Istoriile lui Roderick

August 27, 2013

Șumandră

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:46 am

șumándră, șumándre, s.f. (reg.) 1. numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. 2. petrecere populară la Anul Nou sau în mijlocul postului Crăciunului.” (DAR, dexonline.ro)

Un cuvânt enigmatic. La prima vedere atrage atenția terminația (specifică?) în -andră , ca și în ”ciuleandră”, numele altui dans popular; ar putea să nu însemne mare lucru (nu sunt dansuri bărbătești, ca să ne gândim la gr. andros ”bărbat”; mai degrabă e un simplu sufix, poate înrudit cu -andă din ”pristandă”, numele altui dans popular).

”Șumandră” ar putea fi legat de

șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans.Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).”  (DER, dexonline.ro)

Însă ca ”petrecere populară la Anul Nou sau în mijlocul postului Crăciunului” , având probabil caracter ritualic, e de așteptat să aibă altă origine.

Ar putea fi corespondentul autohton al sărbătorii celtice Samhain:

”from Irish samhain (Gaelic samhuinn), from Old Irish samain, literally „summer’s end,” from Old Irish sam „summer” (see summer (n.1)) + fuin „end.” ” (etymonline.com)

Dar

”In 1907, Whitley Stokes suggested an etymology from Proto-Celtic *samani (‘assembly’), cognate to Sanskrit sámana, and Gothic samana.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Samhain )

O.Ir.  sam „summer” provine din PIE *sam- ”summer, year ” (sanscr.  sámā `a half-year, season, weather, year’, arm.  am ”an”). Pentru a doua interpretare, probabil PIE *sō̆, *som ”together”.

Dacă ”șumandră” = ”sfârșit de an”, –andră ar putea reflecta PIE *ant- ”end, limit” (engl. end ) ; e posibil ca formantul final să fi suferit o contaminare (cf. ciuleandră), ori chiar cuvântul întreg.

Dar ”șumandră” ar putea fi coradical și cu ”imn” (gr. hymnos) , din PIE *som-en- ”song” (”Hittite išhamai „he sings,” Sanskrit saman- „hymn, song” ”-etymonline.com).

O altă posibilitate e ca ”șumandră” -fiind o petrecere hivernală- să ascundă un vechi nume al iernii, din PIE *g’heim-, *g’hyem- ”winter” (gr. khei̯mṓn, v.ind. hemantá-, lat. hiemis ”iarnă”) ; destul de dubios totuși d.p.d.v. fonetic. Dat fiind faptul că e celebrată în decembrie, nu e exclusă nici legătura dintre -andră și indrea/ undrea , numele popular al acestei luni (vezi și https://hroderic.wordpress.com/indrea, cu comentariile).

21 comentarii »

  1. Mai atrage atenția o asemănare vagă, dar interesantă, între ”șumandră” și numele sărbătorii Sânmedru (Sf. Dumitru). Nu e exclus ca Sânmedrul să ascundă numele unei sărbători precreștine.

    Comentariu de Roderick — August 27, 2013 @ 11:38 am | Răspunde

  2. dacă andră e sufix cu valențe diminutivale, ca andru (cățelandru, purcelandru, flăcăiandru etc.), nu s-ar putea ca șumandră să fie un fel de băută mai mică (nu chiar beție calificată)?
    asta i-ar putea explica existența și în mijlocul postului Crăciunului: „am băut în post, dar n-a fost beție, a fost așa, o mică șumandră, n-am făcut niciun păcat”.

    Comentariu de General (r) Lulu Miau Bălcescu — August 28, 2013 @ 4:41 am | Răspunde

    • -andru știam că e augmentativ :) ; cățelandru = cățel ceva mai mare, nu cățeluș

      Posturi sunt mai multe în an, însă șumandra e ”localizată” doar în cel al Crăciunului

      Comentariu de Roderick — August 28, 2013 @ 12:41 pm | Răspunde

    • Există un termen apropiat – șuetă

      Comentariu de sabinus — Septembrie 6, 2013 @ 9:17 pm | Răspunde

      • La fel și un termen – șui – care înseamnă amețit. Un șu-man este un om-amețit, sau un amețit de om. Șui – adică are mintea sucită (răsucită)

        Comentariu de sabinus — Septembrie 6, 2013 @ 9:19 pm

  3. Sînmedru e pe 25 octombrie. N-am auzit vreodată *șumedru sau *șumandru din Sumedru.
    Ar fi haios un compus „beție mare”. Nu știu dacă sufixul -andru se alipește și unor slavisme. N-am găsit sl.șum decît cu sensul zgomot deocamdată.
    Decembrie debutează cu ziua Ap. Andrei pe 30 noiembrie și i se mai spune „Andrei cap de iarnă”. Dacă ar fi să caut un sens apropiat de acest eveniment aș alege „șum”- frunte. „frunte mare” sună prostește.
    De ce ar avea șumandru caracter ritualic doar pentru că e de anul nou sau în mijlocul postului. E oarecum izolată mențiunea acestui șumandru. Nici nu l-ași fi auzit dacă nu era articolul ăsta.
    șuman – beat ? Nu prea găsesc acest sens în lb.slave.

    Comentariu de Sorin5780 — August 28, 2013 @ 8:20 pm | Răspunde

    • măcăleandru și coleandru sunt slavisme, deci și cuvântul cu pricina poate fi slavic, andru nefiind un sufix :)

      Comentariu de General (r) Lulu Miau Bălcescu — August 28, 2013 @ 8:45 pm | Răspunde

      • Dacă nu are sufixul respectiv nu intră în discuție, logic. Măcăleandru nu are o etimologie clară, paralele din pol.și ucr. par a fi împrumutate din română. Accentul pe a ar putea indica că avem sufixul respectiv dar problema rămîne deschisă.

        Cum să nu fie -andru un sufix? :) Nu știe nimeni să explice dacă era un cuvînt în sine sau două sufixe alipite, dar e un afix cu siguranță.

        Comentariu de Sorin5780 — August 28, 2013 @ 9:49 pm

      • De ce spuneți că măcăleandru pare a fi împrumutat din română în ucraineană?
        Se puteau transforma primele două vocale din ə în a și o? Eu credeam că modificările se fac invers, dinspre orice înspre ə.
        Sau a fost în română cu a și o în momentul preluării de către ruteni/ucraineni, și abia apoi s-a trecut la ə-uri?

        Comentariu de General (r) Lulu Miau Bălcescu — August 29, 2013 @ 7:17 am

      • Pentru că așa spune Der-ul. N-am informații despre alte forme. Dacă Der spune că-s străini de mediul lor lingvistic înseamnă că cineva e familiar cu limbile respective și poate mai bine decît mine să dea o concluzie.
        Măcăleandru e o formă actuală, n-ai de unde să știi de unde l-au împrumutat slavii. În Galiția au roit sate din Maramureșul istoric, din Ardeal și probabil și bucovineni. Românii se întindeau pînă în sudul Poloniei de azi la gorali.
        După cum știi sînt graiuri (maramureșean, crișănean, în Făgăraș, dialectele istroromâni, aromân) care păstrează seria vocalică după labiale, nu le transformă în vocale neutre.
        N-am exemple la îndemînă de împrumuturi din română spre polonă și ruteană ca să vedem cum adaptează ei seria noastră vocalică.
        Văd că o idee ar fi o denumire greacă ciocîrlie de pămînt, dar mi se pare dubioasă. Eu am găsit korudos sau korydalles(ciocîrlie), nu kalandros.

        Măcălandrul e o specie prezentă tot anul în țara noastră, deci poate fi un relict lingvistic original a cărei formă e un pic modificată.
        De obicei a neaccentuan devine ă.
        În prima parte poate fi ceva onomatopeic legat de sunetele scoase de pasăre. O altă idee ar putea fi faptul că mănîncă insecte, deci îmi imaginez un original mai vechi *muscălean(-dru) cu sincoparea lui s (vezi că e un articol aici despre acest acest „accident” fonetic).
        Asta ca să acoperim sinonimul albănărel, unde musca, după cum știi, e numită și muscă.

        S-ar explica foarte bine împrumuturile probabil foarte vechi din ruteană și poloneză, dintr-o fază intermediară *mucălean-dru. Mă rog, aici e mai mult fantezia mea.

        O să întrebi probabil cînd devine u o vocală neutră. Ei bine se întîmplă chiar des: lat.sunt devine *sănt și sînt (azi l-au întors artificial la sunt), mai e *sanatoria care devine *sănătoare și azi sunătoare, ciorîng și ciorung, botă și bâtă, Îndrea/Undrea, etc.

        Comentariu de Sorin5780 — August 29, 2013 @ 8:35 am

      • „albinărel, unde albina, după cum ști, e numită și muscă” în vechime.

        Comentariu de Sorin5780 — August 29, 2013 @ 8:39 am

      • mulțumesc pentru răspuns!

        Comentariu de General (r) Lulu Miau Bălcescu — August 29, 2013 @ 8:40 am

      • Măcăleandru e un cuvânt care denumește azi specia Erithacus rubecula (pop. gușă-roșie). Însă DER scrie că e vorba de Acanthis cannabina (pop. cânepar), fiind un cuvânt care circulă doar în Moldova.

        Ar putea să fie legat de mac, cf. rus маку́ха ”diferite semințe, de in, mac, cânepă”. În rom. ”mac” e de origine slavă, dar există v. gr. μήκων ”mac”.

        În engleză câneparul este linnet (fr. linette, din lat. linum = in).

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 18, 2014 @ 9:44 pm

  4. cileándra (ciuleandra) s.f. invar. (adv.) (reg.) fără căpătâi, brambura, craina.
    Ar putea fi coradical cu verbul lit.keliauti- a călători și keliautojas (traveler, voyager, tourist, wanderer, wayfarer, pilgrim)
    let.ceļinieks- idem. > IE *kel- road.

    Nu văd cum ar îndeplini aceeași funcție cu sufixul -andru de mai sus”

    Comentariu de Sorin5780 — August 29, 2013 @ 7:17 pm | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/qyl

      Doar ca să se potrivească cu alb.qyl mă gândesc la traducerea acestui ciuleandră (var.șuleandră) drept ..mare jegoasă. :) Dar n-are sens. Poate doar ciuciulete (leaoarcă) cu reduplicare ar fi înrudit.

      Ar avea vreun sens ca acest dans, ciuleandra, să se fi ținut și pentru venirea ploii? N-am găsit o explicație pentru îndemnul „Ia ciuleandra la bătaie”. Să nu fie cumva corespondentul albanezului Kulshedra (lat.coluber), o bală care aduce seceta și cere sacrificii umane: https://en.wikipedia.org/wiki/Bolla

      Ciuleandră în descrierea lui Rebreanu: „Şiragul de jucători, parc-ar vrea să sfideze și sa stârnească pe lăutari, se repede mai furtunos, picioarele hurducă pământul cu bătăile, vârtejul pornește din nou,mai strâns, mai încăpățânai, se încolăcește iar și se descolăcește și, în cele din urmă, se încheagă într-un vălmășag de trupuri zdrobite. Așa, pe loc, câteva minute, nu știu cât timp, în același ritm nebunesc, flăcăi și fete se frământă, tremură, tropăie… De câteva ori clocotul de patimă e străpuns de chiote prelungi, țâșnite parcă din strâvechimea vremurilor, sau de vreun țipăt de fală cu sânii aprinși de strânsoare… Şi așa, jocul pare că va continua până ce toți jucătorii își vor topi sufletele intr-o supremă înflăcărare de pasiune dezlănțuita… „”
      http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/713-ciuleandra-dansul-de-suflet-al-neamului-romanesc

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 9, 2015 @ 2:55 pm | Răspunde

    • De obicei caut înainte de a posta o idee, ca să nu mă repet, dar acum o fac din lipsă de timp și ca să nu pierd tocmai ideea. Mai demult s-a găsit logică transformarea IE *k’w spre o proto-formă *ču : cioară < *k'woro-, *k'oro- "coțofană, cioară"(alb.sorrë). Parcă numai ca să adeverească cealaltă transformare presupusă, *k'oro- putea da țarcă (coțofană).

      IE *kʷel- ‎“to move; to turn (around), twist" a dat alb. arhaic qellënj. Nu cumva ciuleandra noastră este un coradical sufixat (-dră)? Mi-aș imagina ceva similar transformării de mai sus (*k'w spre *ču), dar nu avem o consoană palatală în radical. Poate nici nu-i nevoie dacă vocala din prima silabă s-ar diftonga (*celeandră sau cilieandră – ciuleandră).n
      https://en.wiktionary.org/wiki/sjell#Albanian

      "Ciuleandra, un dans popular din Muntenia, cu ritm accelerat progresiv; melodie după care se execută acest dans." dans din zona subcarpatică, unde m-aș aștepta să păstrăm mai multe cuvinte dacice decât în alte părți.

      Logic ar fi ca ciuleandră să aibă sensul de horă (sjell, "to turn"), iar adv. cileandra de mai sus să aibă și el acoperire între sensurile verbului sjell, "to dawdel" (waste time; be slow), adică a se învârti în cerc(uri).

      Este cea mai logică ipoteză de până acum.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 6, 2016 @ 2:59 am | Răspunde

  5. Şumandra e o comună pe meleaguri oltene care are o istorie destul de interesantă despre o mândră, o preafrumoasă a satului care era cam şuie; povestea asta am auzit-o de la cineva care la rându-i o aflase de la o bătrână a locului.
    Dar se ştie cum e cu încropitul poveştilor pe la ţară, cum se face cu ceea ce au la îndemâna, aşa că poate e ceva ascuns şi în istoria acestui cuvânt, măcar relaţia dintre o parte a lui şi întregul semnificaţiei.

    Comentariu de Camelia — Septembrie 10, 2013 @ 12:05 pm | Răspunde

  6. Cât despre andru, andră, acesta e un afix augmentativ, dar asta o ştiţi şi voi fără îndoială.

    Comentariu de Camelia — Septembrie 10, 2013 @ 12:08 pm | Răspunde

  7. O să văd acolo unde mă trimiţi despre ce e vorba, doar că acum mă bântuie nostalgiile sau măcar una, pentru vremurile în care oamenii nu pe net căutau să afle despre lucruri. Glumeam, aşaşiaşa.

    Comentariu de Camelia — Septembrie 12, 2013 @ 9:34 pm | Răspunde

    • Totuși unde, în ce zonă apare acest regionalism? Dacă a fost nevoie de o legendă/ etimologie populară ca să explice numele satului Șumandra, înseamnă că ”șumandră” e acolo (în Dolj) un cuvânt necunoscut sau uitat.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 13, 2013 @ 7:07 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: