Istoriile lui Roderick

Noiembrie 17, 2013

Dochia

Filed under: Alte istorii,Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:08 pm

”Muntele cel mai înalt este Ciahlăul, care de era cunoscut celor vechi, nu era să fie mai puțin celebru în fabulele lor, decât Olimpul, Pindul sau Pelia. El se află în ținutul Neamțului, nu departe de sorgintea Tăslăului; mijlocul lui totd’auna e acoperit de zăpadă, iar vârful lui nici odată, pentrucă pare a fi mai înalt decât norii cei de zăpadă.

Din piscul lui, care se înălța foarte în foma unui turn, se vărsa un pârâu foarte limpede și cu mare sunet se repede peste stânci în Tăslău. În mijlocul muntelui se vede o statuă de peatră, foarte veche, de cinci coți înnaltă, care reprezintă o babă înconjurată de 20 oi; dintru a căreia parte firească curge necontenit un izvor de apă și cu greu poate cineva să ‘nțeleagă, dacă natura și-a arătat în acest monument jocurile sale, sau dacă s’a lucrat astfel prin mâna vreunui maestru iscusit. Pentrucă această statuă n’are o bază pe care să fie așezată, ci e ‘mpreună crescută cu restul stâncei, iar pântecele și spatele îi sunt libere, și măcar de s’ar admite că crăpăturile s’ar fi uns cu oarecare var artificios, precum înșine nu negăm că asemeni descoperiri ale celor vechi se vor fi perdut în cursul timpului, dar totul nu poate lesne să se înțeleagă, în ce chip acel canal s’a adus prin picior în partea naturei, pentrucă prinprejur nicăeri nu se văd urme de fântână sau vre-o albie de apă. Se poate cu adevărat să fi servit păgânilor pentru cultul idolilor, ai cărui închinători erau obișnuiți ori prin mijloace firești, ori prin farmece a face lucruri care să aducă minuni și cugetări de dumnezeire pentru prostimea cea lesne credincioasă.” (Dimitrie Cantemir, ”Descrierea Moldovei”- wikisource)

O legendă moldovenească spune că Dochia este ”matca apelor” :

”Broasca e a Dochiei.
    Dochia e matca apelor, este chipul ei în munţi; din ea curge apă. Ea cînd a mers atunci cu oile ş-a împietrit, a găsit acolo o broască, unde s-a pus ea, şi a  blagoslovit-o, să nu facă vermi şi să bea oamenii apă de pe dînsa. Şi iată cîte dihănii pier, toate fac viermi dar broasca nu.
    Cînd sapi o fîntînă şi găseşti în pămînt broască, să ştii că acolo ai să dai de izvor.”

(Tony Brill – ”Legende populare româneşti” , Ed. Minerva ; ”Legendele faunei”, Ed. Grai și suflet, București 1994)

E foarte probabil ca Dochia să fi fost, la origine, o Mare Zeiță a apelor.

Cât privește etimologia, rămâne problematică.

M-aș gândi, de exemplu, la un mai vechi *Dotia (devenit Dochia datorită unor particularități de grai sau prin contaminarea cu numele Dochia din Evdochia); acesta ar putea fi legat de sanscr. dhauti ”spring, rivulet, creek, well”, din PIE *dhew- ”to flow, to run”.

Ar mai putea fi un derivat al lui dā- ”to flow; river”, din care provin multe nume de râuri (Dunăre, Don).

*

E foarte curios și pasajul în care Cantemir vorbește despre înălțimea Ceahlăului:

”mijlocul lui totd’auna e acoperit de zăpadă, iar vârful lui nici odată, pentrucă pare a fi mai înalt decât norii cei de zăpadă.”

Fals, desigur, și poate amuzant pentru cititorul de azi. Dealtfel și crestele celor mai înalți munți de pe Terra au zăpadă. Cred că nu e vorba de o exagerare voită, ci poate de un fenomen meteorologic mai rar ori mai degrabă o persistentă iluzie optică. Cine a văzut Ceahlăul de la mari distanțe dinspre Moldova ar putea (?) să spună ceva în legătură cu asta; eu nu mă număr printre acești norocoși.

Despre numele Pionului am scris cândva (https://hroderic.wordpress.com/2011/11/27/pieporus-si-muntele-pion/).

E posibil însă ca Pelia (Pelionul) cu care îl compară Cantemir să fie și un corespondent etimologic, dar încă nu văd bine legătura. Ar fi v.gr.  pélla `stone’ (PIE *pels- ”rock, cliff”).

Există în limbile celtice un *pen ”stâncă, vârf” (de care e posibil legat numele munților Penini) și chiar munții Pieniny în Carpați (probabil înrudit bg. планина ”munte” ?), dar ”Pion” are două silabe. Mai degrabă aș bănui o legătură cu numele Paioniei (?), despre care însă nu pot spune mare lucru deocamdată.

Pionul (cu varianta atestată Peon) ar mai semăna și cu numele ”Păunașului” codrilor, o posibilă divinitate ancestrală (vezi https://hroderic.wordpress.com/2013/10/25/paunasul-codrilor/ ).

10 comentarii »

  1. Ai murdărit pentru totdeauna amintirea legendei! :)

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 20, 2013 @ 1:55 pm | Răspunde

  2. Cred că legenda Dochiei și a lui Traian (de fapt Troian?) transpusă în versuri de Gh. Asachi nu este o invenție; doar că a fost interpretată greșit.
    Traian/Troian nu este personajul istoric, ci un personaj mitologic omonim (v. https://hroderic.wordpress.com/2009/11/03/troian/ , https://hroderic.wordpress.com/2013/03/03/domnul-de-roua-si-luceafarul/ )

    Comentariu de Roderick — Aprilie 15, 2014 @ 10:52 pm | Răspunde

  3. Tocmai m-am intors din Ceahlau. Timp de o saptamana am prins numai nori. Ce am observat era ca noaptea cerul era senin, dimineata se adunau in jurul varfului (in special dinspre Vest), apoi coborau din ce in ce mai jos, ajungeai sa vezi marea alpina, asa incat sus era soare si frumos, iar jos innorat. Am vorbit cu cei de la statia meteo (pusa aproape de varf) si am inteles ca e un fenomen frecvent plimbatul norilor de sus in josul Ceahlaului si viceversa. Ei prognozeaza cald si soare, iar cei de la poale au parte de ploi din belsug. La plecare am avut parte de o alta imagine interesanta: sus nu ploua deloc, iar coborati apoi, am vazut jumatatea de sus a Ceahlaului acoperita intr-un nor ce se incapatana sa isi pastreze o forma piramidala.
    Ce mi s-a mai parut interesant e ca la Muzeul Staului din satul Ceahlau, e mentionat ca aceia care stateau in casele din zona locuiau in zona numita Piatra Muntelui (atestare de la 1884 de cand e muzeul facut). Pe wiki zice ca satul Ceahlau nu exista la sf sec 19, dar mi se pare surprinzator ca probabil desi erau cateva case, ele aveau un nume. Nu inteleg de ce nu i s-a spus ulterior tot Piatra Muntelui.

    Comentariu de Oana Mihai — August 25, 2014 @ 9:35 am | Răspunde

    • Da, e o explicație posibilă a pasajului din ”Descrierea Moldovei”. Mi se pare însă ciudat ca într-o perioadă în care mijlocul muntelui e acoperit de zăpadă vârful să nu mai aibă deloc.

      Scuze pt. reacția tardivă… scriu cam pe apucate, când și cum am timp.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 13, 2014 @ 10:14 am | Răspunde

  4. Nu știu dacă are vreo legătură cu tema *doc de mai sus, dar amintesc reg.vîjdoc (munt., trans.) https://dexonline.ro/lexem/v%C3%A2jdoc/128563
    L-am despărțit până acum în trei feluri: vâj (adj. cu sensul netaestat din câte știu, „mare”.. sau atestat, „ramolit”).
    și -doc (*turmă sau târlă, conform radicalului *dha- to settle, place down: daua/dava; verbul hundorean a se da; alb.docă- tradiție, cutumă).

    *vâjd- ar putea fi o lexemă separată, un derivat cu sufix IE -d al radicalului *wis- putere (vâjpancă – femeie înaltă șiputernică) , iar -oc un sufix augmentativ. Cel puțin pentru sensul de turmă mare (600 capete). https://en.wiktionary.org/wiki/vis#Etymology_4
    ar fi și visok (high, lofty) din bulgară, care ar fi dat top.Bisoca după cum zic unii.

    vâjdoc ar mai putea conține doar un sufix adjectival -oc. http://dexonline.net/rime-v%C3%A2jdoc

    Termenul trebuie să fie mocănesc.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2016 @ 9:09 am | Răspunde

  5. *dā- „to flow, river” http://adevarul.ro/locale/hunedoara/misterele-dunarii-antichitate-fluviul-amazoanelor-malurile-caruia-locuiau-razboinici-trupurile-tatuate-1_56c8b1885ab6550cb804f8f2/index.html

    Hidronimul Dunărea (numit și Balta) l-am explicat mai demult prin acest radical IE cu un sens de „apă multă, apăraie” (pe lângă altele) și nu cred că-i doar corelat cu caracteristicile fluviului. https://dexonline.ro/definitie/Dun%C4%83re
    Probabil și bg.dunja (gutuie) sau termenii slavo-românești pentru pepene însemnau vlăstos/zemos și provin de aici.

    Sensul de „mânios, turbat” l-am pus, foarte inspirat aș zice, lângă alb. dhunë (injury, blemish; violence, outrage, viciousness, forcing) < IE *aydʰ- "to ignite, fire"
    https://en.wiktionary.org/wiki/aedis#Latin

    Ce mă intrigă pe mine este care-i rolul sufixul -aris. S-a spus că-i un sufix feminizant, ceea ce nu-mi pare deloc logic. Dacă râurile erau de genul ăsta, nu era nevoie să arăți asta prin sufix special decât dacă tema avea genul masculin.

    Eu cred că avea un rol intensificator, la fel și pentru Araris (ara) sau Sagaris, Naparis și altele. S-ar putea chiar să se fi păstrat aiurea prin țară acest sufix, dar nu mai e perceput astfel: culmare. Ca sufix patronimic este întâlnit în Moldova și Ardeal. Nu știu de Muntenia sau Oltenia.
    Cu una sau două excepții, sufixele genitivale IE-ene ajung să sublinieze caracterul diminutival sau augmentativ în funcție de genul sufixelor patronimice: masculine – augmentativ (-arius, -onius), feminine – diminutivale (-ina).

    Cred că am pus cel puțin odată și parcursul său imaginat de mine: Dānaris – Donaris – Dunăre. M-am gândit și la sufixul ăsta dacic -aris, pe care inițial l-am asemuit altor terminații specifice pentru râurile IE : proto- germanicul *ahwa (corad.cu lat.aqua), -ava, -uva, -iva din limbile baltice, etc.
    IE *er- "to flow, to run" (alb.resh, reshpe – răsipă)

    Indiferent ce rol avea, clar nu se atașa tuturor râurilor geto-dacie. Dacă era considerat matca tuturor râurilor, probabil așa se explică Matoua (*mater). Sau e un albanism avant la letre, prin mut (shit), adică băltoasă. :)
    Un coradical ar fi adj.motrun (pere și prune mai mari), probabil tot cu sensul *vlăstos, iar râul Motrun ar fi sinonimic cu adj.băltos.

    Moving along the way, linguistically and geographically, one can find an entire variety of meanings. It is said that Celts have given it a name Danuvius, based on their derivatives of the word danu, which means strong, or loud, ie. a loud river, or a river which makes noise.
    http://www.danube-river.com/danube-river/the-name-of-the-danube

    PS: în primul link explică, zic eu, cum au ajuns dacii și albanezii să numească fruntea *ballă,(alb.ballë) derivat semantic din proto-tracic *bal (alb; pătat cu alb; adj. alb.balosh, rom. baloș)

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 1:29 pm | Răspunde

    • Sunt unii lingviști care trasează pentru albanezi un parcurs foarte interesant. În primul, ei sunt de acord că cele două dialecte erau separate în secolul șase d.Hr. când intră puternic slavii în Balcani, dar plasează poporul ăsta mai la nord pe Morava în secolul patru d.Hr. pentru că limba lor cuprinde multe cuvinte LATINE ce lipsesc la noi și sunt o influență venită din vestul Balcanilor. Deci la un moment dat sunt împinși de către slavi (și poate avari) se retrag spre munții Dinarici, nordul Albaniei de azi și Kosovo. Deci albanezii ar fi traci de nord, dar o rămășiță care se desparte din trunchi foarte devreme, nu mai devreme de secolul I î.d.Hr. Unii zic că ar fi un dialect moesic pentru că influența latină din albaneză are un pronunțat caracter străromânesc, dar nu complet, după cum subliniam mai sus. Apoi sunt și cuvintele, foarte puține, care ne vin din proto-albaneză (în Banat și Oltenia).
      Dardanii și albanezii trebuie să fi fost un continuu natural pe Morava și coloana vertebrală a acestei națiuni mici. Au zis bine unii, Niș, Priștina au sonoritate albaneză.

      De ce mi se pare mie interesante informațiile astea? Explică multe. De exemplu lexicul comun ar fi mai numeros dacă considerăm graiul bănățean: crună, bigor, grapiță, bară(bărăcie), etc. etc.
      Acum și acest adj. dunăre (turbată) are un sens numai în albaneză dhunë (injury, blemish; violence, outrage, viciousness, forcing). Oare unde este Dunărea astfel dacă nu la cazane? Tot în veche Tribalie este consemnată cealaltă formă, Danusis (sau Danesis?) de care vorbeam mai demult. (Pârvan?)

      E probabil ca ruta Dunării să fie și cea mai veche poartă de intrare pentru tracii noștri. Geții se opresc la Dunărea de jos, iar dacii urcă spre cazane. Fiecare ramură se împarte și urcă spre munți ocupând ceea ce cunoaște din istorie.
      E și o emigrație sudică a tracilor nordici care putea da albanezii, deci tot Morava e vectorul principal.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 4, 2016 @ 6:39 am | Răspunde

  6. https://maramuresh.wordpress.com/2013/12/09/dochia-mitologia-maramuresului-x/

    Dochia (var.Odochia) mai e numită și Docă, iar „în descântece apare ca o zână bună, aptă să vindece: “Pă cărare dreptă îndrepta-te-oi, / La Odoche mâna-te-oi, / Paloş în mâna dreaptă lua-ua, / Bine cota-ţi-a” (Bilţiu 1990: 279). ”
    https://en.wiktionary.org/wiki/doke
    https://maramuresh.wordpress.com/2014/12/22/mitologia-maramuresului-xxii-garareu/

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 9:16 pm | Răspunde

    • Dacă reușim să găsim tiparul mental al formării unor cuvinte pre-romanice, cred că vom surprinde esența limbii dacice. Dacă a repune/a restabili în starea inițială însemna a vindeca, oare verbul a vindeca nu e și el dacic? https://en.wiktionary.org/wiki/vend#Etymology_2

      vindecá (-c, át), vb. – 1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși.

      „Dochia sau Docă îi spunea.”
      E posibil să avem două personaje mitologice diferite, în afara acelei Evdokia care se suprapune doar prin nume (etimologie populară). O zână bună, vindecătoare, și o „babă destul de hâdă şi bătrână şi cam încovoiată de spate”. Sau un personaj în două ipostaze.

      Cea vindecătoare, (O)Dokia, ar trebui să fie aceeași cu eponimul mitologic al cetății Dokidava, iar radicalul său indo-european nu poate fi decât *dhē ‘to place, put’ > a se da- a se așeza; *dauă sau *davă – așezare, cetate; *docă sau *doke- zacon, tradiție, obicei (a docăni- a moraliza); „vindecătoare”?)
      Ar putea fi un corespondent al Hestiei sau Vestei, păstrătoare a tradițiilor, moralei tribului și vindecătoare cunoscătoare a vrăjilor și leacurilor.

      Odochia ar putea conține aceeași temă ca cea din fitonimul odolean.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 10, 2016 @ 9:55 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: