Istoriile lui Roderick

Octombrie 25, 2013

Păunașul codrilor

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:43 pm

”Păunașul codrilor” apare într-o poezie populară culeasă de către Vasile Alecsandri, care recunoaște în el un personaj mitologic și scrie într-o notă de subsol:

Păunaș însemnează un voinic tânăr, mândru și misterios, mândru ca păunul și misterios ca Pan, zeul codrilor.
În România plină de urme romane, nu ar fi de mirare să se fi păstrat numele zeului Pan și să se fi schimbat cu timpul în Păunaș, precum s-au păstrat numele zeilor păgânismului, Joe, Mercur, Venere, ce se văd figurând în povești sub chipuri de sfinte creștine; sfânta Joe, sfânta Miercure, sfânta Vinere. Prin urmare, e de crezut că Păunașul din această baladă nu este altul decât chiar Pan, zeul codrilor.”

În realitate, ”sfânta Joe, sfânta Miercure, sfânta Vinere” sunt doar personificări ale zilelor săptămânii; e greu de crezut că zeii Jupiter și Mercur își vor fi schimbat sexul ca să intre așa în tradiția românească. Sfânta Vineri e în basme o băbuță cumsecade, fără vreo asemănare vizibilă cu zeița Venus.

Păunașul codrilor apare și în dicționare:

păunáș m. Păun mic. Păunașu codrilor, epitet de admirațiune unuĭ haĭduc frumos. ” (Scriban, dexonline.ro)

PĂUNÁȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș. ” (DEX 98, dexonline.ro)

Nici numele zeului Pan, nici al romanului Faunus n-ar fi putut deveni ”păunaș” în română. Însă în esență cred că Alecsandri a avut probabil dreptate; e vorba de un zeu al codrilor, iar numele lui ar putea fi coradical lui ”Pan”.

Acesta din urmă provine din PIE  pāuson- : pūson- ”name of a deity”. Dintre derivatele acestuia, ”Păunaș” ar putea fi apropiat de Páoni , numele zeului păstorilor din Arcadia, ori de divinitatea miceniană Pa-ja-wo-[no]. O similitudine -poate întâmplătoare- a fost observată între acesta din urmă și numele lui Paean, medicul zeilor (după Pokorny, din PIE pēu- ”to hit; sharp”; ar putea corespunde și ”Păunașului”, mare meșter în lupte).

Denumirea științifică a unui gen de graminee – Poa – provine din PIE *peyǝw-ā ”meadow” (ca și lit. pieva ”pajiște”); cred că numele unei divinități agreste putea să descindă din această rădăcină. La fel din *pāy- ”to guard, to graze, to feed”. Mai puțin probabil, Păunașul ar putea fi un ”fiu al codrului” (PIE pōu- ”small, young of animals”; gr. παυ̃ς, lat. puer ”copil”); ori,  pentru frumusețea Păunașului am putea să ne gândim la originea în PIE peu-1 ”to clean” (lat. purus, v.ind. pávatē ”a curăța, a purifica”).

Oricare i-ar fi originea numelui, am putea avea în el o divinitate ancestrală preromană.

Anunțuri

16 comentarii »

  1. Acum cîteva zile discutam cu cineva posibilitatea de a avea un toponim dacic în Bihor, Sălaj și Vâlcea, numit Păușa. Atunci nu aveam foarte multe idei de pus pe masă, dar acum mi-am amintit cîteva.
    În sensul imbii latinii credeam că ar fi un diminutiv din lat.pavo, tot „păun”, dar diminutivat, fiind o formă paralelă cu lat.pavonem.
    Uitasem efectiv de alb. pasuri (avere), coradical cu sanscr. Pushan, numele unei divinități pastorale și a bogăției, dar și ocrotitor al călătorilor. http://en.wikipedia.org/wiki/Pushan
    Poate vine din radicalul care formează lat.patris, eng.father cu sensul inițial de protector, apărător, apoi radicalul care dă „păstor” . Același radical mai dă alb. (unë) pashë
    http://en.wiktionary.org/wiki/pash%C3%AB

    Deci Păușa ar putea avea o istorie foarte interesantă și veche. Consfătuitorul meu credea că vine de la un nume de voievod transilvănean „Pouşa (Poşa), fiul lui Solum – Solyom (1227 – cca 1231)”
    „Pouşa (Poşa) (1235-1240)”
    Foarte logic pe de o parte, dacă nu găsesc altă explicație autohtonistă rămîne așa. Zonele unde se găsesc toponimele respective sînt vetre foarte vechi ale românilor, doar Sălajul ar fi mai expus intruziunilor. În Vîlcea s-a păstrat binișor un lexic dacic, la fel și-n Apuseni.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 26, 2013 @ 7:34 am | Răspunde

  2. păpușí, păpușésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a găti, a dichisi; a împopoțona. 2. (despre foile de tutun) a lega în mănunchiuri, a face păpuși. 3. (reg.; despre larve) a deveni nimfă. 4. a micșora, a îngusta.
    Ultimul sens e foarte interesant, căci poate fi un verb cu reduplicare a primei silabe ca atîtea formate specifice de verbe IE din mai multe graiuri antice.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 26, 2013 @ 7:50 am | Răspunde

  3. Mai era și urm: păúșă, păúși, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân; panză.
    E mai din popor decît un nume de conducător ungur.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 26, 2013 @ 7:57 am | Răspunde

    • IE *pāg’e- „to nail, to fasten” înrudit cu *pak’- „to fasten, to place” (nu e singur oară cînd g’ și k’ alternează)
      – panză a putea avea un „n” infix neetimologic. Cu păușă e un pic mai complicat: -uș pare un sufix.

      Chiar și pînză ar putea fi coradical, dar sînt mai multe derivate în sensul unui lat. *pandia: http://dexonline.ro/definitie/p%C3%AEnz%C4%83
      pânzáică, pânzăici, s.f. (reg.) 1. cearșaf. 2. țesătură groasă și mare de cânepă sau de lână pe care se bate fasolea, mazărea, lintea. 3. saltea. (și noi folosim turcescul cearșaf ca niște pămpălăi) Dacă Drăgaică e slavic, sufixul e tot slavic sau avem suf. -icus http://en.wiktionary.org/wiki/-icus#Latin

      Sensul de „ceată, armată” (?) ar fi coradical cu lat.pagus sau pandia (întindere, mulțime)!

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2013 @ 11:21 pm | Răspunde

    • păzúi s.n. (reg.) deal, pisc, culme. (-ui formează diminutive)

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2013 @ 11:27 pm | Răspunde

  4. Daca inlocuiesti F din Faun cu PH, iti va da PHAUN, care este identic cu PAUN (cade H pentru ca in limba romaneasca nu se aude H-ul). Iar de la PAUN la PAN cata distanta sa fie? Iar diminutivul in legendele locale apar doar cand este vorba de puteri supranaturale.

    Comentariu de BELSIM — Octombrie 26, 2013 @ 5:32 pm | Răspunde

    • Nu se poate, decât dacă *făunaș a devenit prin confuzie ”păunaș”. Iar ”Faunus” și ”Pan” nu sunt legați etimologic, oricât de asemănătoare le par atributele.
      Nici Faunus, nici Silvanus nu cred că au supraviețuit cu numele în mitologia noastră populară.

      Coloniștii romani credeau în nimfe; cuvântul nympha apare în inscripții romane din Dacia. Totuși românii nu le spun nimfe, ci zâne; cuvânt care după dicționare ar proveni din lat. Diana, după unii lingviști fiind autohton.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2013 @ 10:12 pm | Răspunde

      • Zambesc. Cum crezi !

        Comentariu de BELSIM — Octombrie 29, 2013 @ 12:58 pm | Răspunde

  5. […] Pionul (cu varianta atestată Peon) ar mai semăna și cu numele ”Păunașului” codrilor, o posibilă divinitate ancestrală (vezi https://hroderic.wordpress.com/2013/10/25/paunasul-codrilor/ ). […]

    Pingback de Dochia | Istoriile lui Roderick — Noiembrie 17, 2013 @ 3:08 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: