Istoriile lui Roderick

Octombrie 21, 2013

Eitiosaros

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:59 pm

Numele unei divinități getice (cf. I.H. Crișan) despre care încă nu se știe altceva.

După S.Olteanu (în studiul ”Palatala tracă”)  eithi -/eiti-/eis sunt variante grafice și fonetice ale unui tracic ithio , prezent într-o serie de epitete -atestate în Moesia- ale lui Heros (”Cavalerul trac”).

Dintre numele asemănătoare atribuite unor zei se desprinde Εισηνος , un epitet al zeului Apollo (la Bata, lângă Mesembria) și Ειθια, un epitet al zeiței Hera (vezi aici).

La originea acestor nume ar putea fi, cred, -ținând cont și de concluziile studiului menționat mai sus- PIE *eik’-  ”to posess” (v.ind.  ī́śāná– `ruler, master’, engl. owe, own , gotic  aiht-s ”property”).

În ”Limba traco-dacilor”, I.I. Russu a analizat celălalt formant al numelui, -saros , găsind că originea cea mai probabilă a lui este PIE  k̂er-2 ”to grow” (lat. Ceres) ; alte opinii ale lingviștilor includ PIE  *k’ara- ”head” și PIE *k’er-u- ”pointed stick; arrow, spear, sword” (v.ind. śáru ”săgeată”).

Cel din urmă s-ar ”potrivi” cu PIE *aik’- ”sharp obj” (”spear, pike” la Pokorny) ca prim formant (zeul Apollo poartă un arc și săgeți), însă -dacă e vorba de aceeași rădăcină ca la epitetul Herei-, e mai puțin probabil ca aceasta să fie originea lui eiti/eithi.

Un epitet al lui Apollo – Akesios , ”vindecătorul”- provine din PIE *yak(‘)-  ”healthy; medical treatment, medicine” (i̯ēk- la Pokorny); cred că nu ar fi în principiu exclusă o transformare prin metateză  i̯ēk’- > *eith- (?), însă această opțiune e ”dubioasă” și sub raport semantic.

Gr. ithys „straight” are la bază PIE *sēidh- ”direct; to aim”, deci nu cred că poate fi comparat cu tracicul *eithi.

*

Și mai puțin probabil este ca la originea numelui să fie PIE *eit- ”clever, agile”.

Ca ipoteză mai fantastică, m-am gândit și la Eitiosaros = ”cel cu cap/coarne de berbec/cerb” (PIE *Ait- ”deer, ram”, PIE  *k’era ”horn”); zei ”cornuți” sunt cunoscuți mai ales din panteonul celtic, precum Cernunnos ori Cocidius .  Celții nu au lipsit din Moesia, însă numele divinității este, chiar și în acest caz, tracic.

Ar mai fi radicalii IE *ait ”fate, sentence”,  *ait ”motley” (v.ind. éta- ‘variegated, shining, brilliant’ – potrivit pentru un atribut al lui Apollo ori Hera) și *Ait ”hut”, din care provine numele divinității lituaniene Aitvaras .

*

Pentru al doilea formant, -saros, aș opta mai degrabă pentru un IE *ser- ( mai probabil ser-2 ”to guard, watch over, support” ; ori ser-3 ”red” ?  ser-4 ”to put together, bind together” ? -în dicționarul lui Pokorny ).

Ar putea fi vorba de o divinitate ”veghetoare” (PIE *ser-2) și ”stăpânitoare” (PIE *eik’-), deci de un zeu de rang foarte înalt.

Anunțuri

23 comentarii »

  1. θεῷ Ειτιοσαρῳ ἀνέθηκεν Αβεζελ̣- μις Δορπανας.
    …de aici: http://epigraphy.packhum.org/inscriptions//main?url=oi%3Fikey%3D168833%26bookid%3D186%26region%3D5%26subregion%3D12

    Este cumva vorba de inscriptia de mai sus?

    …Zeul Eitiosaros „se lasa/se culca cu/innopteaza cu/ Abezel …”mis” (al sau?) Diurpaneus (Decebal) ?
    Sa inteleg ca zeul Eitiosaros „a binecuvantat” pe Abezel, si rezultatul a fost…Diurpaneus?
    :)
    Stiu ca e fabulatie, dar chiar as vrea sa stiu ce inseamna inscriptia de mai sus…”am tradus” la intamplare, nu mi-o luati in nume de rau. Ma gandesc daca e vreo legatura intre Scorilo (daca Diurpaneus din inscriptie e Decebal) si Etiosaros

    Pe de alta parte, Etiosaros imi aduce aminte si de http://en.wiktionary.org/wiki/tesoro

    Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 21, 2013 @ 6:32 pm | Răspunde

    • …sau pur si simplu inscriptia apare pe un „obiect” construit/facut in numele/pentru Diurpaneus?

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 21, 2013 @ 6:52 pm | Răspunde

    • Aceasta trebuie să fie una din inscripții. S. Olteanu vorbește despre o inscripție la Čauševo (Šumen) în care apare Ειτιοσαρος (θεός), iar la I.H. Crișan (”Spiritualitatea geto-dacilor”) apare varianta Eitioseros (în 2 locuri, nu cred că e greșeală de tipar), fără să menționeze despre ce inscripție e vorba.

      I.I. Russu identifică formele Dorpanas și Diurpaneus, care ar fi din PIE der(ep)- ”a vedea” (în dicț. lui Pokorny). Nu cred că e cea mai bună interpretare.

      ”Eitiosaros” ar putea însemna și ”cel care păzește proprietatea”; această interpretare -forțată un pic, desigur- ar putea trimite spre versurile lui Vergiliu: ”… Gradivus tatăl/ Cel ce veghează geticele ţarini”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 22, 2013 @ 12:26 pm | Răspunde

      • Îmi place varianta cu „cel ce păzește proprietatea”…seamănă puțin cu „păzitorul” sau…”pețitorul”(o fi pierdut ”p” pe parcurs) ? :) Cumva pare mai degrabă un nume stâlcit care probabil are un corespondent în limba română modernă (poate cu un ”ț” sau ”ș/ci/ce/gi”…amintiți-vă de ”Covaci” care a fost stâlcit in…”Hefaistos”, ”Hațeg” stâlcit în ”Hades”, Sarmiscetățuia în Sarmizegetusa…etc)… Dacă Eitisaros are vreo legatură cu Cavalerul Trac-Derzelas (adică ”dârzul” Herakles/Hercules/Bădica Troian/Sf. Gheorghe…etc) poate că e vorba de una din caracteristicile ”eroului”.

        Pe Diurpaneus l-am considerat mereu poate și o variantă a lui…Șerban/”dorobanțul”. :)

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 22, 2013 @ 4:18 pm

  2. Eithin inseamna „fantana”, poate te ajuta …

    Comentariu de BELSIM — Octombrie 21, 2013 @ 7:01 pm | Răspunde

    • Există vreo relație cu gr. „ichthys” – (referitor) la pește?

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 22, 2013 @ 10:02 pm | Răspunde

      • Sincer, nu stiu!

        Comentariu de BELSIM — Octombrie 23, 2013 @ 1:47 pm

  3. Ptolemeu dă cîteva date extrem de importante despre gurile Dunării, dar poate cea mai importantă este numele Thiagola, Psilostoma în greacă. Posibil un hibrid traco-latin, așa cum bine remarcă și autorul urm. articol: http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=668%26Itemid=319
    Dacă greaca traduce un nume getic mai vechi, atunci Thiagola însemna gură goală sau pustie. Pe de altă parte ar putea fi Gura sfîntă, nu neapărat aceeași cu a grecilor :
    Trebuie să fi însemnat ceva în limba dacilor, căci îl găsim și în inscripția dacică din Oltenia : „Thiamarkos”

    Naracustoma – var. Narekon, Nar(i)kios (Ptolemeu) = gura îngustă (osset. naräg = eng.narrow) Coincidențe uperficiale, dar nu etimologice: nărăgít, -ă, adj. (reg.) avizat, pus la cale, rânduit.
    naragấț s.m. (reg.) om gușat. (cu gâtul îngust?)

    E interesant că Aegissos e numit Sitioenta la Ptolemeu. E probabil un alt nume care circula în paralel cu cel oficial și se datora stăpînirii tracilor sithoni menționat de Ovidius aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sithonii

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 24, 2013 @ 2:04 pm | Răspunde

    • Posibil să avem un termen pentru sacru în acest „thia-” la fel și cu hidronimul Thia-rantos (Siret) alăturat pe o hartă centrului Kogaionon undeva în Moldova.
      Thiamarkos – „cal sacru” n-ar fi o problemă. E prezentat astfel în mai multe culturi indo-europene și chiar era un idol cu cap de cal și corp de bărbat la Ocnele Mari unde sa găsit respectiva inscripție dacică: http://www.enciclopedia-dacica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=770%26Itemid=449

      Îmi amintesc că am citit despre un dialect italic care folosea un termen *eis (-er) sacru sau a sfinți, mă rog, era un termen cultic ce lipsea din latină, dar nu-mi mai amintesc forma sa exactă.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 24, 2013 @ 9:15 pm | Răspunde

      • Pt. Thiamarcos cred că mi-ai văzut comentariul de la https://hroderic.wordpress.com/2012/07/11/z-si-c/

        Prima reprezentare cunoscută a centaurilor ar fi (?) în arta miceniană.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 24, 2013 @ 9:40 pm

      • …apropos de ”sfânt”…

        ”Cen+taur” = Sân+Toader (titanul Atlas/Alutus/Olt)…patronul cailor.

        Deci ”sfânt” nu e din latinescul ”sanctus” sau ”slavonul ”sventu” ci înrudit cu acestea, pe linie geto-dacă. Cât despre ”centauri”, aceștia sunt oltenii, sursa însă o am nu numai din greacă ci și din mitologia hindusă: Drona (vedeți localitatea Drănic în jud. Dolj) este varianta hindusă a grecului Cheiron (apare și în tradițiile cu Regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde sub numele de ”Sir Antor”…care are un fiu pe nume Sir Cai/Key…probabil…„Calul”…e același cu hindusul Ashwatthama…și tot ”calul” înseamnă).

        Drona este fiul lui Ghrtaci (Segarcea) și a lui Bharadwaja (Bratovoești), localități tot în Dolj nu departe de Drănic. Ca și la greci, Drona/Cheiron/Sir Antor-Ector este considerat profesorul (sau tatăl adoptiv) în artele militare pentru tinerii zei/semi-zei. Adaug tot de la hinduși (epopeea Mahabharata) și războiul Kurukshetra (”Călușari” la noi) dintre 2 clanuri înrudite: Kaurava-”Craiova” și Pandava-”Pelendava”.

        Tot la hinduși (epopeea Ramayana) și în legatură cu caii îl avem pe Ravana (Rovine-Rhabon, vechea denumire a râului Jiu) ce este cunoscut la greci sub numele de Geryon (avea în subordine toată Oltenia inclusiv insula Erytheia…Orsova-Ada-Kaleh unde-și tinea celebrele vaci roșii). Azi e amintit în legendele noastre drept…Zmeul/balaurul ce luptă cu ”eroul”-Hercules/Făt Frumos/etc…

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 25, 2013 @ 12:32 am

      • Drănic s-ar putea să fie un nume cu origini arhaice. Satul s-a format pe malurile unui pârâu (cf. http://www.primariadranic.ro/istoric.html). După S. Paliga sunt de origine tracică toponimele Drencova (cu sufix slav, o mai veche atestare este Dranca) și Drancea, posibil înrudite cu numele de râu Drina din Serbia.

        După Gh. Brâncuș toponime arhaice există în Oltenia nordică (Gorj). În sud, pe lângă nume clar slave, apare și o destul de bogată toponimie românească (Cerăt, Măceșu, Seaca, Afumați, Pietroaia, Sărata, Salcia ș.a. – http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_localit%C4%83%C8%9Bi_din_jude%C8%9Bul_Dolj). Acestea ar fi după Gh. Brâncuș de origine mai recentă, datorate mișcărilor pastorale (transhumanță), care cred că a fost legată mai ales de Munții Parângului.
        Țin minte o legendă citită într-un ghid turistic despre Peștera Muierilor; era vorba despre nevasta unui cioban care, din cauza faptului că născuse de curând, avea interdicția (magică) de a trece peste cursuri de apă, așa încât a străbătut singură distanța de la Parâng la Dunăre (sau invers, nu mai țin minte) pe un interfluviu foarte lung, fără să traverseze râuri.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2013 @ 11:43 am

      • Drincea(diminutivat?), ca tributar al Dunării, poate fi iliric, la fel ca Drina. În porțiunea aceea (Dolj) a fost evidențiată arheologic o cultură de origine iliră. Ai scris un articol despre Vidrosul mitologic din zona aceea. Voiam să propun acea despicare a dentalei d în dr, după cum analiza Sextil Pușariu; am scris despre asta într-un comentariu sau două.

        Nu știu dacă dacii nu aveau drenis – cerb. (alb.dre- căprioară, cerb)

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:07 pm

      • http://en.wiktionary.org/wiki/dre#Etymology
        S-ar putea ca etimologia Drinului să se datoreze unei interjecții, la fel ca Nestos(*Nedtos). Și acesta are coradicale în lb.baltice și sanscrită.

        Drincea, Drinceni (pe Prut) – a (z)drăngăni/drîncăni

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:22 pm

      • Au fost și celți (după iliri) în sudul Doljului – vezi http://www.editie.ro/articole/actualitate/a-xiii-a-campanie-de-cercetari-arheologice-la-desa.html:

        ”Punctul Castraviţa, aflat pe malul Dunării, unde se desfăşoară săpăturile arheologice, este unul deosebit de spectaculos, având în vedere că fiecare campanie ne-a surprins prin descoperirile făcute: cele mai vechi morminte de incineraţie din sud-estul Europei (cca 2300 a. Chr. – 1900 a. Chr., epoca bronzului), morminte tumulare ale unor războinici iliri din prima epocă a fierului (cca 800 a. Chr. – 650 a. Chr.), cimitirul celtic, cel mai vechi castru din piatră ridicat pe teritoriul Olteniei, încă din vremea împăratului roman Domiţian, un mormânt carpic cu depunerea rituală a unui lup, precum şi un tezaur cu monede din aur, unic în felul său, datat în sec. XIX.”

        Atrage atenția ”mormântul carpic cu depunerea rituală a unui lup”. În folclorul românesc lupul este și animal psihopomp:

        ”Ultimul moment din viata omului la care mai participa lupul este trecerea sufletului din lumea aceasta în cealalta. Lupul participa si aici în calitatea sa de animal calauza, psihopomp: ,,Ca lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai / Sa te duci în rai / C-acolo-i de rai / În dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul”. ” (dacii.ro)

        Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2013 @ 12:52 pm

      • Spre deosebire de situația -cunoscută- din Dobrogea, în Oltenia apar dave pe malul stâng al Dunării (Sucidava-Celei). În Oltenia este silvostepă, nu stepă, în epoca dacică existau foarte probabil păduri întinse pe acolo, acestea putând fi decisive pentru amplasamentul davelor; lipsa pădurilor favorizează invaziile (vezi ”pustiul ” care s-ar fi întins pe malul stâng al Dunării în vremea lui Herodot).

        Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2013 @ 12:58 pm

      • :)
        Cred că am o mica epifanie…

        Informațiile de mai sus cu ”dre” m-au dus cu gândul la ”druzi”, în mod special la particula ”stejar” din numele lor.

        Eitiosaros parcă sună foarte familiar a..”stejar/stejăriș”: DEX îl consideră din bulgarul ”stežer„…

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 25, 2013 @ 6:09 pm

    • O mica erată, am vrut să zic ”druizi” (preoții celți), nu ”druzi”…

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 25, 2013 @ 6:12 pm | Răspunde

      • Despre „mica epifanie” a ta; în principiu e posibil.
        S. Olteanu admite că variantelor eithi -/eiti-/eis i s-ar putea adăuga -izis din ”Gebeleizis” ori ”Tsykoleizis”.

        În articol am considerat doar variantele în care ”palatala” misterioasă (cred că de fapt sunt 2 palatale) provine din IE k’-; dar e posibil (deși mai puțin probabil î.a.c., zic eu) să provină din IE g’.
        Și atunci am avea *aig’- ”stejar” din care provine lit, aižuolas ”stejar” (vezi și https://hroderic.wordpress.com/2010/10/10/stejar/ ). Stejarul este copacul sacru al zeilor tunetelor din mitologiile europene (Zeus, Perkunas, Perun, Taranus, Thor).

        Ei, ar mai fi și *aig’- ”capră” și *eig'(h)- ”to break, to burst”, *eig’- ”gheață”…

        Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2013 @ 8:14 pm

      • Stejar, fulgere/tunete, capra…Da, astea trei vin la pachet.

        Mă uitai pe Wikipedia la constelația Auriga http://en.wikipedia.org/wiki/Auriga_(constellation) …are legătură cu steaua Capella (căprița…Amalthea care l-a hrănit pe Zeus și din pielea căreia și-a făcut Aegisul) și stelele Haedi (iezișorii)…parca Eitiosaros seamană puțin și cu cuvântul ”Iezișor”…
        :)

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 26, 2013 @ 11:58 am

  4. https://hroderic.wordpress.com/2012/08/29/zana-dealurilor/
    IE ais-2 “to be in awe, to worship” (probabil că a e emfatic dacă luăm în considerare urmașele sale)
    În albaneză se produce o disimularea a lui „s” dacă radicalul mai avea un „s” în compoziție. De asemenea, formele geto-dacice pot avea o afereză a primei silabe neaccentuate ajungînd ”thia- [ția-].
    Astfel se dă un înțeles acelui Thiamarkos (calul venerat), Thiagola (gura rîului venerat).

    Eisinos – epitet al lui Apollo. Sufixul -nos crează adjective verbale dintr-un verb: eithio/eithia sau eisio/eisia (a venera). Am putea avea metateza lui iota în acest presupus verb, la fel cum are pe scară largă greaca antică; deci un rad. tracic *es-iō ar deveni eisō sau eisā.
    Mă așteptam la o palatală „ș” dacă aveam acest radica *ais, dar nu știu dacă RUKI afecta tracica complet. De exemplu balticii au pe ș după r generalizat, celălalte palatalizări ale lui s nu prea au loc.

    Încă ceva ce Sorin Olteanu omite în explicația sa asupra alternanței s, th și t. În albaneză a avut loc la nivelul începutului de mileniu întîi creștin (presupun eu!) o transformare a africatei [ț] în [s], larg reprezentată în albaneza modernă, deci s-ar putea conclude că alternanța s cu th din greaca antică ar fi chiar ceea ce par, o spirantă [s] și o africată [ț]. Asta ar presupune că nu avem *ais, ci un alt radical IE.
    Litera „e” e foarte mult folosită în greacă ca particulă emfatică, la fel și-n albaneza antică.

    PS: la *ais mă refeream în comentariul de mai sus.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2013 @ 11:33 am | Răspunde

  5. E posibil ca tracicul eiti-/eis- să se regăsească și în numele lui Esop, gr. Aisopos, care s-ar fi născut pe coasta tracă a Mării Negre, în locul viitorului oraș Mesembria. Se mai spune că a fost sclav în Samos (ca și… Zalmoxis). Altă coincidență e dată de faptul că epitetul Εισηνος (Apollo) e atestat tot lângă Mesembria.

    Prin etimologie populară a fost făcută o legătură între ”Esop” și ”etiop” (se spune că Esop era mai negricios la față), acesta din urmă ”from Greek Aithiops, perhaps from aithein „to burn” + ops „face” (cf. aithops „fiery-looking,” later „sunburned”).” (etymonline.com) ( PIE ā̆i-4 , ai-dh- ”to burn” -Pokorny)

    Dacă e vorba de Esop, mai degrabă… PIE ai-5 ”important speech”, dacă a primit cumva un supranume care să-i reflecte calitățile, nu infirmitatea.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2013 @ 9:01 pm | Răspunde

  6. Oitosyros / Goitosyros este zeul identificat cu Apollo la sciți.

    Comentariu de Roderick — Februarie 6, 2014 @ 8:39 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: