Istoriile lui Roderick

Iulie 31, 2013

Zmeur

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:51 am

Un cuvânt care nu duce lipsă de explicații etimologice foarte bune; problema este că sunt mai multe.

sméură (-ri), s. f. – Fructul roșu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – Var. zmeură și der. Mr. asńură. Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu „căpcăun” (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică mr. Etimonul *meulummeum „?” (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, cf. rus. smoródina „coacăză”, smorčok „zbîrciog”, smorstennyĭ „încrețit”, sb. smigj, smrec, smreka „ienupăr”; bg. smrăštjam „a cuta, a încreți”. – Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s. m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriș (var. smeurică), s. f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula. ”  (DER, dexonline.ro)

smeúră f., pl. inuz. ĭ (lat. *mdula. d. *méula, dim. d. méum, vgr. méon, o plantă umbeliferă, în bot. heracleum spondylium. D. rom. vine ngr. smeuriá). Rodu smeuruluĭ, de acelașĭ aspect ca mura, dar trandafirie și foarte parfumat: ursuluĭ îĭ place smeura, o cofă de smeură. – Și zm-. ” (Scriban, dexonline.ro)

O altă variantă susținută de lingviști (nu știu cine are prioritatea) este originea în PIE *mor-  ”blackberry, mulberry”, cf. irl. smear, lat. mōrus, rom. mur.

Legătura cu zmeu întâmpină -după cum observa DER- dificultatea formei din aromână, asńură / aznjiurâ  (în timp ce zmeul este tot zmeu și în aromână).

O posibilitate ciudată, dar plauzibilă, cred, ar fi înrudirea lui smeură / asnjură cu neuron, nervură ; cu originea în PIE snēu- , snĕu- ”to turn, to bind, attach; band; sinew” ( avest.  snāvarǝ , toch. B ṣñaura ”tendon” ). Sensul de bază al cuvântului a fost probabil acela de rug,  ”tulpină târâtoare a unor plante”. Problema e aici de ce în daco-română apare m în loc de nj aromân.

 

Anunțuri

8 comentarii »

  1. sau PIE (s)nē- „to sew together, to web, spin” (Pokorny)? (posibil pt. germ. Schnur)

    Comentariu de Roderick — Iulie 31, 2013 @ 4:42 pm | Răspunde

  2. Aici s-ar putea să mă fi înșelat, multe cuvinte aromâne înlocuiesc prin nj un m(i) inițial: njedzu (miez), njeari (miere), Njercuri (miercuri), anjirlâ (mierlă) etc. Uneori apar ambele forme: ayrimi = ayrinji – fiară.
    Însă, firește, nu neapărat nj e în loc de m ( arânji – râie, lat. aranea ; aricionju – arici mare, aricioi).

    Comentariu de Roderick — August 1, 2013 @ 11:14 am | Răspunde

  3. Varianta cu „mor” mi se pare corecta, pentru ca are sensul de negricios/intunecat la culoare…consoanele s/z fiind de dublare, separare, adaugare, poate indica „cantitatea”, in sensul de „sunt mai multe negricioase”=s/zmeura

    Comentariu de RomaniaTricolor — August 3, 2013 @ 5:37 am | Răspunde

  4. În link-ul următor la pagina 255 ai o explicație extraordinar de simplă și corectă: zmeură vine din radicalul pentru pământ, (la fel ca etimologia zmeului se pare): http://www.academia.edu/356240/Lingvistica_si_arheologia_slavilor_timpurii._O_alta_vedere_de_la_Dunarea_de_Jos

    Ex: lit.žem-uogė (fragă), germ. erd-beer (fragi)

    Legat de zmeul acela asemănat cu ursul, că doarme în lunile de iarnă când vegetația e moartă iar Muma pădurii e ..muma lui, sunt bune observații, dar se pot aplica și altui context. De exemplu, acei zmei descriși de Șăineanu, pot conține indicii importante asupra unei populații sarmatice, care atacă în jumătatea caldă a anului și poartă o complicată „armură” solzoasă , uneori metalică, de cele mai multe ori din copite de cal.
    smeu m. 1. uriaș cu coada solzoasă care umblă călare pe un cal năzdrăvan cu mai multe inimi (cal de pustă ca cel moldovenesc, faimos în medieval?); în toate apucăturile lor, smeii se apropie de om și de traiul său (vorbesc ca oamenii, au femei, copii); ei răpesc fetele de împărat în chip de vânt sau de nor și le țin ascunse în palaturile lor depe tărâmul celălalt (puteau să spună peste Nistru și gata): smei cu solzii de oțele

    Nu e logic că zmeii aceștia sunt atât șerpi, dar și antropoformi, (nu balauri), călăresc pe cal și posedă un buzdugan fermecat ce se întoarce la ei, au cai focoși, sunt înalți și puternici, atacă în sezonul cald ca majoritatea IE-enilor (practic), răpesc fete..mă rog, se înțelege.
    Dacă vin de undeva poveștile astea, sigur vin de la carpi și costoboci. Au tradus „Făt-Frumos” din dacică, dar au lăsat Cosânzeana (Cosun-zeana) și zmeii.
    Nu știu cum se traduce efectiv acel nume de zid la sud de Kiev dat în carte (”zmievy valy” împotriva pecenegilor) dar poate face aluzie la aceeași dușmani din câmpiile nesfârșite, acei „șerpi” de oameni hrăpăreți.
    Și căpcăunii aceia cred că fac aluzie la alți nomazi, (dar nu sarmații). E vorba de hoarda hunilor,unde mulți își deformau capetele legându-le din pruncie, de ajungeau ba alungite (cone-head) în sus, ba cu o prognație în spate și cu fruntea teșită. Căpcăunul trebuie să fi semnificat „cap ca un con de brad” și nu e deloc o exagerare, am văzut asemenea capete și am citit despre ele. Sunt literalmente pe fiecare continent, chiar și la germanici.
    Cam asta e și cu legendele și poveștile, păstrează amintirea unor dușmani vechi, uneori surprinzător de corect descriși.

    caún și căún m. (turc. rus. kaún). Bas. Dobr. Pepene (zamuz) cu mezu [!] verde saŭ violet.
    http://www.etymonline.com/index.php?term=cone&allowed_in_frame=0

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2014 @ 2:33 pm | Răspunde

    • http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Zmievy+Valy

      Mai e și celebrul dragon scitio-sarmatic, apoi dacic.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2014 @ 2:38 pm | Răspunde

    • Îmi place și explicația lui Porphyrios privind etimologia numelui Zalmoxis: zalmos- piele și olxis- ursus.
      Nu se portivește alipirea Zalm – olxis, poate se referă la Zamolxis sau nu e corectă niciuna, dar acest olxis, dacă nu dă pe undeva vreun cuvânt gr. corespunzător, cred că surprinde un cuvânt perfect traco-dacic, cu sufix adjectival -sis.
      E vorba de radicalul *tlāk(ʷ)-un nume tabuistic al ursului dintr-un morfem cu sensul „the stomper”. Nu știm cum spuneau dacii lupului, poate nu era tabu dacă considerăm alb.arh. ulc, dar ursul..cine știe!

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2014 @ 3:00 pm | Răspunde

    • „” Nunta Zmeului !
      Legenda Peşterii Onceasa, sau Huda Zmeilor, spune că zmeul îşi sărbătorea nunta cu mare alai pe Vârful Briciei, bucurându-se de lumina frumoasă a lunii. Deodată apare un nor obraznic care acoperă faţa lunii şi întunecă cerul. Mirele supărat înghite norul, ca urmare, o furtună năprasnică, cu trăznete peste trăznete, se repede peste alaiul de nuntă.

      Zmeul îşi ia mireasa şi nuntaşii, se repede în carul său de foc şi dă fuga într-o peşteră din apropiere, cautând refugiu. O parte din nuntaşi şi carul sfărâmat de trăznete sunt transformaţi în pietrele ce aparţin Briciei. O altă parte a alaiului scapă pe jos până la peşteră, dar mânia trăznetelor îi ajunge şi acolo. De aici credinţa că oasele aflate în interiorul acestei peşteri ar aparţine zmeilor pedepsiţi. „””

      Dacă am aduna toate poveștile despre uriași (horoieși, zmei, călimani, tătari) probabil vom descoperi că aveau ceva tehnologie avansată. Nu erau, la început cel puțin, rasa acea degenerată de mai târziu.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 20, 2016 @ 4:40 pm | Răspunde

  5. zmeură – ”d. méum, vgr. méon, o plantă umbeliferă, în bot. heracleum spondylium”, gr. meion < i.e. *mey- (“small, little”).
    vezi și miarță https://dexonline.ro/definitie/miar%C8%9B%C4%83

    rad. *mey- putea da următoarele: miea (der. : mior/mioară, miel/mială), smeură, miarță (dacă nu-i din merță, măsură mică), măniță (rățușcă).

    În nordul țării mioara se diminutivează drept mirioară. Eu cred că păstorii erau familiari cu faptul că mior nu-i o formă diminutivată și ar trebui să verificăm dacă nu cumva lexicul autohton n-a păstrat sufixul -or, similar în funcțiune eng. -er (better, cleaner, higher). https://dexonline.ro/definitie/mior

    La fel și apelativul milioară (”fata milioară”) cred că-i unul inspirat de drăgălășenia mielului de casă (dim. din mia/var.mială= puiul de sex feminin al oii, oaie tînără), așa cum e folosit și arom.dașu (miel; drăguț) deși aici s-ar putea face o apropiere de alb.dashur, dashni, dashje.
    Sufixul -or ar trebui să fie diferit de -or (adjectival: codrior) sau -ior (diminutivant), la fel cum -oc (var. -og, -ung) pare să fie și diminutivant, dar și augmentativ (capoc, boțoc).

    Chiar și așa, un nominativ tracic *mia (small; mic) se putea confunda cu o moștenire latină din agnellus.

    Comentariu de Sorin5780 — August 7, 2017 @ 7:07 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: