Istoriile lui Roderick

Octombrie 7, 2013

Număruș

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 1:03 pm

Se pare că mă mai ocup din când în când și cu latina.

În Dicționarul Etimologic al lui Al. Ciorănescu, cuvântul număruș (=talisman) apare ca derivat din număr.

Este vorba de al 3-lea sens al lui număruș din DAR:

numărúș, numărúșe, și numărúșuri, s.n. (reg.) 1. număr. 2. recrutare; tragere la sorți pentru recrutare. 3. (în credințele populare) amuletă purtată de copii contra deochiului.” (DAR, dexonline.ro)

Mi se pare evident că acest număruș provine din latinul nummus ”monedă”; ”număruș” trebuie să fi însemnat, la origine, ”bănuț”. Diminutivul lui nummus este nummulus , care ar fi putut sta la originea unui rom. *numur/număr (= monedă), număruș fiind forma încă o dată diminutivată.

Nummus (Greek: νουμμίον, noummion), plural nummi (νοῦμμοι) is a Latin term meaning „coin”, but used technically for a range of low-value copper coins issued by the Roman and Byzantine empires during Late Antiquity.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Nummus )

Bănuțul ca amuletă împotriva deochiului era, se pare, un obicei răspândit în imperiu.

Citesc în revista Agero (aici) că  ”la romani si mai târziu la scotieni, exista obiceiul de a se pune la gâtul copiilor, contra deochiului, un talisman de formă rotundă, care simboliza Soarele”. Și mărțișorul, la origine, ar fi fost un bănuț.

Numele mărțișorului e destul de clar legat de luna Marț (=martie); ar fi însă frumos dacă am avea în el un nume autohton al monedei, poate din PIE *mer-2 ”to shimmer, shine”. Până la dovezi suplimentare, doar o fantezie.

6 comentarii »

  1. latina se trage din romana nu invers! MAR = RAM e MAR-ul cunoasterii = Martisor si ai dualitatea IO (ALB/GOD/DOG/Apollo/MA.scol/Varcolac + Rosu/Sarpe/Femeie/Sange/Vampiri/Demon)… culorile adoptate de saturnalia … HOHOHO = STAI STAI STAI soare 3 zile (Ii.sus pe cer) de la HO.RA…. ia vezi cine a facut zidul lui Hadrian?!?!?! tot dacii!

    Comentariu de TheDacians — Octombrie 7, 2013 @ 3:30 pm | Răspunde

  2. E bună și latina dacă vrei să verifici anumite transformări fonetice. Am mai comentat undeva despre albaneză și transformarea ei specifică: proto-alb. ā > alb. o. Cel mai cunoscut exemplu comun e moașă, moș și alb.moshë – vârstă (*mē- a măsura)
    Am dat și cîteva exemple din limba lor, dar n-am amintit cîteva și din latină spre română: mātrōna – motrună.
    motroașcă (femeie mică, arătare ciudată) din lat. māter (alb.motër), Troian dintr-un foarte probabil Trāianus.
    Pentru mātrōna se presupune un intermediar *mătrună. Nu e nevoie de așa ceva dacă avem o transformare pur balcanică a vocalei lungi ā.
    Am să mai caut exemple. Îmi imaginez că-i mult mai complexă gama de transformări a vocalelor lungi.

    În cazul dacicului moș se pot presupune trei transformări fonetice; într-o primă fază ar fi ē spre ō, apoi în ā. (conformă cu albaneza)
    ā > o cred că are loc după secolul doi din primul mileniu, căci avem Marisia (Marisus), unde vocala lungă încă era pronunțată, dar nu și evidențiată în scris.
    În albaneză verbele lor mai au cîteva cazuri de „sigmatic aorist” care se termină în -shë (dashë- gave, lashë- left, pashë – saw). S-ar putea ca acest moshë să fi fost un astfel de caz la început. Nu s-ar explica de ce avem și noi un ș la fel ca ei, cînd la noi nu se realizează cerebralizarea lui s (încerc un nou sinonim pentru „palatalizare”) decît în cazuri specifice (RUKI).

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2013 @ 7:30 pm | Răspunde

    • Zal.Moksha = Zaua Eternitatii (vezi RA.ZA / HO.RA…cine asocia lumina cu timpul acum peste 2000 ani? CALE’N DAR), de ce mureau dacii fericiti ca se intorceau in eternitate…sufletul e in afara timpului si spatiului pentru El to ce a fost este si va fi inclusiv toate posibilitatile ce au fost sunt si vor fi! si am mai zis haosul in societate e dat de separarea lui IO si satanizarea femeii! Noi/Eu jucam jocul reamintirii, traim propria creatie, ilusia de separare cand defapt totul e unul, dar nu poti fi in cea mai mare forma a ta daca nu stii si cea mai joasa! cand vb de o limba asociati si logica si arheologia si folclorul! Sa mai zic de simbolul de la Sinca Veche? Sfinx = sfint, Babel(e), SINAIa! nimic nu e intamplator! CU.RAJ, CU.MINTE, CU.Vant, CU.GET = GET IT… cautati deva in sanscrita cand toata cunsoterea acestei realitati vine de la daci si ei rezoneaza genetic de peste 2 miliarde de ani cautati Terra papers by robert morning sky! si dualitatea IO > GOD the DOG (GOD.E.ANU = GOD the GOD e Anubis = Anul bisect) si sarpele, preotimea!

      Comentariu de TheDacians — Octombrie 9, 2013 @ 7:03 pm | Răspunde

    • DAR: strămater- străbunică. Moștenire sau neologism, se potrivește cu eng.grandmother și alte asemenea construcții.

      Nu cred că am păstrat lat.pater (tată) sau *străpater, dar avem niște omonime:
      DAR: páter adj. m. (reg.) nebun. (probabil coradical cu it.pazzo din lat. pati- „to suffer, endure”)
      http://en.wiktionary.org/wiki/patient#Etymology

      Și mai bizar: PÁTER s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

      motroașcă ar putea veni din sl.motriti- „a privi, a observa” cu sensul de bază „vedenie”. Sufixul -așcă formează și el diminutive (poată dublă diminutivare, specific acestui „balkan sprachebund”). Sigur am păstrat sensul de „femeie mică” din radicalul *mater.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 17, 2014 @ 9:08 pm | Răspunde

  3. În legătură cu presupusul ”mărțișor” cu sens strict de monedă, am dat peste ceva interesant.
    Nu sunt prea împăcat cu citatul care urmează, pentru că blogul meu e de ”audiență generală”, dar în fine… l-am găsit la domnul Caligraf (http://www.caligraf.net ) și face parte din cea mai bine scrisă scenă de amor pe care a găsit-o d-sa în literatura română, anume în romanul ”Cimitirul Buna Vestire”, de Tudor Arghezi.

    ”mărţişoarele ţărăncii, înghesuită cu capul de zid şi lovind cu creştetul faianţa, scoteau sute de cădelniţi”

    Ce vor fi fost aceste ”mărțișoare” ? s-a întâmplat cândva primăvara, sau e vorba de un fel de salbă ori ”căpiță” de galbeni?

    Comentariu de Roderick — Octombrie 8, 2013 @ 7:56 pm | Răspunde

    • Dacă avem un *marț = monedă, ceva mai puțin probabil decât ipoteza din articol e să provină din PIE *merk- ”to buy” ( merk̂- ”to grab” la Pokorny), originea lui ”market”, ”comerț”, lat. merx.
      Poate cu o evoluție paralelă mârțoagă reflectă PIE *marko- ”horse”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 8, 2013 @ 10:55 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: