Istoriile lui Roderick

August 11, 2013

Vidros

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 12:12 am

O baladă populară care circula în Oltenia și Teleorman -”Antofiță al lui Vioară”- are ca subiect capturarea -nereușită- a unui pește fabulos sau a unei cantități enorme de pește, ca dar de nuntă al mirelui pentru mireasă:

„…Cu carnea nunta s-o nuntesc

Cu oase casa s-o zidesc,

Cu coastele s-o-nlănțuiesc,

Cu solzii s-o șindrilesc,

Cu sânge s-o zugravesc,..”

Acest pește -sau pești de dimensiuni enorme- trăiesc în apa numită Vidros ( Vidraș , Vidru ):

”Vidrosu e apă-adâncă,

Pe cine-l prinde-l mănâncă.

Că Vidrosu e de-adânc,

Cât din cer până-n pământ!”

În diversele versiuni ale baladei există o oarecare confuzie în legătură cu numele peștelui și al apei în care trăiește; uneori Vidrosul este apa; în altele Vidros este un pește enorm, iar în altele numele apei (Vidros, Vidru) este purtat și de pește, care devine astfel o personificare a puterii adâncului acvatic.

În prima variantă, Antofiță, fiul lui Vioară, însoțit de cincizeci de năvodari, merge la apa Vidrosului, unde îl prinde pe puiul Vidrei, supunându-l la cazne. În schimbul eliberării puiului, Vidra promite că îi va aduce pește cât va dori; după ce puiul e eliberat, însă, Vidra îi va îneca pe toți cei cincizeci de năvodari, ajutoarele lui Antofiță. Acesta reușește să se salveze, cățărându-se într-o ”salcie aplecată”.

În această versiune, Vidra mână pești uriași în năvoade, iar agitația acestora naște talazuri care îi îneacă pe pescari.

Într-o variantă culeasă la românii din Serbia, însă, e vorba de ”Vidos, pește frumos” , un monstru acvatic care îi îneacă pe pescari prin propriile puteri:

”Când pe Vidos adormit il găsia
și-n năvoade-l prindea.
Când în fața apii-l scotea,
Vidos să pomenia 
și nările umfla,
Mare talaz rădica,
Pe toti năvodarii neca.
Când cu coada pleznia,
Numa un năvodar scăpa.”

*

Ca orice legendă, și cea de mai sus are unul sau mai mulți ”sâmburi” de adevăr istoric.

Ca nume de apă, Vidros/Vidru aduce oricui aminte de gr. hidro-  ori engl. water  ( PIE *wod-or- ). De unde și cum a ajuns acest cuvânt -nume propriu- în română e un mister.

Ca nume de animal acvatic, Vidros / Vidos e cel mai probabil legat tot de rădăcina de mai sus, ori  *udr- ”otter” (sl. vidra, gr. hǘdros ”șarpe de apă”). Mai puțin probabil, sintagma ”Vid(r)os, pește frumos” -care apare în versiunile din Serbia și în cele oltenești” poate trimite spre vederos ( = arătos, chipeș ), lat. video și rădăcina IE corespunzătoare ( *(e)weide- ”to see”).

E posibil, cred, ca  apa Vidrosulcel ”adânc/ Cât din cer până-n pământ”- să își găsească o identificare geografică în Marea Adriatică (sb. Jadransko More; numele Adriaticii ar avea însă altă origine IE decât radicalul *wod-or-, anume *ad(u)-, ad-ro- ”water current” (Pokorny) – illir adur ”sea” ? ).

Cât despre ființa care a înecat tovarășii lui Antofiță, mă îndoiesc că e vorba de o vidră, fie ea și mitologică.

Vidosul/Vidrosul – pește a fost poate o balenă. Varianta din Serbia oferă indicii prețioase:

”Când nările le va umfla,
Iel pe toji ne va neca”    (vezi respirația ”arteziană” a cetaceului)

Când cu coada pleznia,
Numa un năvodar scăpa

Interesante sunt și primele versuri pe care le-am citat aici:

”…Cu oase casa s-o zidesc,

Cu coastele s-o-nlănțuiesc…

Aceasta este utilitatea practică a oaselor de balenă, acolo unde sunt vânate traditional sau eșuează ocazional. Faptul este menționat și de Flavius Arrianus în ”Indika”, în legătură cu pescarii de pe țărmul Mării Arabiei, care foloseau oasele balenelor eșuate pentru a-și face colibe.

Un amănunt legat de vânătoarea balenelor în vechime este greșeala fatală de a răni puiul uneia; mama, eventual însoțită de alte balene din cârd, se năpustea asupra corăbiei, putând să o scufunde. În baladă, Vidra îi ucide pe toți pescarii pentru că i-a fost chinuit puiul.

Și în Marea Adriatică se întâlnesc balene; una din ele e specia Balaenoptera physalus. De asemenea, cașaloții din Mediterana pătrund și în Marea Adriatică; de-a lungul ultimelor cinci secole 68 de cașaloți au eșuat pe țărmurile Adriaticii, majoritatea lor fiind apoi uciși. (vezi aici).
Spre deosebire de alte locuri, însă, în Marea Adriatică nu se poate vorbi despre vânătoarea de balene (ai cărei primi practicanți și promotori în Europa au fost bascii).

Legenda, însă, se țese din mai multe fire; unul din ele pare să ducă la imaginea cetaceului uriaș, cu răsuflare ca vârtejul unei furtuni. O imagine venită la noi de departe, ca și cea a chitului biblic care l-a înghițit pe Iona.

Anunțuri

13 comentarii »

  1. Antioh (Antofiță din Antohiță?)
    „Vechi nume creştin.
    Înseamnă „cel care nu se lasă înfrânt (niciodată)”, „cel care nu cedează”.
    A fost mai răspândit în trecut, astăzi se întâlneşte rar ca nume de botez şi mai des ca nume de familie.
    Formele româneşti sunt Antioh, Antiohi, Antohi, Antohie, Antohe ”
    Vioară e probabil nume de plantă: toporaș sau micsanră.

    Românii sigur n-au văzut balene, dar italicii și ilirii probabil că da, și tot aceștia or fi adus legendele. De ce nu le-ar fi vînat aceia? Povestea dă și întrebuințări foarte practice pentru oase, carne și sînge. Denotă o tradiție și o cunoaștere intimă a respectivei vietăți.
    Cum bine ai zis, vidra nu poate fi animalul mitologic vizat, poate chiar e vorba de un cuvînt dacic sau ilir. Vydra/vidra nu prea se potrivește cu sl.voda, dar merge cu Vedea(dacă e coresp.dacic al sl.voda).
    Poate fi și o poveste care circula prin cărțile populare, cum era cea despre Alexandru și Roxana.

    Cred că și scandinavii / vikingii vînau balene.

    Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2013 @ 5:05 pm | Răspunde

    • De fapt vidra este un animal mitologic important conform lui M.Coman (Studii de mitologie). Era o călăuză a sufletelor, iar uneori, flăcăul răpește sau salvează puiul vidrei ca să capete ajutorul vidrei spre trcerea unor vămi subacvatice spre un pom al vieții.

      „Iuda sau Vidra este un spirit ce trăieşte în Dunăre, în lacuri sau în mare, şi poate ajuta sau primejdui pescarii. [..] Oamenii de apă sunt oameni „ca şi noi”, dar care nu pot vorbi. Când văd pământeni fug şi se ascund în tufişul bălţilor. Sorbul este o altă vietate care trăieşte în ape şi îneacă oamenii.”
      http://www.liviuvasile.com/2009/05/reprezentari-fabuloase-in-mitologia.html

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 10, 2014 @ 9:13 am | Răspunde

      • ”Sorbul” ar putea fi la origine numele unui pește (PIE *sorbh- ”a k. of fish (with red fins)” -starling.rinet.ru).

        Sued. sarv ”roșioară, Scardinius erythrophthalmus” este încadrat aici. Rădăcina putea să dea în română numele unui pește mitologic.

        Similar, lit. mekšrà ”roșioară” provine din PIE *mek(ʷ)- care a dat sanscr. mákara- ”monstru marin”.

        E posibil să existe în română o contaminare cu sorb ”vârtej de apă”. Ar putea fi doar o pesonificare a sorbului-vârtej care înghite, dar bănuiesc că e mai mult de-atât.

        Comentariu de Roderick — Mai 10, 2014 @ 8:56 pm | Răspunde

      • „Sirenele numite și faraoni”

        Ar putea fi vorba de sensul de ”duh rău, demon” al cuv. faraon.

        Însă faraon ”țigan” mai are varianta baraon. Dacă vechiul nume al sirenelor la noi ar fi fost *baraoni, cuvântul ar putea fi ușor legat de bară ”mlaștină, baltă”.

        Mai atrage atenția terminația -aon. Ar putea aminti (cu un b intervocalic dispărut: -abon), galez afanc ”demon acvatic, castor”, PIE abō(n) ”maimuță” (celt abbanas, la Hesychius).

        Comentariu de Roderick — Mai 10, 2014 @ 9:15 pm | Răspunde

  2. E prima oară cînd văd folosit cuv.năvodar. Oare românii n-au fost și ei pescari în mare, în Deltă și pe rîuri. Unde sînt năvodarii de sorginte latină sau dacică? Ne-om fi retras și noi la munte ca albanezii pierzînd lexicul legat de mare? :)

    Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2013 @ 5:17 pm | Răspunde

  3. Vedros ca nume de cetaceu ar putea veni din *we- to blow și sufix -dro ( eng.wether http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=weder&searchmode=none sau wind) dar nu cred că-i vorba de balenă în poveste. O fi ceva mitologic legat de vidră. Așa cum era tribul bebrici, or fi și unii cu vidrele.

    Aici e balada, pag.94 după cursor: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1a/Grigore_G._Tocilescu_-_Materialuri_folkloristice._Volumul_1_-_Poesia_poporana._Partea_1.pdf

    „În Vidros, apă spurcată/ Și de pește lăudată/ Cine intră nu mai scapă” aici se referă strict la apă. La sfîrșit zice „Să-mi mai vînezi tu Vidrosu”. Animalul e identificat cu apa.
    E interesantă imaginația autorului: după ce se urcă-n salcie Antofiță, ziua țipă românește, noaptea turcește, apoi letinește. Mare poliglot Antofiță ăsta, altfel prost în toate cele. :)
    De ce latinește?

    Așa cum comentam odată privind rîul Vedea că era numit apă vînătă sus la munte încă din latină, așa și Vedea și Vidros poate însemna că-i un adj. cu sensul murdar , vînăt. Poate un adj.vidros vine chiar de la vidră, cum avem lup și lupiu.

    Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2013 @ 6:10 pm | Răspunde

    • posibilă conexiunea cu *wed- ”to blow”, deși nu ar prea exista paralele

      Comentariu de Roderick — August 12, 2013 @ 9:28 am | Răspunde

    • „Să-mi mai vînezi tu Vidrosu” – se referă tot la apă, adică ”să vânezi în Vidros” ; vezi mai sus în baladă: ”Eu, taica, am imbatranit/ Toate apele-am vanat…”.

      Întâia oară am citit această baladă într-o ”Culegere de folclor din Oltenia și Muntenia”, o carte de care nu mai dispun în prezent.

      Se spune că Marea Adriatică a fost cândva familiară românilor, expresia ”a promite marea cu sarea” referindu-se la ea (și extragerea sării marine).

      Într-un basm din Banat apare o broască țestoasă de mare, un animal înțelept și oracular. Broaștele țestoase sunt o apariție comună în Adriatica și extrem de rară în Marea Neagră. În același basm, însă, e vorba de prinderea unor somni de dimensiuni apreciabile din mare, fapt neverosimil (există o specie de somn marin în Mediterana, dar are dimensiuni mici). Memoria mării este neclară în folclorul nostru, dar există.

      În altă ordine de idei, trebuie să-mi anunț cititorii că iau o mica pauză de la blog și moderare. Comentariile pe care le eventual veți posta vor apărea doar după câteva zile. Numai bine și sănătate dincolo de ecran și taste !

      Comentariu de Roderick — August 14, 2013 @ 12:06 am | Răspunde

  4. Vidros/ vidos ar putea corespunde și cu ”vidmă”, vedenie, arătare.

    ”vídmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie [!], vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma, vrăjitoare, stahie; vsl. vĭedĭma, d. vidĭeti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie: nălucirĭ și vidme (Con. 281). Fărmăcătoare [!], vrăjitoare (Cr.).” (Scriban)

    Dacă ar fi numele specific al unui cetaceu, ar putea fi (cf. lui ”delfin” , care este din gʷelbh- ”womb”) , din PIE *wed-er- ”belly” – lat. uterus.

    Comentariu de Roderick — August 12, 2013 @ 9:21 am | Răspunde

  5. conexiunea cea mai probabilă e cu gr. hydra ”animal acvatic fabulos”

    Cu acest înțeles apare și ”vidra” în unele povești; în dicț. lui Scriban, ”La Cr. vidre cu 24 de capete. Decĭ „idre”. ”

    Comentariu de Roderick — August 12, 2013 @ 11:43 am | Răspunde

  6. Vidros . eu tot cred că avem un adj. datorită sufixului -os; nu poate fi un relict al nominativului la masculin care dispare încă din perioada romană cf.numelor dacice terminate în -o, nici aberația mea cu sufixul de genitiv, identic cu cel de nominativ.
    Ar fi bun și o temă *ved sau vid cu sufix -ros. Dacă -ris era alipit temelor la genul feminin cf. presupunerii lui Pîrvan (Dacii la Troia), -ros ar fi la masculin?
    Romanii se închinau unui Danubius pe Columnă însă la noi, mitologic, avem numai vîlve ale apelor. Poate fi coraborat arheologic de acea recentă descoperire a inscripției de la Geoagiu Băi.. Odrista, o vîlvă antică a dacilor căreia îi închină un votum un legionar

    .
    Legat de ideea numirii unui animal mitologic după „suflantă” :)) , e demn de remarcat următoarele:
    din vechea prusacă: wydros(blow) http://en.wiktionary.org/wiki/vet%C3%ABtin
    Nu poate fi decît acel foarte prolific sufix IE *-dhro și nu o paralelă a sufixului -tra din lit.vetra(storm, tempest, scud). Așa cum remarca și Russu, din aceeași rădăcină awa- awe- „to blow” mai avem abur cf.cu alb.avull.
    De remarcat un sufix -im la albanezi http://en.wiktionary.org/wiki/Category:Albanian_words_suffixed_with_-im
    vetëtim (lightning, flash) din vetëtin- it thunders, it strikes (lightning). Nu cred că avem aici numai radicalul *awe- ,ci și un coradical proto-alb. cu OCS.sviteti(to shine) și lit.șviesti (to shine) și eng.white : http://www.etymonline.com/index.php?term=white&allowed_in_frame=0
    Era ideea că grupul k’w ar putea da č la daci (un articol mai vechi de-al tău) , dar mai ști?

    Îl compar cu pătrim din verbul a împătra.(poate și vălărit cu vălărim din colinde)

    E foarte probabil să avem sufixul indo-european -mn : http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/-mn%CC%A5

    Comentariu de Sorin5780 — August 23, 2013 @ 9:58 am | Răspunde

  7. http://www.descopera.ro/natura/11361720-balenele-ucigase-cei-mai-temuti-pradatori-ai-oceanelor

    //Dacă însă le-au fost ucişi puii sau perechile, orcile devin de-a dreptul înspăimântătoare prin stratagemele de răzbunare deliberată de care sunt capabile. Există în această direcţie, numeroase relatări credibile despre răzbunările unor orci care au scufindat vase mici de pescuit, au băgat teroarea în porturi de pescari, interzicând de-a dreptul accesul vaselor de pescuit în larg.//

    Caracterul acestui animal și faptul că probabil intra în Mediterana să vâneze l-ar recomanda ca.. vidos/vidros. Se pare că urca și pe Tamissa și Elba.
    Am citit mai demult că orca este un nume dat de celții insulari, provenit din rad. *pork’os. Optica acelora mi s-a părut foarte apropiată de normandul grampais https://en.wiktionary.org/wiki/grampus#English
    Eu cred că orca ar putea fi conectat cu eng.ram prin simpla asemănare a atacului celor două mamifere, fapt care nu cred că le-a scăpat anticilor, în schimb tot cașalotul e cel mai bun candidat pentru vidros.
    Dar totuși, animalele astea fabuloase sunt destul de răspândite în folclorul balcanic, mai ales în cel albanez. Chiar numele lor vine din lexicul preromanic.
    http://www.descopera.ro/natura/9160122-casalotii-pradatorii-colosali-din-abis

    https://en.wiktionary.org/wiki/orca#English

    Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 28, 2016 @ 7:47 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: