Istoriile lui Roderick

Noiembrie 12, 2013

Zgleamăn

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:01 pm

zgleámăn, zglemene, s.n. – Ridicătură de pământ, moviliță, despre care se crede că semnalează un mormânt. Toponim frecvent în zona Lăpuș (Stoiceni, Suciu de Jos etc.), dar semnalat și în Maramureșul istoric (Bogdan Vodă, Dragomirești, Săliștea). „În Țara Oașului și în câteva puncte din Țara Lăpușului, pentru apelativul zgleamăn au fost identificate sensuri ca omor, crimă (Homorodean 1980). Oricum, în memoria colectivă legătura cu anumite evenimente tragice, violente, petrecute în anumite locuri, este încă vie. Mai mult chiar, tradiția spune că acolo unde există azi un zgleamăn se află mormântul cuiva: fie al unor drumeți singuratici surprinși de rău-făcători, fie al unor persoane expulzate din comunitate și executate ca urmare a unor comportamente violente, criminale. Peste tot unde l-am înregistrat, toponimul denumea o movilă, un deal situat departe de vatra satului” (Vișovan 2002). „În Lăpuș se află în trei localități (Cufoaia, Rogoz, Suciu de Sus) toponimul zgleamăn. Pentru acest fel de loc avem o poveste comună: odinioară, când pădurea era a boierului, oamenii săraci surprinși în pădure în nopți geroase erau bătuți și schingiuiți. Deci s-a întâmplat omor. A mai rămas expresia: „Mă, te fac zgleamăn!” – o amenințare însă benignă” (Latiș, în Calendar 1980: 108). – În general se admite ca etinom sl. zlamene, provenit dintr-un mai vechi znamen „semn”; În corpul toponimului identificăm radicalul glem, pe care îl întâlnim în cuvinte vechi rom. ca glămei, glămeie, gâlmă având sensul de „grămădire de pământ pietros în formă de căpiță”, „deal înconjurat de văi”; „movilă”. Radicalul glem (gâlm, glăm) fost identificat în sanscrită cu sensul de umflătură. El este, așadar, vechi, indo-european și valorile semantice ale rom. zglemene, zgleamăn reprezintă o continuitate, prin limba traco-dacă, a cuvântului străvechi” (Vișovan 2002).” (Dorin Ștef, DRAM – wikisource)

ZLEÁMĂN s. n. (Banat; Var.) Znamăn. (cf. znamăn)” (DER, dexonline.ro)

známăn n., pl. ene (vsl. znamen). Dos. Monument. – În Buc. zneámăn, pl. znemene, mormînt de sinucis.” (Scriban, dexonline.ro)

Pentru etimologia menționată în DRAM, *glem- umflătură, cf.

gî́lmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. Wld. 268 și 270. V. jolnă și maglă 1). Dîlmă, deal izolat. Tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogoneț, ca o bubă, ca o gogoașă”. Cp. cu gogleț). ” (Scriban, dexonline.ro) ; PIE gel-1 ”to curl; round”.

zgleaman/zleaman e locul unde a murit accidental cineva, iar in memoria aceluia se pune un insemn funerar, in acest loc fiind simulat un mormant cu cruce de lemn, cei ce trec prin zona punand o piatra, o mana de lut , un ram … ca  gest de piosenie” (http://mariosolomon.tripod.com/id220.html )

*

E posibil ca acest cuvânt maramureșean să fi suferit o derotacizare (vezi https://hroderic.wordpress.com/2013/06/05/o-derotacizare/ ), cf. blândușă-brândușă, cuculbată-cuculbătă ș.a., forma originară fiind *(z)greamăn.

Din PIE *grem(ǝ)- ”to bend (the arm), to take in arms” (ger-1, gere- ”to gather, put together” la Pokorny), coradical cu slavul  *gromādā ”grămadă”, lit. gramañtas ”bucată mare, bulgăre de pămînt” și engl. cram, provine și lat. gremium ”mănunchi, snop”. Acesta ar putea fi la originea cuvântului, ținând cont și de modul în care este constituit ”zgleamănul”: nu este o movilă construită dintr-o dată, ci o acumulare de ”ofrande” succesive puse de trecători- pietre, ramuri, lut.

Avem în română și

grum (grúmuri), s. n. – Grămadă, stivă, teanc. Lat. grumus „movilă”. Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicționarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu-l cuprind nici DAR nici vreun lexicograf modern. Nu pare a avea circulație actuală. Existența sa este atestată și de mr. grumur „grămadă” (REW 3887) și de grumura, vb. (Trans., a umple), cuvînt rar, pe care îl menționează și îl studiază Lacea, Dacor., II, 624, considerîndu-l der. de la un lat. *grumulāre, de la grumulus (mai curînd, de la pl. grumuri). – Der, sugruma, vb. (a strangula), cf. mr. zgrum, cu pref. su(b)-, ca în sugușa (Pușcariu, Lr., 177; după Pascu, I, 96, de la un lat. *suggrumāre); sugrumător, adj. (care sugrumă); sugrumătură, s. f. (strangulare, parte îngustă).” (DER, dexonline.ro)

În dicționarul lui Pokorny, lat.  grūmus ”movilă” apare la PIE ger-3 ”to turn, wind” (PIE *gr[e]um- ”trash”, cf. starling.rinet.ru) ; nu e exclus ca *zgreamăn să se regăsească aici.

Improbabilă ar fi legătura cu engl. grave, OCS grobu „grave, tomb” (PIE *ghrebh- ”to scrape, to dig, to bury”), deși cred că e posibilă fonetic și semantic.

Nu se poate nega o legătură cu slavul (sârb?) znamenje/ zlamenje , dar în sensul contaminării cu acesta a cuvântului românesc, mai vizibilă în varianta din graiul bănățean, zleamăn.

14 comentarii »

  1. *glew- round stone, block
    http://dexonline.ro/lexem/glam/93224
    *glam cu sufix colectiv -ăn sau -în din -*en (ex: kulpën- clematis )

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 12, 2013 @ 10:05 pm | Răspunde

    • Cred că glam (lut, argilă) are un coradical în alb.njom și eng.clammy. > *glē̆m- slippery

      glam (ață încâlcită, grămadă) din *glom- crumpled

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 12, 2013 @ 10:12 pm | Răspunde

  2. Ai mai scris despre „zgleamăn” în comentarii, aici
    https://hroderic.wordpress.com/2009/03/30/momai/
    https://hroderic.wordpress.com/2009/06/30/mununa/

    Mai sus l-am abordat din perspectiva unei posibile derotacizări.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 13, 2013 @ 5:42 am | Răspunde

    • Dar acum am o nouă viziune asupra zgleamănului: IE *glew, nu IE *slak. Graiul crișănean cu un „c” infix nu trece de Apuseni, poate e chiar limitat la unul sau două sate din Crișana, deci Oașul e prea departe.
      Apoi glam (argilă, lut) are o explicație IE acum, nu te bucuri?

      Sensul de crimă: *gʷelǝ- to cause pain, to kill

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 9:48 am | Răspunde

  3. Uite, spre exemplu, definitia cuvantului in sine: Z+GLEM+MAN. Z este litera sfarsitului, se stie, se inchide cercul cu Z, GLEM este ridicatura de pamant (cum ai semnalat) iar man este OMUL. Adica, un fel de mure in guri. Zambesc. Felicitari!

    Comentariu de BELSIM — Noiembrie 13, 2013 @ 6:46 am | Răspunde

  4. Dacă era o rotacizare n-am fi avut și forma originară în acele părți sau în altă parte?
    E ciudat că avem zgleamăn și glămei(e)..trebuie să însemne ceva sufixele lor sau sînt din radicali diferiți. Sensul ăla de omor/bătaie e ceva diferit de o movilă, iar de la movilă funerară să întorci spre omor/bătaie e ilogic.
    Mă gîndeam la o chestiune citind un alt blog. În Moldova de pînă la Prut se folosea termenul „chei” pentru limita între două sau mai multe proprietăți, iar peste Prut se folosea cheotoare. Dacă ăsta era substratul gîndirii arhaice, poate că și zgleamăn e un termen original dacic.
    Sensul ăla de „omor” trebuie să mai fie prezent în Bucovina undeva.

    „gî́lmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. ” „gîlmă” e un pic bizar fonetic. Să fie „u” accentuat tranformat într-un „u” palatalizat ca-n alb. apoi devine „î”? Nu pot să scap de acea mențiune a lui Pîrvan privind „y” din hidronimele și antroponimele traco-dacice. Cred că apare și la slavi de mai multe ori sub forma unui y, apoi devine un i simplu (la fel și în dialectele albaneze față de limba literară: „u” palatal la tosci și „i” la ghegi).

    ți-a scăpat ghelmea? :)
    ghelmeá, ghelméle, s.f. (reg.) ridicătură de pământ.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 10:22 am | Răspunde

    • Zgleamăn se apropie foarte mult ca sens de lat.vallesit din IE *gʷelǝ-

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 10:26 am | Răspunde

  5. ger-1, gere-to gather, put together
    ghergheléu s.n. (reg.) pășune, popină, platou. (sudul Trans.)
    arom. dghergu, dyergu- rarişte, poiană

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 11:04 am | Răspunde

  6. Păstrarea unui „gl” în loc de „ghi” se poate atribui existenței unor arii laterale în daco-română? Știu că lingviștii explică anumite inconsistențe ale lexicului substratului cu transformările clasice prin faptul că dacii liberi aduc noi cuvinte care nu mai trec prin rotacizare, căderea lui g intervocalic și altele.
    Acele sensuri ale lui glam pot veni din Apuseni- Oaș- Maramureș. Nu m-ar mira ca glimpe să urce de undeva din Timoc, o arie foarte conservatoare, sau din Banatul de munte.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 11:36 am | Răspunde

  7. Lat. gremium are și sensul de sân; Fer. Augustin scrie ”Abrahae gremium” (sânul lui Avraam). Rom. momâie poate avea un semantism similar (cf. mamelon), ”țâță” are și sensul de ridicătură de pământ.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 13, 2013 @ 2:25 pm | Răspunde

  8. Există o oarecare similitudine și cu ”zgrimințieș”, cuv. pe care l-am legat de PIE *ghreme ”to thunder”. Engl. grim ”spectre, bogey, haunting spirit” (v.engl. grima „goblin, specter”) provine, se zice, din aceeași rădăcină -cf. etymonline.com

    Mă întreb dacă era ridicat un ”zgleamăn” și pe locul unde a fost trăznit cineva.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 13, 2013 @ 3:10 pm | Răspunde

  9. Slavul (ceh, slovac) zlo, zlý „evil, wrong, evildoing, malefice” are la origine PIE *g’hwelǝ-”to wind, to shift, to lie (tell lies)” ( ĝhu̯el- ”to bend, swerve” la Pokorny)..
    Din aceeași rădăcină provine avest. zbarah- ”deal”… Iată o legătură semantică între ”deal” și ”rău” (ideea de curb, strâmb); și o posibilă origine pentru ”zleamăn”,

    Tot din PIE *g’hwelǝ- provine v.ind. hvará- ”șarpe”. E o vagă posibilitate, dar totuși de menționat, ca maramureșeanul ”zierme” = șarpe să aibă aceeași origine.
    Pokorny menționează posibilitatea unei rădăcini *ĝhu̯-er- (înrudite) în lit. žurlė ”o plantă agățătoare” și v.gr. θέρμος ”vrej de fasole” (care seamănă frapant cu ”zerme”).

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 13, 2013 @ 10:05 pm | Răspunde

  10. Până la urmă cred că rămâne valabil doar semantismul gâlmă, ca umflătură, ridicătură sub piele și movilă, măgură (formă de relief), așa cum e entopicul „dul”(dulău) în Argeș și altele. (mold, -uri, umflături, pometul feței, etc. apoi sensul de deal, munte; mănunchi. (v.comentariul nr.6 https://hroderic.wordpress.com/2011/03/22/moldoveanu-si-molda/ )

    La fel cred că s-a întâmplat pentru exemplele pe care le-am cules din albaneză în contul a ceea ce credeam eu că ar fi explicația temei secunde din etnonimul coisstoboci. Fantezist precum ar părea, cel puțin avem un indiciu în acel alb.bokë (1.deal mic. 2. părângoare) și reg.buc (cocoloș; boc, mănunchi) < *bʰoHu- ‘to grow, swell’. https://en.wiktionary.org/wiki/buk%C3%ABl
    https://en.wiktionary.org/wiki/bukur#Albanian
    Dacii nordici și toți în general, construiau pe înălțimi ca germanii și alții. http://www.formula-as.ro/2016/1215/societate-37/comori-dacice-in-ucraina-mala-kopanya-capitala-dacilor-nordici-20695

    Mă întreb dacă mai are vreun sens să interpretăm altfel alb.bukë (loaf, bread, batch) decât prin prisma moștenirilor noastre dacice: buc (coajă, cocoloș) sau boc (mănunchi, lot = batch). La fel pt. bugean (1.cal gros și gras; 2.buruiană) și alb.bukël.
    boacăn (exagerat, gogonat)
    pâinea tradițională kosovară ar putea indica forma pâinii noastre arhaice, rotundă, umflată, de la care și-a luat numele. (nu din rad.buk- foc) //www.youtube.com/watch?v=6VLh6EiG3R4
    Așa se făcea și la bunicii mei, cu forma asta. În dicționare la fel, nimic nu sugerează forma păstrată a pâinii ăsteia: "codru m. bucată mare și rotundă (mai ales de pâine)".

    O să mai caut să verific veridicitatea ideii că codru și alb. kodrinë 'hill' (kodër) provin de fapt dintr-un radical identic, unul care copie semantismul exemplelor noastre: codru = loaf (de pâine, mămăligă) și codru (deal, munte).
    M-am gândit mai demult dacă nu cumva codru însemna inițial deal sau munte "acoperit" de păduri, spre diferență de alți munți sau dealuri golași/e.
    https://en.wiktionary.org/wiki/hat#Etymology
    Cu siguranță avea sensul de refugiu, loc unde erau protejați oamenii de invadatori, poate avea și sensul ăsta în străvechime.
    "codru m. pădure muntoasă, mare și deasă: hoț de codru. [Vechiu rom. (azi Banat) codru, munte = albanez KODRĂ, munte: sensul intermediar e munte păduros (accepțiunea vorbei în macedo-română)]. Șăineanu."

    Munte păduros versus munte golaș.

    PS: între kodrinë și kodër ar trebui să fie un sens ușor diferit , conform celorlalte exemple de sufixare albaneză cu -in https://en.wiktionary.org/wiki/krahin%C3%AB

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 18, 2016 @ 2:13 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: