Argilos

Argilos – numele tracic al șoarecelui.

După Hasdeu, s-ar traduce ca ”animal trăind în gaură”; legat de un cimmerian argilla ( ἄργιλλα ) ”bordei”, cuvânt moștenit în română ca argea. În dicționarul lui Pokorny ar fi legat de rădăcina areg- ”to lock” (maced. ἄργελλα `bathing hut ‘, alb. ragál ”hut”).

Însă Pokorny încadrează șoarecele – argilos la PIE ar(e)-ĝ- ”glittering, white”.

*

Cred că e posibil ca numele tracic al șoarecelui să se regăsească doar în -gilos ; din PIE g_eli-, glī- ”mouse” (v.ind  giríḥ, girikā ”șoarece”, lat. glīs, glīris ”pârș”). Ar-gilos (o formă posibil contractată) ar putea însemna ”șoarece de câmp/ pământ” (ar- din PIE  er-4 ”earth”).

Din lat. gliris ( *glēre ? ) sau o formă asemănătoare nu neapărat latină cred că e posibil să moștenim un *gher ”șoarece, rozător” din care avem ”gherlan” , cu un sufix expresiv.

Însă e destul de probabil ca acest argilos, oricare i-ar fi originea, să conțină doar un epitet al animalului (cf. etimologiilor lui Hasdeu ori Pokorny, ori cf. gr. αρουραίος ”șobolan” (lit. ”câmpean”; din PIE *arw- ”field”), la origine ἀρουραῖος μῦς ”șoarece de câmp”).

Mai puțin probabile ar fi originea în PIE eregʷ(h)o- ”pea” (m.irl. orbaind ”cereale”), ori ergh- ”to shake, tremble” (cf. IE mūs ”șoarece”, dar și ”mușchi”), ori chiar orĝhi- ”testicle” (dacă e vorba de o disimulare tabuizantă a numelui real).

Cred că mai e posibilă o conexiune cu reconstruitul PIE *werǝg’– ”to pierce, to cut through” (  u̯rēĝ-, u̯rōĝ-, u̯rǝĝ- ”to break” – la Pokorny), cf. v.gr. (lesb.) ρη̃ξις ”breaking through, tearing”, lit. rė́žiu ”cut, scratch, tear”, pol. rznąć ”cut, carve”. Ori PIE  er(e)k-2 ”to tear, cut” din dicționarul lui Pokorny, *(e)reik- ”to scratch, to cut” (?).  E vorba de un animal deosebit de dăunător, care își croia drum spre gropile de provizii ale tracilor.