorba, cred, de mai mult decât atât.

”Boicuș” ar putea însemna la origine ochiul-boului , nume pe care astăzi îl poartă altă pasăre foarte mică, pitulicea(Troglodytes troglodytes).

Un compus -arhaic- din doi termeni, primul corespunzând lui ”bou” (PIE gʷou- ”cattle”), al doilea lui ”ochi” (PIE okʷ- ”to see, eye”). Poate că prima silabă, boi-, conservă o formă de genitiv. A doua silabă, -cuș, ar putea reflecta un nume al ochiului (?); din el ar lipsi vocala inițială, poate ca în alb. sy (??). Poate că în forma de acum a cuvântului a fost suprimată (cândva) o vocală.

Mai puțin probabil -dar tot pe ”terenul” autohton- boicuș ar putea reflecta PIE *wey ”bird” (v.ind. váyas- ”bird”).

12 comentarii »

  1. Boicoș e doar diminutivul lui buiac (buici, buiestru, buiecie), iar pițigoiului i se potrivește perfect. A se boicoși e interesant, dar nu văd legătura cu bou sau boicoș, cît despre cealaltă idee a ochiului-de-bou mi se pare fantezistă.
    alb.sy a pierdut un a neaccentuat, dar acum știm că, în cazul labiovelarelor urmate de vocale anterioare, nu-i asemănare între dacică și proto-albaneză.
    Chiar dacă am înclinat mai des spre *bheug- „to enjoy” pentru etim.verbului „a (se) bucura”, cred că și un ipotetic proto-balcanic *buka, coradical cu sl. bujakŭ ar fi mai mult decît posibil. Sînt chiar dispus să accept acest boicoș ca fiind un astfel de caz, adăugîndu-i-se metateza lui iota și un sufix diminutival în [ș]. Dar e totuși o încercare disperată și aceasta, cînd buiac „fits the bill!”

    Boicoș și alb.bukël(nevăstuică) ar putea fi coradicale pe linie IE. Cine știe dacă nu avem păstrat un tracism corupt de prezența coradicalelor slave. *buka ar da o paralelă *bukya să ziceam, a cărei metateză lui iota ar da *buika și *buicoș .

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 26, 2013 @ 6:37 am | Răspunde

    • zbucium poate fi un vechi derivat corupt de omofonia cu bucium ( [Var. búcin s. n.] bucinum). La origine cred că era sufixat cu -ime (micime, grosime, mărime etc.) http://academiaromana-is.ro/philippide/distorsionari_2008/161-169%20FLORESCU%20si%20colaboratorii.pdf

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 26, 2013 @ 6:58 am | Răspunde

      • Boicoș nu e singurul de forma asta în Maramureș:
        búigat, -ă, (buigăt), adj. – Zăpăcit, amețit, tulburat, hăbăuc: „Să nu dormi când asfințește soarele, că rămâi buigat, te doare capul” (Calendar 1980: 95). – Cf. bâiguit „amețit”.
        buigătí, buigătesc, vb. tranz. – A tulbura, a zăpăci, a deranja. – Din buigat.

        Poate chiar avem o formă tracică aici. *bukyo < *buyko (buicat/buigat) http://soltdm.com/langtdm/phon/metayota.htm

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 26, 2013 @ 8:21 am

    • boiastră, adj. f. (vacă in călduri). Cel mai probabil legat de ”bou” și ”estru” (perioadă a ciclului sexual la femelele mamifere, gr. oistros, PIE *eis)

      boicuș ca dim. al lui ”buiac” – nu merge, în primul rând semantic.
      Despărțirea în silabe este bu-iac, bu-i-ci, resp. boi-cuș.

      Comentariu de Roderick — Iulie 26, 2013 @ 8:19 pm | Răspunde

    • alb. bukël – nevăstuică să nu fie legat cumva de rom. beică (jder de piatră, Martes foina)? PIE *bhel- ”squirrel, marten, wild cat”

      Comentariu de Roderick — Iulie 26, 2013 @ 8:41 pm | Răspunde

  2. Cf. Britannica, pițigoiul mare (Parus major, great tit) mai este numit oxeye

    Comentariu de Roderick — Iulie 26, 2013 @ 8:56 pm | Răspunde

  3. Pentru dispariția primei vocale din PIE okʷ- ”to see, eye” ar putea fi o paralelă dacicul koadama, probabil din PIE akʷā- /ǝkʷā/ ēkʷ- ”water, river”, după Pokorny (dacă are dreptate..)

    În sanscrită, cakSu ”eye” (din PIE *kʷek’-, *kʷAg’- ”to show”). De asemenea, sanscr. go = ”eye”.

    Comentariu de Roderick — Iulie 26, 2013 @ 10:21 pm | Răspunde

    • Țigănescul kașto( frumos, minunat) îl foloseam cînd eram puști și era sinonim cu mișto de azi. :)

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 5:20 am | Răspunde

      • Uite o chestiune de mirare: căștígă f., pl. ĭ (d. căștig 2, V. cîștig 2). Ban. Trans. Vechĭ. Grijă, solicitudine.
        Îmi pare a fi ceva din IE *kʷek’-, *kʷAg’- ”to show”(to seem, see, show)
        Sensul inițial era de a ține un ochi pe ceva sau pe cineva, a avea grijă de cineva supraveghiindu-l. Se folosește vechiul sufix -ag, (-ig, -ga), care transformă un verb în substantiv, iar baza ar fi un verb *kastja/ *kastjo. cu metateza lui iota.
        Ar fi logic și lat.castigo.

        Pe de altă parte munca, truda la noi are un sens sado-masochist, ceea ce-mi spune că și dacii aveau o viziune asemănătoare pe care ne-au transmis-o lingvistic, ca formă de gîndire. Acest a cîștiga ar putea reflecta acest mod de gîndire fiind un decalc. (lat.castigo). Nu găsesc sensul de a se munci/chinui, dar concurența slavă e acerbă.Putea să dispară rămînînd fructul… muncii.

        Altă idee vine din lb.germanice. A cîștiga are și un sens care-mi pare apropiat de semantismul eng.to cast. http://en.wiktionary.org/wiki/cast#Etymology
        În original ar fi a arunca zarurile și a cîștiga, o ocupație predilectă a acelor vajnici legionari plictisiți. Totuși, dacă e coradical cu lat.ges/gero (a agesti, a aduna; dacic zăsti?) nu prea mai are rost să-l considerăm autohton, ci doar un împrumut germanic.

        Eu cred că e un alt caz fortuit în care avem două surse distincte sau măcar un substrat mental.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 6:59 am

      • Îmi imaginez că dacii cuceriți auzeau castigo (IW *K’es- cut) dar înțelegeau muncă, caznă, grijă, dar nu pricep transformarea fonetică s > ș. Să fie o influență a localizării între articularea scurtă a lui /a/ în /ă/ (închis și median) și consoana cu articulare dentală /t/?
        Avem popularul „ăst’ ”, deci nu forțează trecerea la /ș/.

        Căderea unei vocale /i/ (sau u) care ar fi influențat palatalizarea unui s (RUKI) ar fi mai logică. Ex: daș (*daus; ar putea fi un verb dacic „a da” la fel ca alb.dhash-I gave? Mielul (dașul) era un dar la al nașului).

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 7:49 am

  4. boicuș și aușel s-ar putea referi la pata roșie de pe cap. Primul să vină din vb.a boi și al doilea din radicalul care a dat lat. aurus și aurora cu rotacizare.

    Comentariu de Sorin5780 — August 13, 2013 @ 3:27 am | Răspunde

  5. ”Bou” în expresia bou-de-noapte = bufniță ar putea să provină din lat. bubo ”bufniță”.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 7, 2014 @ 8:26 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: