Istoriile lui Roderick

Octombrie 2, 2013

Apus, apoi

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:01 pm

A apune, apus descind în cele din urmă din PIE *apo, *ap- „from, off; back” (în dicționarul lui Pokorny – apo- ”from, out, of”);  cf. v.ind. ápa ‘away, off, back; down’, apayAti ”fall off, retire from”, v.gr. áps ”înapoi”, lit. apačià ”bottom, foot, underneath, end, sole”.

Din aceeași rădăcină provine lat. pōnō ”lay down”; din care ital. ponente, sp. poniente ”vest”, rom. pune. De origine latină este și ”a apune”, conform dicționarelor:

apúne (apún, apús), vb.1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381).” (DER, dexonline.ro)

Acest cuvânt -cu aparență într-adevăr latină- ar putea păstra totuși un reflex al unui cuvânt autohton; poate ca și apoi / în-apoi / din-apoi.

Anunțuri

12 comentarii »

  1. apestí, apestésc, vb. IV (înv.) 1. a întârzia 2. a amâna 3. a adormi, a aţipi Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

    Mai e un reg.misterios (și nu prea) : aplá adv. (înv. şi pop.) 1. simplu, fără meşteşug, popular 2. vulgar Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
    Poate veni din „oblu”, dar rămîne de văzut. Avînd accentul pe ultima silabă se poate să avem o sincopare a unei vocale la mijloc. Nu cred să fie o formă dialectală din lat.populus/publicus sau o referire la tribul appulilor, dar mai ști?
    Cred că am analizat undeva aici pe sit posibilitatea unui rad.IE pentru populus, și nu etruscă.

    Mai e unul, arol(aversul, pajura unei monede) și areșca. Deși se dă etimologie slavă, cred că putem enunța și origine dacică.

    http://www.tocilar.ro/dictionar_explicativ_roman~sectiune-rezultate_cautare~sursa-dar~start-100.html E indispensabil un dicționare de arhaisme și regionalisme pentru cuvintele dacice disparate în graiurile locale.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 6, 2013 @ 5:25 pm | Răspunde

    • De fapt adv. apla trebuie legat de IE *ap cf. cu lat. pono și alb. putë (sole), deci de jos, vulgar, obișnuit, simplu.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 9, 2013 @ 12:51 pm | Răspunde

    • Un reg. foarte rar folosit: „ păstúră (-ri), s. f. – Partea din spate a catrinței. Origine necunoscută. Der. din pînzătură nu e posibilă (Tiktin; Candrea), iar cea din lat. expassus (Giuglea, RF, II, 56) este la fel de dificilă. După V. Buescu, R. Études roum., III, 163-66, din lat. *postūra ‹ post, formație care pare dificilă (-ūra se atașează de obicei la teme verbale). ”

      În alb. përposh (vechi përposht) adv. – bellow, underneath, derivat din posht (*pēd-su -at the foot cu ē devenind ā în proto-alb.).
      Păstură ar fi comparabil dpdv semantic cu zadie (ucr.zady- înapoi, în spate). Mă gîndesc că e posibil și ceva similar adv.latin post- , mai rămîne de explicat sufixul -ur. http://www.etymonline.com/index.php?term=post-&allowed_in_frame=0
      Dacă era un verb la participiul dacic similar cu apesti de mai sus ar fi logic.

      Posibil să avem ceva mai complicat de atît. Sînt mai multe sensuri în dreptul regionalismului: păstúră, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi.

      Ar fi alb.peshqir, dar în Trans. intră foarte rar cuvinte turcești și fonetic nu s-ar explica transfomarea. http://en.wiktionary.org/wiki/peshqir

      Poate chiar i pastër (pure, clean, sterling, clear, unadulterated, snug) din greaca antică: http://en.wiktionary.org/wiki/pastroj#Albanian
      Dacă am găsi radicalul IE cred că am putea vedea dacă nu cumva avem și noi acest derivat sau vine din greacă ca termenul albanez.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 20, 2013 @ 12:42 pm | Răspunde

    • Ar fi interesant de văzut dacă nu cumva areșcă semnifica chiar nucă în vechime și am avea astfel un unicat, un termen dacic cu sufixul de agent -isk (-ișc, -esc), conform alb. arrë sau sl.oreh (bg.orieșko- alună) din rad. IE *er-, *ar- to join, put together.

      Derivate probabile: ortoman, ortac, arunc, reg. curios armage ce sună cam turcesc(*armag/*armac?; echipă, neam, oaspeți), arămuc/arioi (grup de oi despărțit de turmă), argea (clește, Mold. streașină, război, Ard., Maram. acoperiș, etc.), un probabil *argăș (plută) dacă ne luăm după albaneză, răgulă (neam, seminție) și altele.
      Sunt multe toponime cu tema Arg- : Argetoaia (Dolj), Arginești (Mehedinți), Argel, Argestru(jud.Suceava); Argeșani, Argeșelu (jud.Argeș).

      E de asemenea posibil să avem un apelativ dacic al monedei metalice sau un parcurs mai sinuos precum lat.pecunia, pecuniar.
      http://www.mihaigramatopol.ro/old/index.php/opera/studia/studia-ii

      Monedele tracilor aveau o formă convex-concavă (schifată), aparent ca o jumătate de nucă sau ca o ceașcă (gr.skyphos) . Dacă arolul (eretele, acera) era pe o parte a monedelor geto-dace și tracice (sudice) ce avem pe avers, o figură (*areșcă?)?
      http://www.romaniancoins.org/romanianancientcoins/roradulesti.html

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 31, 2015 @ 2:04 pm | Răspunde

  2. O altă posibilitate: „răpus”= Ra (soare)+ pus=”soarele pus jos” http://dexonline.ro/definitie/rapus din care a pierdut ”a”-ul…
    ”R” fiind o consoana de „r”epetare…avem ”soare”=”zi”+”ra”=”ziua repetata” sau ”a sări”=”ridicare”.

    Ar mai fi o speculație: ”apa”…vechile legende despre Soarele care răsare din apa Mării Negre și apune în apa fostului lac Panonic (acum dispărut), dincolo de cataractele Dunării

    Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 11, 2013 @ 11:01 am | Răspunde

  3. Din aceeași categorie cu „a apune” aveam verbul „a apleca”.

    Comentariu de sabinus — Octombrie 13, 2013 @ 7:43 pm | Răspunde

  4. Mai popular la apoi se mai spune și „apăi”

    Comentariu de sabinus — Octombrie 13, 2013 @ 7:45 pm | Răspunde

  5. poítră s.f. (reg.) zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 30, 2013 @ 1:10 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: