Istoriile lui Roderick

Septembrie 11, 2013

Buricul pământului

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:31 pm

”Pământu stă pă apă și el are fața întinsă ca masa și s-ar vedea dă la o margine până în alta, dacă n-ar fi munțî și dealurile. La buricu pământului e sorbu mărilor, care înghite toate apele din lume. Marginea pământului e departe tare și niciun om n-a mers până acolo, doar Alisandru Machidon. Poalele pământului sunt repezi și drept în jos și nici nu să poate uita cineva acolo.”

(legendă din Muntenia;  în ”Legendele Cosmosului”, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională )

Buricul pământului este deci locul unde se află ”sorbul mărilor”.

Vechii geografi situau acest sorb planetar în vecinătatea insulei Rupes Nigra, la Polul Nord; după Mercator:

”In the midst of the four countries is a Whirl-pool, into which there empty these four indrawing Seas which divide the North. And the water rushes round and descends into the Earth just as if one were pouring it through a filter funnel. It is four degrees wide on every side of the Pole, that is to say eight degrees altogether. Except that right under the Pole there lies a bare Rock in the midst of the Sea. Its circumference is almost 33 French miles, and it is all of magnetic Stone (…)”

( vezi și https://hroderic.wordpress.com/2012/10/25/rupes-nigra )

Rupes Nigra , numită și Insula Magnetica apare, cred, și în folclorul nostru, fără să fie explicit legată de ”Buricul pământului” :

”Niște moldoveni s-au dus pe mare. La câteva zile li s-a întâmplat un necaz, li s-a spart corabia și s-au înecat toți câți ierau în corabie.
Numai unul a fost om tare învățat cu apa ș-a scăpat la un munte, care trage corabia în curmezișul apei, ca acul cel otrăvit (magnetul).
Ș-a ieșit într-un ostrov și s-a băgat în altă corabie, ș-a mers la blajini.”

(”Despre blajini” – legendă din Holda-Suceava, atestată în Moldova; în ”Legendele Cosmosului”, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională).

Ostroavele blajinilor se află pe apa Sâmbetei, cea care se varsă înăuntrul pământului; reconstituind întâmplarea legendară, se poate spune că moldoveanul a mers pe apa Sâmbetei, în abis, după ce a poposit o vreme pe ”insula magnetică”.

*

S-ar putea pune întrebarea dacă ”Buricul Pământului” reprezintă chiar sorbul mărilor, în esență un orificiu, o cavitate; în afară de sensul de ”centru”, cuvântul îl mai are pe cel de ”proeminență”, precum ”buricul degetului”, cf. buricat =  ieșit în relief; umflat, gurguiat (DLRM) .

Avem

buríc, -e, s.n. – 1. Bucată de fier băgată în podaimă și în care se sprijină fusul, la morile de apă (în Chioar). 2. Gaură în piatra zăcătoare, prin care trece fusul crângului. 3. Bucăți de lemn care se pun în gaura pietrii zăcătoare, ca să nu cadă grăunțele și făina sub moară (Felecan 1983). 4. (mit.) Deschizătură, orificiu, care face legătura cu Lumea Cealaltă; Buricul pământului = centrul pământului: „Voi mereți și vă câștigați de mâncare, da unu să fiți tot aici, pă când oi vini să mă puteți trage din buricu pământului” (Bilțiu 2002: 313). – Lat. umbilicus.” (DRAM, dexonline.ro; ”bolduirile” îmi aparțin)

și

BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.” (DLRM, dexonline.ro)

Se admite că toate sensurile cuvântului (mergând de la ”umflătură” până la ”gaură”) s-au dezvoltat în mod natural, plecând de la buricul uman, lat. umbĭlῑcus.

N-aș exclude nici ipoteza a două sau trei cuvinte între care a existat o confuzie omonimică. ”Buric”-umflătură ar putea reflecta PIE b(e)u-2, bh(e)ū̆- ”to swell”, iar ”buricul”-gaură – PIE *bhor- ”to bore” (engl. bore, lat. foramen).

Se pare că în folclorul nostru ”Buricul pământului” are sensul de ”deschizătură, orificiu”, mai degrabă decât pe cel de ”ridicătură”.

În ”legendele” geografiei apusene, însă, Rupes Nigra -insula de la polul nord- are în jurul ei uriașul sorb planetar, reprezentat pe hărțile lui Mercator ” în care se vede cum prin patru guri oceanul se repede în Golful Polar (nordic), ca să fie înghiţit în măruntaiele pământului: polul însuşi e înfăţişat ca o stâncă neagră, ce se ridică la o înălţime ameţitoare” (E.A.Poe, ”Manuscris găsit într-o sticlă”).

Nu e exclus ca tocmai Rupes Nigra să fie Buricul Pământului.

Sunt de amintit aici -deși exotice- și ipotezele în legătură cu numele Insulei Paștelui:

”Sunt câteva ipoteze care încearcă să precizeze care ar fi numele „originar” pentru Insula Paștelui, spre exemplu Te pito o te henua, adică „Buricul Pământului” sau „Capătul lumii”. Pito înseamnă și buric dar și cordon ombilical, iar insula era considerat a fi legătura dintre lumea celor vii (kainga) și lumea spirituală Po, care se afla în adâncurile oceanului, departe spre est. Atâta vreme cât Insula Paștelui este extremul estic al insulelor polineziene, este posibil ca numele să se refere la capătul lumii celor vii. După ce Alphonse Pinart, în lucrarea sa Voyage a l’Ile de Paques (1877), a tradus numele ca „Buricul Lumii”, al doilea înțeles al numelui s-a pierdut.”  ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Pa%C8%99telui )

Anunțuri

5 comentarii »

  1. După I.I. Russu, Boridava, Piroboridava sunt probabil din PIE *bher-3 (în dicț. lui Pokorny) ”a tăia, a sparge” ( m.irl. bern, berna ”prăpastie”, alb. brimë ”gaură”, boríg(ë) ”așchie, șpan”); potrivit și pentru buric = deschizătură, orificiu, dealtfel *bher-3 fiind referința în dicționarul lui Pokorny a rădăcinii *bhor- ”to bore” menționate în articol.

    După S. Olteanu, ”Buricodava poate fi aşadar un compus din *Burica („strategia Burilor”, de la Βοῦροι/Buri, poate o ramură moesiană a acestui trib) + dava. ”; bur, după Russu din PIE *b(e)u-2, bh(e)ū̆- ”to swell”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 11, 2013 @ 6:59 pm | Răspunde

    • În albaneză, buricului i se spune kërthizë (-zë formează diminutive) și are la bază IE *(s)ker- „a tăia”. E înrudit îndeaproape cu kërth (întretăiere, transversal, cruciș,curmeziș, pieziș).

      buricár n., pl. e (d. buric, fiindcă moașele taĭe buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher.
      bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 4, 2013 @ 1:51 pm | Răspunde

  2. Am o carte de demult scrisă de Te Rangi Hiroa, dacă ţi-e cunoscut numele ăsta, dacă nu atunci acel de Peter H. Buck, unde în niciun loc nu e scris ceva despre „Te pito o te henua”, dar cine ştie, oi fi sărit eu peste rândul ăla.

    Comentariu de Camelia — Septembrie 12, 2013 @ 9:40 pm | Răspunde

  3. ;) https://www.youtube.com/watch?v=3ZY3bm93Wk4

    Comentariu de molie — Septembrie 13, 2013 @ 12:04 pm | Răspunde

  4. Moldovenii mergeau într-adevăr pe mare cu pânzarele.
    Cred că româna a avut cândva un vocabular nautic propriu, de origine majoritar latină, din care ne-a rămas foarte puțin (naie=corabie, lat. navem; sân=golf, lat. sinus, sinum; luntre); ”odgon” -despre care am vorbit- cred că e autohton, dar nu neapărat legat de o tradiție nautică.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 13, 2014 @ 5:50 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: