Istoriile lui Roderick

Octombrie 31, 2013

Jopârlan

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:14 pm

Din nou un cuvânt despre care nu aflăm prea multe:

jopârlán, jopârláni, s.m. (reg.) iepure mare.” (DAR, dexonline.ro)

Pare un derivat expresiv dintr-un radical jop- , cf. ciocârlan din cioc ori poate șopârlă care  ”în acord cu rădăcina expresivă șop, pare să indice ideea de mișcare tăcută sau care abia se aude” (DER).

Acest ”jop” poate fi tot o rădăcină expresivă sau imitativă; sensul ei ar putea fi apropiat de al engl. jump (tot imitativ la origine).

Avem

JAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee.” (DEX, dexonline.ro)

jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).” (Scriban, dexonline.ro)

Bg.  žaba ”broască” -reflectând PIE *gʷēbhǝw-, *gʷeubh- ”toad, tadpole” ar putea să fie și la originea lui  ”jopârlan” (tot un animal ”săltăreț”). P.d.a.p., jopârlan ar putea aminti numele slav al iepurelui (rus за́яц ), din PIE *g’hAy- ”horse (stallion), hare”; poate fi un cuvânt din această rădăcină, eventual contaminat cu ”iepurele” nostru și cu un sufix expresiv.

Mai puțin probabil -dar totuși posibil- ar putea reflecta PIE *geup-, *gūp- ”cave, den, dug-out, mines” din care provine rus. жупа ”district, județ”. Dacă ar fi vorba de un animal galericol (ca iepurele de vizuină ori domestic), probabilitatea ar fi mai mare.

Ar mai putea fi legat de

júpă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.” (DAR, dexonline.ro), cuvânt despre care nu m-am pronunțat încă.

*

Aș acorda un oarecare credit și unei variante surprinzătoare: ”jopârlan” ar putea fi un cuvânt autohton, provenit din PIE *deip- ”sacrificial beast” – cf. v.engl. tīfer ”sacrifice, offering, victim”, v.gr. dêi̯pnon ”masa principală” (pentru j în loc de d, poate cf.  jos, jumătate, ajuta ).

Poate fi o exprimare figurată: ”jopârlan” e un ditamai iepuroiul, pe care vânătorii îl pot compara la nevoie cu un berbec sau chiar un vițel. Însă, oricât ar părea de ciudat, iepurele a fost la noi un animal sacrificial; o atestă colindele:

“Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălţăm
Şi-au vânat un iepuraş
Domn, Domn să-nălţăm

Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălţăm
Veşmânt frumos Domnului.
Domn, Domn să-nălţăm.”

(vezi și https://hroderic.wordpress.com/2012/09/24/mos-andrusca/ )

16 comentarii »

  1. S-ar putea ca sufixele ce conțin un -âr- (-ârlă, -ârlan, -ârcă) să semnifice mișcare, iar tema să indice felul sau modul: săltăreț, sinuos, avîntat, prin târâre, zbor, pe picioare, pe burtă sau pe spate. :)

    Analizînd șopârlă ne-am putea imagina o traducere : „crawling motion”. Sau coradical cu eng.swoop din *swei- „to swing, bend, to turn.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 2:18 pm | Răspunde

  2. Privind jopârlán singurul lucru pe care-l putem spune cu siguranță e că avem un sufix augmentativ -an.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 2:28 pm | Răspunde

  3. jopăí, jópăi, vb. IV (reg.) a lovi, a îmblăti, a bate.
    jopotí, jopotésc, vb. IV (reg.) a bate, a jupti.

    Nu transpare de nicăieri că iepurele era sacrificat pentru altceva decît carnea și pielea sa. În unele reprezentări votive tracice, alături de un zeu/erou călare, figurau un șarpe, un vultur cu un iepure în cioc și un pește în gheare, dar asta are mai mult putere de simbol.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 5:39 pm | Răspunde

    • Imaginile antropomorfice par a indica niste constelații: Orion „eroul Hercules”, Lepus (iepurele aflat sub Orion), Aquila, Serpens, etc…să nu uitam de Canis Major care se afla chiar in spatele-jos al lui Orion, fugărind iepurele (steaua-lupoaică Sirius era cunoscută la noi sub numele de Sarmis, asociată probabil lui Derzelas-Hercule la fel ca Sarama cu Sakra-Indra la hinduși și Gharm cu Tyr la scandinavi)

      Cât despre ”jopârlan”, cred că e un cuvânt telescopat /mot-valise format din ”a jupui” și ”a țopăi”…

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 31, 2013 @ 6:53 pm | Răspunde

      • Scuze, am zis ”antropomorfice” în loc de ”zoomorfice”…

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 31, 2013 @ 6:57 pm

      • E foarte posibil să avem niște reprezentări cosmice. Dacii observau cerul și probabil construiau temple în funcție de harta constelațiilor. Egiptenii au perfecționat această „artă” și au fost învățătorii dacilor și grecilor. Dacă nu mă înșeală memoria Orion este foarte exact reprodus de trei piramide pe platoul Gizeh și se credea că sufletele morților ajung în această constelație..
        Orion este constelația Vânătorului http://ro.wikipedia.org/wiki/Orion_(constela%C8%9Bie)
        Probabil că Heros/Heron al tracilor semnifica tot vînătorul, căci e surprins mereu într-un cadru cinegetic, călare și vînînd ceva cu o lance (mistreț, taur, căprioară, nu mai știu exact).

        Cerul antichității trebuie să fi arătat incredibil. De două ori am observat puzderia de stele din mijlocul sălbăticiei și nu se compară cu cerul privit din oraș.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 7:15 pm

      • Mi se par surprinzătoare acele coincidențe. Să știi că tracii transpuneau constelații. Nu m-ar mira să descoperim că anumite comemorări sau manifestări cultice coincideau cu apariția unor constelații pe cerul din sud-estul Europei.
        Orion apare din noiembrie pînă în aprilie. Ar trebui să fie Sânmedru.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 7:27 pm

      • Între inscripțiile grecești figurează și epitetul ΚαταχΘδνιος (Stăpânul morților) al lui Heros, ceea ce îl conectează cu Sânmedru. Am pierdut multe tradiții, chiar toate, dar informația etnografică rămasă o conectează cu antichitatea dacică. De exemplu obiceiul de a sacrifica o oaie e surprins pe obrăzarele unui coif dacic, iar arderea și renașterea lui Sînmedru coincid probabil cu cele dacice. Prin acest „imitatio dei” credeau și dacii că renasc, continuă o viață veșnică în ceruri.

        http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/samedru-sfant-care-hotarniceste-timpul-121803.html

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 7:43 pm

      • Există într-adevăr o legătură strânsă între Hercules/Heracles și Saturn/Cronus prin prisma/sincretismul constelației Orion. La hinduși, Sakra (Hercules), fiul lui Dyaus Pitar (Jupiter/Zeus) este poreclit Indra, adică..”hunedoreanul/undreaua”(numele originale ale ”stâlcitelor” Saturn/Cronus/Andrei/Wotan sau Odhin și sa nu-l uităm pe recentul…”Hunyad”, care numai ”hun” nu este).

        Sakra avea o cetate numită Indraloka (literalmente..”locul lui Indra”), fiind vorba de Hunedoara. Aici, zic hindușii, Sakra avea Nandana, pe care eu o identific cu Valea Nandrului (sat al Hunedoarei). Mai mult, Sakra era șeful familiei…Deva și asta spune totul. Pot să-l adaug și pe Hades (Hațeg), primul tată al lui Dionisos (Densuș) care apoi a fost renăscut prin Zeus, hindușii îi spuneau Shiva lui Hades, nume foarte similar cu tracul Sabazios ”fiul lui Sava”- deci Dionisos)

        Atăt Saturn (bunicul) cât și Hercules (nepotul său) sunt identificați în diferite mitologii prin constelația Orion/Osiris. E posibil ca Zamolxis să fie doar o ”stâlcire” a lui Sâmedru, consoanele se potrivesc de minune… poate Sâmedru/Sfântul Dumitru înseamna și ”Zeul/Sfântul Mutrei”, adică al feței, aluzie la sfinxul ”chior” (la fel ca Odhin/Saturn) din Bucegi.

        Trebuie amintit însă ca Saturn/Cronus (Manea) îl rănește pe tatăl său Uranus (Toma Alimoș) în zona inghinală (fie îl mușcă, vezi hurrianul Kumarbi…fie îl taie cu o sica/cosor). Uranus (literalmente ”zeul rănit”, care a șchiopătat tot restul vieții)) seamană ca denumire cu Orion (la egipteni avem povestea cu penisul dispărut și regăsit al lui Osiris, aluzie la ”stelele” în forma de kopesh egiptean de sub ”Centura lui Orion”. Dacă Toma Alimoș este probabil Zamolxe-Omul Mare atunci fiul Saturn este Zamolxis (fiul Oului Mare, deci ”OMulețul”, aluzie la forma de ”pitic” sub care apare Saturn în unele legende, de exemplu la germanici îl avem pe Alberich, tatăl lui Hagen-”Hades”).

        Este pur și simplu istorie a conflictului ”zeilor” cu privire la bogățiile subsolului/metalele, transpusă sincretic in constelații. In Hațeg îi avem pe Saturn, fiul său Zeus (și fratele său Hades) și fiul acestuia Hercules, patroni peste ”țara aurului/metalelor/minelor” deci ei sunt…”diavoli”/teufel/Deva în timp ce dincolo de munți, in Oltenia îi avem pe ”ingerii” cu picioare de șerpi (probabil aluzie la…NoJițele înfășurate în jurul gambelor) Novaci/Nibelungi/Naga/Anunnaki, care, la un moment dat, ajung stăpâni ai bogățiilor respective, proveniți din linia/familia ”zeului apelor” dunărene, Poseidon (Pulastya la hinduși, fiind tatăl lui Vishrava…aka Loki la scandinavi, Hrothgar la anglo-saxoni, acesta la rândul său fiind tatăl lui Rovine/Rhabon/Ravana/Geryon/Grendel).

        Depinzând de religie (hindusă sau crștină de exemplu), Deva și Novaci sunt fie „buni”, fie „răi” (războiul dintre ”Rai” și ”Iad”), tradiția schimbului/stăpânirii teritoriilor din Șureanu-Parâng-Lotru și Retezat-Godeanu atât la sud în Oltenia cât și la nord în Hațeg fiind arhicunoscută în istoria românească. Dacă Hațegul e în general zona de extracție, Plaiul Cloșanilor-Tismana-Novaci e mai mult zona de depozitare a comorilor.

        Deci avem această incredibilă mitologie astronomică , în aces caz, Orion, constelație care deține elemente sincretice ale lui Uranus-Saturn-Hercules, caracteristicile legendelor depinzând regiunea carpatină, egiteană, scandinavo-germanică, hindusă, Orient Apropiat, etc…
        _________

        Și cu privire la iepure, ca să nu divagăm prea mult, în tradițiile mitologice românești, cine era inamicul lui Aleodor împărat, gagiul ăla ”rău”…Jumătate-de-Om-călare-pe-jumatate-de-iepure-șchiop? :) Conflictul dintre ei tot de la încălcarea (involuntară) a pământului celui din urmă a pornit., ”scuza” fiind aducerea fetei lui Verdeș Împărat ( chiar seamănă cu ”Green Man” http://en.wikipedia.org/wiki/Green_Man ) Curios lucru, Green Man pare a avea atributele lui Hades, dar mai mult pe ale fiului său, Dionisos, dar și ale lui Geryon/Ravana, precum și Osiris (curis lucru, fața lui chiar era pictată în verde la egipteni)…celebrarea în timpul sfârșitului lui aprilie/începutul lui mai aproximativ (deci de Paște/Arminden/1Mai) când avem și..”iepurașii” (și când zici tu că ”adoarme” constelația Orion…deși aș fi curios dacă intră în pământ cu capul inainte și cu picioarele în ”sus” – deci constelația Lepus/iepurele -aflată sub Orion- ar intra ultima)

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 31, 2013 @ 8:56 pm

      • Li acum începi s-o iei prin lucernă! N-ai putut să te stăpînești! Comparațiile astea pe trei sau patru continente, apoi iei nume mitologic și le pui peste toponime românești medievale…n-are pic de logică.
        Cîteva perle:
        Dyonissos – Densuș
        tracul Sabazios ”fiul lui Sava”
        poreclit Indra, adică..”hunedoreanul/undreaua
        Saturn este Zamolxis (fiul Oului Mare, deci ”OMulețul”, aluzie la forma de ”pitic”

        Chiar crezi în toate fanteziile astea mitologice? Faci niște comparații groaznic de bizare și, pînă la urmă, neîntemeiate.
        Nu toate legende noastre au suport mitologic. Multe sînt produsul fanteziei „poporane”. Toponimele, oronimele și hidronimele de azi păstrează foarte puțin din cea antică, prin urmare, orice comparație cu zei și eroi nu-și au rostul.
        Se poate argumenta lingvistic procentul infim de cuvinte dacice, poate chiar unele tradiții cultice, dar prea puțin ca să poți face comparații cu antichitatea greco-romană sau indo-iraniană și altele.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 9:43 pm

      • Corect până la un punct, dovedirea viceversei. Deși e vorba de protocronism (singurul meu ”păcat” de care sunt influențat/limitat, deși n-am luat-o razna încât sa dau de pământ cu latinitatea categorică a limbii române, cum au obiceiul mulți din curentul asta la modă), indiscutabil pentru mine e faptul că toate legendele/miturile/religiile din Europa, Asia și nordul Africii au origini carpatine, fiind vorba de istoria unei dinastii de ”zei” de dinainte, din timpul și după evenimentele catastrofice din jurul anului 5508 BC (inundarea Mării Negre) și dispariția fostului Lac Panonic -”Okeanosul”.

        Indiferent de continent, Legendele Olimpului, Cavalerii Mesei Rotunde, Mahabharata și Ramayana, etc…tot ”fantezie poporană” sunt și ele, însă originea acestor ”basme” (mai mult sau mai puțin amintite nu numai oral dar și în ”cărți sfinte”, rămâne ce a fost dintotdeauna: dunăreană. Eroii și inamicii lor, zeii și zeițele nu au fost altceva decăt persoanele din acele timpuri, însă noi însă tindem a considera aceste personaje din povești ca fabulații în loc să recunoaștem că au fost oameni reali din istorie, destul de veche (75 secole aproximativ)…

        Nu e o noutate, avem astfel de exemple cu oameni reali cărora li s-au atribuit caracteristici fantasmagorice și din perioade mai recente (ultimele sute de ani) balade, doine și legende locale/românești, nu inventăm roata mitologică (avem exemple și de amestecări ale legendelor vechi cu cele noi), însă ne e cam greu să acceptăm. Stai liniștit, nu sar pârleazul prea mult cu speculațiile, din partea mea, extratereștrii n-au ce căuta pe aici…

        Dar la legende nu renunț, sunt sursa principală de ajutor în multe cazuri de cuvinte dezbătute.

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 31, 2013 @ 10:32 pm

  4. Vânătoarea rituală a iepurelui e legată la români de Crăciun, iar la englezi de Paști. La iepurele de câmp sezonul de vânătoare este 1 Noiembrie – 31 Ianuarie.

    Pentru etimologia lui ”jopârlan” ar fi foarte util să știm din ce zonă a țării provine cuvântul. Aș zice că zona extracarpatică, poate Muntenia sau Moldova (?).

    Ar putea corespunde maramureșeanului jib/jâb (”JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult” (DLRM); vezi și https://hroderic.wordpress.com/2009/08/07/jib/ ). Poate din PIE *dheb- ”big, thick, heavy”.

    În Maramureș mai are și sensul de ”repede” ( ”Mă duc mai jib” = mă duc fuga ). D-l Ioan Albu propune într-un comentariu originea în PIE IE dhew – ”a fugi, a curge”; mai este și *deye-, *dyā- ” to run, to hurry, to move quickly”. Pentru un iepure e plauzibil.
    Însă cred că sensul de bază al lui ”jib” este cel de ”tare, foarte”.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 31, 2013 @ 10:00 pm | Răspunde

    • Deci Moș Andrușca este Undrea, denumirea lui decembrie. Andrei, Wotan/Odhin-Saturn-Cronus…patronul României…
      Recunosc că e prima data cand observ legătura lui Saturn cu iepurele, de obicei îl știu ca șef al corbilor (Corvinul, simbolul Hunedoarei, aluzie și la inelul Novacilor/Nibelungilor) și lupilor, mâncătorul de copii (el e Moloch al cartaginezilor cu legendele despre copiii în flăcări) ,”tradiția” evoluând în Moș Crăciun și darurile aduse copiilor pe horn, și al său ”ho-ho-ho”, similar cu ”aho-aho-copii și frați”…

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Octombrie 31, 2013 @ 10:48 pm | Răspunde

  5. Ca să preîntâmpin -pe cât posibil- unele conflicte între cititori, care apar -în principiu- datorită abordării diferite a subiectului, sunt dator cu unele explicații.

    În articolele de aici aplic o metodă -să-i zicem- ”evoluționistă”; cuvinte care evoluează în timp din alte cuvinte etc. Cam așa aș vorbi și despre natură, aș fi 100% un evoluționist.
    Însă perspectiva corectă asupra lumii este cea creaționistă.

    Evoluționismul -orice evoluționism- se bazează pe o percepție eronată a timpului. Și viața noastră de zi cu zi se bazează pe aceeași eroare. În viața de zi cu zi, în care ne trezim la 7 dimineața și mergem la serviciu suntem ”evoluționiști”.
    E însă absurd să acceptăm simultan o teorie creaționistă și simțul comun al curgerii timpului. Asta nu înțeleg mulți ”creaționiști”.

    De multe ori niște fantezii, niște enormități evidente spuse de un ”dacoman” pot conține mai mult adevăr decât o deducție scrupuloasă de lingvist. Eu, care nu sunt nici unul, nici celălalt, pot să îi accept și să îi iau în seamă pe amândoi.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 31, 2013 @ 10:27 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: