Istoriile lui Roderick

August 19, 2013

Ciclopul-monopod din Munții Vineți

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 10:35 pm

”Se uită în dreapta, în stânga și vede departe o zare de foc. Când ajunge acolo ce credeți că găsește? Un om numai cu o mână, un picior și un ochi, dar ochiul ăsta era cât un taler de mare și fruntea-i de șapte palme de lată. Stătea jos lângă foc și frigea un om să-l mănânce.”

(”Povestea cu munții vineți”, în vol. 15 al colecției ”Povești nemuritoare”, 1972)

Această creatură, ”împărat peste dihănii ca el”, locuia în Munții Vineți.

Iată o atestare, în folclorul românesc, a unei ființe care e în același timp ciclop și monopod. Nu e, desigur, un caz singular în folclorul universal.

O ființă asemănătoare apare tocmai în mitologia poporului venda, din Africa de Sud:

”They believe zwidudwane, (water spirits), live at the bottom of waterfalls. These beings are only half-visible; they only have one eye, one leg, and one arm. One half can be seen in this world and the other half in the spirit world. The Venda would take offerings of food to them because the zwidudwane cannot grow things underwater.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Venda_people)

Ceva mai aproape de noi, fomorienii -primii locuitori mitici ai Irlandei după Potop- au uneori aceleași caracteristici: ”O’Cleirigh et certains manuscrits les décrivent comme ayant un œil, un bras et une jambe” (http://fr.wikipedia.org/wiki/Fomoires )

Basmul românesc are o explicație mai simplă pentru lipsa ochiului, mâinii și piciorului creaturii; acestea i-au fost tăiate/scoase de către tatăl eroului din poveste. Rămân însă celelalte ”dihănii” asemănătoare, peste care ciclopul-monopod era împărat.

*

Zona folclorică din care a fost cules basmul nu e precizată. Graiul a fost probabil modificat după canoanele literare; apar totuși forme regionale ale perfectului compus (”o scăpat”, ”o rămas”) și un regionalism care în această formă nu apare nici în dicționare, nici pe google până acum: buștuihană (probabil copac scorburos?).

Ar fi:

buștĭuhánă f., pl. e (d. buștihan). Est. Iron. Femeĭe grasă. ” (Scriban, dexonline.ro)

buștihan m. Mold. V. buștean: găsește un buștihan putregăios CR. ” (Șăineanu, dexonline.ro)

Personajele își vorbesc cu ”măi”, iar pe eroul poveștii, cel mai mic dintre unsprezece feciori de împărat, îl cheamă Ionică.

E posibil ca povestea să fie din Moldova ori o zonă adiacentă.

 Cât despre ”Munții Vineți”, dacă nu sunt un tărâm în întregime imaginar, sunt greu de identificat.

În toponimia carpatică adjectivul ”vânăt” nu e tocmai rar. Există de exemplu Vârful Vânăt (1463 m) în Munții Bistriței (deci nu departe de zona probabilă de origine a basmului), Măgura Vânătă în Apuseni (o creastă lungă de 12 km), Muntele Vânăta (cu vârful omonim, de 1467 m) în Munții Latoriței.

E probabil ca ”munții vineți” din basm să fie munți îndepărtați, care abia se văd în zare; cf. ” vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu” (Scriban, dexonline.ro).

Expresia ”vânăția cerului” -pe care am întâlnit-o într-un basm din Banat- înseamnă însă înaltul cerului, sens semnalat în DLRM: ”VÂNĂTÁRE, vânătări, s. f. 1. (Înv.) Vânătaie. 2. Înălțime; depărtare mare. Vânătarea cerului. – Din vânăt1.” (dexonline.ro)

E posibil ca acest ”vânăt” să însemne albastru, exact ca lat. venetus. Dealtfel munții îndepărtați par în timpul zilei albaștri.

În vechile reprezentări indo-europene al punctelor cardinale sub formă de culori, albastrul și verdele corespund vestului.

În Munții Vineți era ”mulțime de vânat” ; în toponimia montană românească există confuzia dintre vânătoare și vânătare: Vânătoarea lui Buteanu, vârf din Munții Făgărașului, este de fapt Vânătarea:

” Semnificația cuvântului „vânătare” se trage din denumirea arhaică a unei înălțimi stâncoase, vineții, aflată la mari depărtări. O altă interpretare probabilǎ a cuvântului se regǎsește in documentele care atestă valoarea terenului, vânătările fiind pǎșuni cu pietre, improprii pentru crescǎtorii de oi.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rful_V%C3%A2n%C4%83tarea_lui_Buteanu,_Mun%C8%9Bii_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99ului )

În cartea ”Antilopa Carpaților”, însă, Aristide Stavros afirmă că numele vârfului provine chiar de la o ”vânătaie” pe care acest Buteanu, bogat proprietar de turme, a căpătat-o în urma unei căzături.

Remarcabil este sensul de ” pǎșune cu pietre, improprie pentru crescǎtorii de oi”(?) al cuvântului vânătare. Aș zice că e vorba de un alt cuvânt, omonim, posibil arhaic; poate un derivat al acelui PIE *wen-  ”outer space (forest, field)” cf. starling.rinet.ru (v.ind.  vána- `forest, wood’, got winja `meadow’). Mai puțin probabil e să fie rudă a lat. vanus (van, cultism în rom.), PIE *(e)wAn-, *wān- ”empty”.

*

Credința în existența monopozilor  -creaturi bizare cu un singur picior- datează cel puțin din antichitate, existând o oarecare confuzie cu sciapozii care se adăpostesc la umbra propriilor picioare (sau piciorului unic).

(monopod înfățișat în Cronica din Nuremberg, 1493; imagine din Wikipedia)

După Pliniu cel Bătrân, monopozii (monocoli) trăiesc în India; după Apollonius din Tyana, sciapozii se întâlnesc în India și Etiopia.

(Ca o coincidență -fără relevanță- cu numele ”Munților Vineți”, nu departe de regiunea de coastă a Indiei se întinde un lanț muntos făcând parte din Gații de Vest, numit Munții AlbaștriDhumragiri –numele unui munte din Ramayana- e legat de adj. coloristic dhUmra  ”smoke-coloured, smoky, dark-coloured, grey, dark-red, purple” ; Dhumragiri era locuit de vanara , ființe benefice asemănătoare maimuțelor.)

În mitologia românească, căpcăunii sunt uneori ființe ciclopice. cu cap de lup și un singur ochi în frunte. Însă acest ”amiral Nelson” cu un singur ochi, o singură mână și un singur picior face parte dintr-o altă rasă de monștri mitologici.

Figura lui descinde foarte probabil dintr-o tradiție veche, nefiind rodul imaginației facile; cele mai apropiate ”rude” cunoscute ale sale par să fie fomorienii din Irlanda.

Și în Irlanda există ”munți vineți”, ca Bluestack Mountains/ Croaghgorms , ori Purple Mountain/Sliabh Corcra.

Pădurea de stejar care crește pe coastele celui din urmă a fost, desigur, văzută și de fomorieni: ”The eastern half of Purple Mountain is part of Killarney National Park. Within the national park, the lower slopes are covered in oak forests, some of which are remnants of those that covered Ireland before the arrival of humans.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Purple_Mountain,_County_Kerry )

5 comentarii »

  1. India si Etiopia erau nume ale teritoriilor vechi ce astazi numim Romania. Etiopia am vaga banuiala ca este o parte a Dobrogei.

    Comentariu de BELSIM — August 20, 2013 @ 7:44 am | Răspunde

    • Dacă ar fi să ne jucăm cu literele Etiopia ar fi Eutopia

      eu = adevărat
      topos = loc

      În traducere „loc adevărat”.

      Jucându-ne în continuare, Eutopia ar fi … Europa. Adică Etiopia este Europa, vechea Dobroge.

      Să nu uităm că cei mai vechi munți din România sunt în Dobrogea. Munții Măcinului erau altădată mai înalți, și arătau mai falnici

      Comentariu de sabinus — Decembrie 24, 2013 @ 8:49 am | Răspunde

  2. „Omu Nopții sare într-un picior ca și iepurele când merge. Și umblă pe dealuri și pe păduri. Pe Fata Pădurii o ia și o pune pe foc. Îi face capătul. Nu-i bine să te întâlnești cu el. Dacă îl vezi, nu-i bine a zice către el nimic” (P Bilțiu, de la Ioan Ivănciuc, 54 ani, Cornești – Maramureș, 1995, în Izvorul…, p. 173, t. 166)”

    (http://ro.wikisource.org/wiki/Omul_nop%C8%9Bii)

    Comentariu de Roderick — Decembrie 18, 2013 @ 8:55 pm | Răspunde

    • Seamănă cu Statu-Palmă-Barbă-Cot

      Comentariu de sabinus — Decembrie 24, 2013 @ 8:46 am | Răspunde

  3. Mersul ritualic într-un picior, cu un ochi închis și un braț întins, era practicat de druizii celți. Irlandezii numeau această poziție ”corrgreinecht” (de la ”corr” -cocor, pasăre sacră). Unii cercetători afirmă că postura o imită pe cea a gâștei care păzește cârdul care doarme, gâsca fiind de asemenea o pasăre foarte importantă în mitologia celtă. Druizii se roteau în această poziție în jurul pâlcurilor de războinici. (cf. Dan Grigorescu, ”Druizii și lumea lor enigmatică”, Ed. Saeculum; în momentul de față, cuvântul corrgreinecht nu e redat de căutarea google)

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 19, 2016 @ 9:13 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: