Dragavei

“DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici, verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). – Et. nec. ” (DEX, dexonline.ro)

Cuvântul e în uz în Banat și Oltenia; după Scriban, e de origine sârbă; după Șăineanu, e derivat din ”drag”:

”dragavei m. plantă ale cării frunze tinere, fierte, le mănâncă țăranul primăvara (Rumex crispus). [Derivat din drag, oarecum plantă prețioasă, căci cu sucul ei țăranul vindecă bubele (cf. serb. DRAGOVATI, a mângăia)]. ” (Șăineanu, dexonline.ro)

Foarte puțin probabil să fie așa; însă e foarte probabilă contaminarea cu ”drag”.

După Ciorănescu (DER),

” Nu este clară der. de la dragavei, s. m. (măcriș, Rumex crispus); după Tiktin, ar fi în legătură cu sb. draga „vale”.” (dexonline.ro)

*

Cred că dragavei este destul de clar legat de gr. draba ”acru”, din care provine numele genului botanic Draba (vezi http://www.ovrghs.ca/articles/Genus/Draba.htm ). Dragaveiul conține mari cantități de acid oxalic; în catalană se numește agrella , regional în România măcriș.

Problema ar fi originea cuvântului grec; ar putea fi legat de v.gr. δρῑμύς ”pungent, astringent, bitter”, din  PIE der- ”to cut, split, skin” din dicționarul lui Pokorny.

Aceasta este ipoteza principală. Cele care urmează sunt doar mici completări, care astupă găuri prin care s-ar putea scurge adevărul :)

*

În interiorul limbii române, dragavei ar putea avea o rudă -deși destul de puțin probabilă totuși- în drog (2).

”DROG² subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care crește prin locuri pietroase și aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec. ”    (DEX 98, dexonline.ro)

”drog și drob m. (rus. drok, o plantă, genista tinctoria). Grozamă, mălin, un copăcel din familia salcîmuluĭ (cýtisus [albus, hirsútus, falcátus, nigricans ș.a.]). Jolteală, șoldeală, alt copăcel, din aceĭașĭ familie (genista tinctória, care servește la colorat în galben, și genista álbida [sagittális ș.a.]). Altă plantă cruciferă, cu florĭ micĭ galbene auriĭ (néslea paniculáta). Altă plantă cruciferă cu flori galbene, ale căreĭ foĭ daŭ un albastru maĭ frumos de cît al indiguluĭ (isatis tinctoria).  ” (Scriban, dexonline.ro)

Greu de zis care e ”numitorul comun” al acestor plante. Dacă e faptul că unele din ele sunt folosite la vopsit, ar putea fi legate de

”*drog n., pl. urĭ (fr. drogue, d. ol. droog, germ. trocken, uscat; it. sp. droga). Substanță chimică, farmaceŭtică orĭ de văpsitorie.” (Scriban)

Grozama (=drog) are spini, ar putea fi î.a.c. din PIE dheregh- ”thorn” (Pokorny); vezi și articolele https://hroderic.wordpress.com/2012/11/01/drete/ , https://hroderic.wordpress.com/2012/09/05/drocea/ .

Despre numele genului și speciei, din wikipedia italiană:

”Il nome del genere Rumex deriva dal latino lancia e la specie crispus dalla caratteristica delle foglie di avere i bordi increspati.”

*

Legată de rădăcina PIE der- ”to cut, split, skin” din dicționarul lui Pokorny este PIE *darǝw- / *derǝw- ”field; a k. of wild cereals” (starling.rinet.ru); v.ind. dū́rvā ”bent grass, panic grass”, lit. dirva  ”sol, teren”, engl. tare.̀

IE w putea să devină g din dragavei (cf. fagure-lat. favus, neg – lat. naevus, poate și strugure –vezi și https://hroderic.wordpress.com/2010/12/16/struguri/).

*

O altă posibilitate este originea în PIE *derbh- ”grass, turf” (v.ind. darbhá– m. `tuft or bunch of grass’, engl. turf). Probabil de aici provine și țig. draba ”plantă”.

Pentru apariția lui g în loc de b, poate cf. mai sus ori rug din lat. rubus , drog și drob – nume ale aceleiași plante.

Altfel, cu o evoluție ”centum”, din PIE *dArg’h- ”fenced lot” (lit. dar̃žas – grădină, de care l-am legat cândva chiar pe zeul Derzelas).

*

Nu e exclus ca dragaveiul să-și aibă originea numelui în utilitatea lui; e o plantă comestibilă aproape proverbială, care umplea stomacul creștinului în timpul lungului Post Mare,

PIE *dorkʷ- ”supper” e la originea alb. darkë ”cină”, v.gr. dórpon ”masă, cină”; teoretic e posibil ca o numele unei plante mult folosită în alimentație să își aibă originea aici.

*

Dragavei pare să aibă același sufix ca retevei (posibilă rădăcină autohtonă, din PIE  rēt-, rōt-, rǝt- “par, trunchi”).

Caravei ar putea însemna la origine ”uscătură” (PIE (s)ker-1 ”to shrink, wrinkle; dry, thin”) ori ”scurtătură/retezătură” (din PIE  (s)ker-4 ”to cut”)- vezi citatul lui Scriban:

”cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ. ”

”Retevei” e un cuvânt mai răspândit (”pop.”, cf. dicționarelor), dar ”dragavei” și ”caravei” sunt proprii Olteniei și Banatului.

Poate fi vorba de un sufix expresiv mai nou, adăugat unor rădăcini arhaice.