Argilos – numele tracic al șoarecelui.
După Hasdeu, s-ar traduce ca ”animal trăind în gaură”; legat de un cimmerian argilla ( ἄργιλλα ) ”bordei”, cuvânt moștenit în română ca argea. În dicționarul lui Pokorny ar fi legat de rădăcina areg- ”to lock” (maced. ἄργελλα `bathing hut ‘, alb. ragál ”hut”).
Însă Pokorny încadrează șoarecele – argilos la PIE ar(e)-ĝ- ”glittering, white”.
*
Cred că e posibil ca numele tracic al șoarecelui să se regăsească doar în -gilos ; din PIE geli-, glī- ”mouse” (v.ind giríḥ, girikā ”șoarece”, lat. glīs, glīris ”pârș”). Ar-gilos (o formă posibil contractată) ar putea însemna ”șoarece de câmp/ pământ” (ar- din PIE er-4 ”earth”).
Din lat. gliris ( *glēre ? ) sau o formă asemănătoare nu neapărat latină cred că e posibil să moștenim un *gher ”șoarece, rozător” din care avem ”gherlan” , cu un sufix expresiv.
Însă e destul de probabil ca acest argilos, oricare i-ar fi originea, să conțină doar un epitet al animalului (cf. etimologiilor lui Hasdeu ori Pokorny, ori cf. gr. αρουραίος ”șobolan” (lit. ”câmpean”; din PIE *arw- ”field”), la origine ἀρουραῖος μῦς ”șoarece de câmp”).
Mai puțin probabile ar fi originea în PIE eregʷ(h)o- ”pea” (m.irl. orbaind ”cereale”), ori ergh- ”to shake, tremble” (cf. IE mūs ”șoarece”, dar și ”mușchi”), ori chiar orĝhi- ”testicle” (dacă e vorba de o disimulare tabuizantă a numelui real).
Cred că mai e posibilă o conexiune cu reconstruitul PIE *werǝg’– ”to pierce, to cut through” ( u̯rēĝ-, u̯rōĝ-, u̯rǝĝ- ”to break” – la Pokorny), cf. v.gr. (lesb.) ρη̃ξις ”breaking through, tearing”, lit. rė́žiu ”cut, scratch, tear”, pol. rznąć ”cut, carve”. Ori PIE er(e)k-2 ”to tear, cut” din dicționarul lui Pokorny, *(e)reik- ”to scratch, to cut” (?). E vorba de un animal deosebit de dăunător, care își croia drum spre gropile de provizii ale tracilor.
Nu este neobișnuită extinderea unui radical cu -g sau -k: IE*aro- „a ara” trebuie conectat cu *ar- hollow, valley.
De aici nu e decît un pas spre un rad.*arg- și rom. argea (firidă,nișă, bordei), tracic *argella și/sau *argilla. Hașdeu intuiește corect explicația.
Amintesc arină (nisip) și aringă (scumbie) sau țărână și țărângă.
Trebuie să determinăm ce înseamnă sufixul -ilos și dacă e tracic cu adevărat sau o grecizare. E același cu lat. -ilis? http://en.wiktionary.org/wiki/spargo#Latin
IE *(o)rū-, *(o)rū-g-, etc.; *orw- to dig; ditch (incl. as a boundary) – orată (defileu, chei) din *oratas (sufix -tos), munții orăștiei ( http://dexonline.ro/definitie/Or%C4%83%C8%99tie )
Eu cred că orăștie ar fi trebuit să însemne defileu și conține un sufix identic ca formă și ca funcție celui slavo-albanez din exemplele următoare : sl.dragost și alb.lagësht sau ranishtë (nisipărie) din rânë (tosk rërë).
Văd că dai traco-dacilor radicali cu palatale IE ce nu se spirantizează. Eu accept pentru daci cîteva excepții de la satemizare, dar nu mai multe ca cele existente la baltici.
*arg’- shinny, whitish nu poate da *arg, iar Olteanu a exemplificat cîteva hidronime tracice cu rad. *arz, am dat și acel adv.oarzăn (clar, limpede- lat.arguo). Șoarecii europeni nu sînt albi din cîte știu eu.
La nivel indo-european *geli-, glī- ”mouse” are cumva legătură cu *gʷelǝ- „to stab, to sting”(a săpa) sau *gʷela-, *gʷlā- acorn?
Sanscr.girika îmi amintește de reg.Bucov. giritic (prichindel) dat ca derivat din ung.gyerek/gyermek (fiu, fiică) cu etim.nec, deși eu cred că turc.ghermek – „a încorda, a trage” e sursa. S-ar traduce ca englezescul „off-shoot”.
Pentru giritic avem de fapt ceva similar *gher[ǝ]-, *ghrē- (IndoIr. *g’h-)- bad, small http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+660&root=config
După zona atestării ar putea fi „coisstoboc” sau carpic.
Poate fi și ceva expresiv conform cu verbele „a giricăi, -iesc, a ciricăi, ciripi”.
gherlan- chițcan, deci vine de la o onomatopeea ghiorlăi.
PS: care o fi originea loc.Girișu-de- Criș? turc.giriș- login, intrare? N-o fi însemnînd „pădure” sau „loc cu multe ghinde/stejari”, coradical cu jir sudic față de un nord-vestic-estic *gir? Gorun cred că e coradical cu alb.gur- piatră, nu vine de la „ghindă”: *gʷela-, *gʷlā-
În apropiere se găsește loc.Alceu, sub care se găsește un tell din epoca bronzului. *aleq- hit back, protect (semantism identic pentru vb.„a apăra”? :)
http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=++63&root=config
azi văd numai dacisme!
Comment by Sorin5780 — October 30, 2013 @ 1:17 pm |
ghermea are etim. turcească, nu necunoscută: http://dexonline.ro/lexem/ghermea/23289
Comment by Sorin5780 — October 30, 2013 @ 1:27 pm |
Pentru orăștie (țarină părăsită) e posibil și un derivat din *ar – „field, open space” cu același sufix albanez. Sau *or- „to lift, to rise, to move”.
Comment by Sorin5780 — October 30, 2013 @ 1:44 pm |
E o descriere foarte plastică în următorul link a spațiului locuit de cimerieni care nu văd lumina zilei, dar eu cred că Homer și ceilalți grecotei din antichitate descriu rețeaua de grote din Cappadocia, numită impropriu de unii oraș subteran. Probabil chiar avea o explicație logică legată de un cult antic toată grozăvia aia săpată la zeci de metri sub pământ.
pag.85: http://www.academia.edu/1509846/The_Cimmerian_Problem_Re-Examined_the_Evidence_of_the_Classical_Sources
Comment by Sorin5780 — July 9, 2015 @ 1:32 pm |
IE *gal-, *gli- dormouse, squirrel, marten // ind giríḥ, girikā ”șoarece”, lat. glīs, glīris ”pârș”
Intră cumva și gruz: s.n. (zool.trans.ban, mold.) termen generic pt. diferite specii de rozătoare care trăiesc prin găuri și prin pământ (cârtiță, șoarece, șobolan etc.)
Comment by Sorin5780 — August 27, 2015 @ 3:11 pm |
oare nu e “guz”?
Comment by Roderick — August 27, 2015 @ 10:24 pm |
nu, am dicționarul de regionalisme în față.
Comment by Sorin5780 — August 28, 2015 @ 5:22 am |
Poate fi “cumnat” cu engl. grind. PIE ghren- “to rub, stroke roughly” (Pokorny)
Avem “grunțăí vb. IV (pop.) a ronțăi.” (DAR, dexonline.ro)
și f.probabil cu altă origine
”grunz, grunji, s.m. – 1. Bucată dintr-o materie sfărâmicioasă. 2. Bulgăre: „Pună-n scaldă grunz de sare” (Calendar 1980: 111). – Cuvânt autohton, cf. alb. grundë, din rad. *grund (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).” (DRAM, dexonline.ro)
Foarte interesant cuvânt acest ”gruz”.
Comment by Roderick — August 28, 2015 @ 7:47 am |
hrojdésc v. tr. (imit. slav). Nord. Cronțănesc. – Vechĭ (Biblia 1688; Cant.) rujdesc, sfărîm, zgîriĭ. Și rojdesc (?). La Săgh. grojdesc, mănînc pe fugă.
Cred că alternanța asta între h și g (grubă/hrubă, hudă/cudă) nu este neapărat o influență slavică.
rujdi 1.vb. tranz. (Bucov. Trans.) a juli pielea de pe corp. 2. vb.refl. (Bucov.) a se înțepa. 3.vb. tranz. (mold.bucov.) a roade, a distruge. 4. vb. tranz. (maram.) a desface boabele de e coceanul de porumb 5. vb tranz. (bucov.) a mânca, a ronțăi, a roade.
der. rujdulă
var. mai veche, a rojdi: https://dexonline.ro/definitie/rojdi
Ar trebui să fie coradical cu lat. rādere < IE *razd
Comment by Sorin5780 — June 22, 2016 @ 9:12 pm |
gred- : grod-
English meaning: to scratch proto-dacic *grudja
http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+597&root=config
Derivat din IE *ghreu- “rub, grind”
https://en.wiktionary.org/wiki/ge%CC%88rrese%CC%88
https://dexonline.ro/definitie/rojdi
Comentariul 4 și restul: https://hroderic.wordpress.com/2011/01/05/archis-si-arcer/
Comment by Sorin5780 — January 9, 2017 @ 3:43 pm |
Let. grauzējs = ”rodent” https://en.wiktionary.org/wiki/grauzējs
Proto-IE: *gʷrūg’h- (”to gnaw, to grit the teeth” =Let.grināt, smērēt zobus =Lit.nugriauti, dėti dantis)
Proto-Baltic: *graûǯ- (2) vb. tr., *graûǯ-a- c., -ia- c., *grūǯ-t-i- c.
Meaning: gnaw
http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=+++888&root=config
Comment by Sorin5780 — February 12, 2018 @ 3:53 pm |
Oare gruz este format cu un sufix diminutival pre-romanic sau de agent? Let.grauzējs pare să aibă un sufix (probabil de agent) și o temă *grauz-. La fel cred că ar trebui explicat și tracicul argillis, temă + sufix *-ilos.
Poate fi chiar o rotacizare atipică după rad.E geli-, glī- ”mouse”.
Comment by Sorin — March 16, 2023 @ 11:28 am |
https://en.wiktionary.org/wiki/ergj%C3%ABz
ergjëz (arg, argull) Plurale tantum; diminutive plural of archaic arg, from Proto-Albanian *arga, from Proto-Indo-European *Horgʰi (compare Armenian ոջիլ (oǰil)).
árgas s.m. Gen de acarieni (căpușe) paraziți la om și la animale, hrănindu-se cu sângele acestora. (< fr., gr. argas) https://en.wiktionary.org/wiki/Argas
Nu știu ce etimologia au propus pentru gr.argas, dar termenii albanezi, cel armean (posibil și argilos) să vină din *eregʷ(h)o-, *erogʷ(h)o-
… http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+504&root=config
Comment by Sorin5780 — June 11, 2016 @ 9:17 am |
*arH3-glH2os ”field-mouse” (Gr. ἄργιλος – árgilos)
https://www.academia.edu/25248385/Studies_in_Thracian_vocabulary_I-VII_
În caz că acest șoarece e același cu specia asta amenințată cu dispariția azi: http://landforlife.org/en/news/edin-ot-nay-taynstvenite-bozaynitsi-v-balgariya-uloven-za-parvi-pat-sled-40-godini.html
Dacă era un ”șoarece de câmp”, nu ar trebuie să vedem o terminație genitivală (sau adjectivală) accentuată mai sus? Trecut prin traducător, ”field mouse” dă gr.ποντίκι πεδίου /pontiki pediu/ (gen.sg. pentru πεδίον /pedíon/ ”open country, field, plain, flat”) sau Alb.miu fushor (”șoarecele câmpenesc”, nom.fushë).
În Let.”lauką pelė” și Lit.”laũko pelė” (sau laukinė pelė), cu gen.nom. lauks și respectiv laũkas (field).
Trebuia să fie o declinare în Tracă, chiar și după un răstimp de peste o mie de ani în care termenul bitematic ar fi circulat prin vu grai, deci e posibil să existe alt tâlc pentru tema *arg-. Dacă era luat la nord de munții Balcani (grupul TDM) m-aș fi îndreptat spre argie (pământ din cel mai bun; *argĩa), nu neapărat spre argea (*argilla).
Alb.arë (sf) și Messapic aran (acc. sg.)
Nu cunosc declinările acestui arë, dar cred că acuzativul sg. aran ar fi fost la țintă (spot on) și pentru strămoașa Albanezei. Vezi acuzativul Lit. laũką.
PS: în primul link amintește și v.sl.kozь̀lъ – kozĭlŭ (”țap”) față de *kozà (capră) și Lit. ãržilas/Let. ērzelis (armăsar). Putea fi ceva similar și cu argilos, deși e curioasă plasarea accentului.
Comment by Sorin5780 — October 17, 2019 @ 5:47 pm |
https://www.agrimedia.ro/articole/soarecele-de-camp-rozator-daunator-agriculturii
Cum am mai spus, e posibil ca argilos să însemne ”burrower”, dar pentru asta ar trebui un verb *arg- (a săpa) și un sufix de agent -ilos/*ulos sau un derivat din argea (*argilla ”bordeu, vizuină”) + -os.
Cine mai poate spune ce și cum azi fără noi informații?
Comment by Sorin5780 — October 17, 2019 @ 6:02 pm |
Poate și Argeș sapă/erodează malurile sale și e numit în consecință (digger), deși cred că forma *argiș trebuie să fi fost un adjectiv similar celor grecești. Mai demult l-am comparat cu cele două hidronime ‘Εριγών (Erigôn), unul în Macedonia, numit azi Črna reka, și altul în Tracia. Se discuta mai demult dacă -iș nu înseamnă cumva ”râu” cf. rad.*eis- ”to fall upon, to act sharply”(„a se mişca repede”), dar nu cred că-i altceva decât un sufix.
IE *eregw ‘dark’; cf Gr. ἔρεβος ‘darkness’, arm.erek ‘evening’. pag.147
https://books.google.ro/books?id=kSkjAAAAQBAJ&pg=PA143&lpg=PA143&dq=Breierophara&source=bl&ots=Z77oNl4Pu1&sig=ACfU3U0PemmBqn4iYa5A7OnhtEXxLzrhvQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjtnpWfjZfmAhV65KYKHbWCDLoQ6AEwEHoECAgQAQ#v=onepage&q&f=true
Comment by Sorin5780 — April 4, 2020 @ 2:56 pm |
Mă uitam acum câteva zile la un interviu despre războiul din Ucraina și aduc aminte despre germanii naziști care au furat vagoane cu cernoziom din Ucraina. Credeam că au furat numai de la noi într-unul din războaie (primul?), dar mă gândeam la ceva acum. Pământul cel mai fertil se întinde ca o centură, din Câmpia Română peste Ucraina și Rusia ajungând în China. Probabil n-ar trebui să ne surprindă că acest reg.argie se regăsește numai în Muntenia.
Comment by Sorin — March 16, 2023 @ 3:10 pm |
Sunt curios dacă limba dacică avea o metateză fonetică *gr spre *rg, similar unor dialecte scito-sarmatice din Ucraina de azi, care prefigurează prefacerile surprinse în procesul de formare a ossetinei de azi.
Vezi la pag.93
Click to access antiqua_013_001-131.pdf
“Αγροί ‘tribe beside the Maeotis’ Strabo, XI 2, 11, “Αγαροι Appianus, Mithr.88: < Old Iranian *agra- ~ Avestan αγra- 'der erste, oberste'.(=primul, suprem).Semantically, this tribal name corresponds exactly to the people's name Πάριοι (Strabo XI 9, 3) < Old Iranian *parvya- 'der erste'.
Exemplul metatezei este sub acest citat, dar l-am dat pe acesta în caz că avem un coradical cu argie (< *arge?) „pământ din cel mai bun" sau cu Agrianii, un trib ”Paeonic”. Să nu creadă cineva că nu m-am gândit și la Argeș (< Argiș) ori la *Argeva/*Argidava. Încă mai contez pe ipoteza acelui *aregʷ- „dark”, referitor la cernoziom ca fiind pământul cel mai bun din lume (comparabil cu cel al indienilor din Amazonia), însă dacă se contopește cu un coradical al acelui iranism *agra- (*Agʷer- 'top, upper'), am înțelege mai ușor metateza. Poate este prezentă și în numele Argamum (byz.Argamon), cu var.grecească Orgamē (Οργαμη, Hecataeus din Milet, sec.VI-lea î.d.Hr.). Cineva l-a tălmăcit prin *ṛg-(ṃ)m- „(loc) foarte alb” deoarece se găsește un tip aparte de calcar în zonă, însă eu cred că-i vorba ori de o mlaștină, cf. alb.vurg ('marsh, swamp') sau gr.οργάς ('marsh, meadow'), poate și Vurgiones/Burgiones (triburi la Ptol.) cu var. Urg, Urog la alți autori, ori de rădăcina discutată mai sus, deși e cam devreme sec.VI pentru o astfel de metateză. Mă gândesc și la un vechi nume al acelui braț al Dunării, poate tradus în grecește, poate păstrat relativ intact (*argaman). Amintește și tr.argilos ”field mouse”, dar nu cred că avem *arg'- ”lucitor, alb lucitor”, ci mai probabil o lărgire cu *-g(h)- sau *-ko- sonorizat din *ar- ”a ara”.
Mai demult găsisem o probabilă variantă tracică a Alb.vurg, prob. fără rotacizare (dacă nu-i împrumut grecesc), într-un tracic *ulg- (alb.lëng ”juice; fluid, liquid”, vb.ulmej ”I make wet”< *ulm < *ulgmos) coradical cu sl.Volga prin *welg- (“moist; wet”): Proto-Slavic *vьlga, *vòlga (rus.во́лглый vólglyj, “damp, humid”, вла́га vlága). Vezi și *vergo- din Vicus Vergobrittiani (Abrittus, Razgrad – territorium Abritanorum), care locuiau în mlaștini. Tema *(a)britt- apare și în Britolagi, trib celtic, iar înspre Durostorum era și o populație celtică.
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/volga
Săptămâna trecută citeam despre adj.pric ca o metateză din gr. πικρός (pikrós). Atunci Mircea este o metateză din gr.μικρός (mikrós, “small”)+ -el? Glumesc, deși m-am gândit la un *miru + -celus (suf.diminutival), altul decât sl.mir (=pace). Poate un der. *minucelus „cel mai puțin/mic” rotacizat (lat.minus) sau un corad.al alb.mirë (adv.bine, adj.bun). Vezi și rom.mereŭ „permanent, stabil; continuu, stabil; încet, domol” (*mer(w)- “to rub; to pack”: germ.*marwaz “soft, mellow; brittle, delicate”), unul fiind prob.coradical cu alb.mirë (bun) prin *meih₁- (“soft, mild”).
Sunt curios cum traduc unii Mirce(a), ”peace-maker” (*mir-ič) ori era diminutivat?
Dioscoride: PEGRINA (Πεγρίνα) – ”vitis nigra”, mutătoarea cu fructe negre, ar putea fi corad.cu arom.pergurã, pirghurii (arch of vines/boltă de vie), deși acesta ar proveni din lat.pergula – pirghurii (< *pierghiură < *perglju-ula?). Dacă se produce o confuzie fonetică și semantică cu un dacism, nu știm.
În română dă pârghie (var.pârghină), care cred că se confundă cu vârghe (-ie) din lat.virgula. Poate fi autohton și corad.cu lit.pérgas (canoe) sau sl.pragŭ. https://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=stiinta&fisier=Plantele_medicinale_dacice
Mă gândesc la o altă metateză aici, inversul celei întâlnite în brebu (*berbus, r.Bebrina). Sunt numai două rădăcini omonime pe site, *perg- ”board, beam” și *perg- ”fear”. Lit.pérgas (canoe) cred că era de fapt o monoxilă la început și trebuie reconstruit pe baza vb.πείρω (peírō, “I pierce, run through”).
Fitonimul pegrina poate fi romanic, cf. peregrīna (foreigner; traveler, wanderer), dacă tot se numește mutătoare la noi, cu sincoparea silabei interne care seamănă cu cea din silaba penultimă. E și un termen pentru asta (vezi etim. pentru armânt, feamin).
Am impresia că -ίνα putea fi un sufix adjectival (nume pers.m. Vezina) și/sau moțional, dar și o desinență de participiu trecut pasiv, poate și suf.de agent. Vezi lat.rapīna. În toponimie, onomastică și hidronimie apare atât -ina, cât și și -īna.
Comment by Sorin — May 8, 2023 @ 9:23 am |
Fiind folosită în cazuri de epilepsie, ameţeli şi paralizii, Dac.πεγρίνα ar putea avea coradicali latini: piger, -gra, -grum ‘torpid, inactive’, pigrēre ‘to be reluctant’ (Acc.), pigrōr, -oris ‘sluggishness’, pigritia ‘sluggishness, laziness’, impiger ‘active, brisk’; piget ‘affects with revulsion, irks’, pigret ‘affects with revulsion’.
Mă mir că nu au și un *pegrina sau *pegrīna. Cred că eng.to faint (a leșina) este germanic.
The root etymology is unknown. Since OIc. feikn ‘crime’, OE fācen, OS fēcan [n.] ‘treason, anger’ probably belong to PGm. *faiχ- as in OE fāh,fāg ‘estimated’, NHG feige, they cannot be directly compared with Lat. pig-.
Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, by Michiel de Vaan, p.464-465
https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1459&root=config
Epilepsia era considerată influența răului, poate ca urmare a unei vrăji sau a unui blestem. Dacismul poate fi scos din acest radical (vezi link). Teoretic, sufixul *(Ø)-rós (Forms adjectives from Caland system roots) ar trebui să transforme *ǵ în g.
Michiel de Vaan nu crede c-ar fi coradicale cu germanismele. Poate și la Daci provine din alt radical IE (cf. Pieng-itai?).
Comment by Sorin — May 8, 2023 @ 10:39 am |