Istoriile lui Roderick

Decembrie 4, 2013

A dozili

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 12:51 pm

dozilí, vb. refl. – A se usca; a fi pălit de soare: „Măieranu l-o dozilit, / Todoran s-o războlit” (Bârlea 1924: 58). – Et. nec. (MDA).” (DRAM, dexonline.ro)

Acest cuvânt pare destul de probabil o variantă maramureșeană a lui ovili/ofili (cf. zipt în loc de vipt ș.a.), prefixată cu un de-  (cf. dalb , poate și daurit ).

Într-un comentariu anterior (nr. 9 de la art. https://hroderic.wordpress.com/2009/01/13/din-apuseni/ ), d-l Ioan Albu îl leagă de alb. ndez ( PIE *dhegʷh- ”to burn, warm”).

Ar fi posibilă, cred, și o derivare de la PIE *dāwe- ”to burn, to roast” (cf. lit. džiáuti ”a întinde la uscat”).

Prima explicație pare însă suficientă (și destul de prozaică pentru noi).

Anunțuri

6 comentarii »

  1. *dovili pare a fi originalul lui dozili. Rămîne de văzut dacă prefixul d- vine din slavicul do- (pol.sb.) sau e și autohton în același timp.
    Renunț la ideea privind satemizarea labiovelarelor urmate de vocale anterioare căci nu sînt dovezi și argumente pentru dacică în acest sens.
    Interesant și alternanța ovili, ugili din Moldova. O avem și-n Maramureș cu acele gilituri (uscături), deci mă gîndesc că-i foarte vechi în limba română. Ar putea precede contactul cu slavii și să fie autohton. Era foarte răspîndit. E prezent și la sudul Carpaților în Țara Românească.

    Cît de veche o fi alternanța v cu g în graiuri? Sînt cîteva alternanțe fonetice la nivel regional și s-ar putea scrie un studiu pe tema asta. Cît vine din surse externe și cîte s-au păstrat din substrat?
    Privitor la micul subgrai din Maramureș unde avem [z] în loc de [v] ar putea fi continuarea naturală v-g-z? În dialectele aromâne din sud avem g spre dz și cred că e vorba că g e urmat de o consoană anterioară. ex: ardzint pentru argint.

    Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 4, 2013 @ 2:16 pm | Răspunde

  2. Un alt verb cu sufixul do- ar putea fi „a dorovăi” din IE *rAwǝ- ”to tear apart, to break in pieces”
    DOROVĂÍ vb. v. dărăpăna, degrada, măcina, părăgini, ruina, strica.
    Omonimul său cu sensul de „a face curat” poate veni fix din aceeași rădăcină IE, conform cu sensul luat la baltici și slavi (a runcui, a smulge: sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge; vsl. rŭvati) ce ar fi o traducere perfectă a termenului latin a deretica(derădica *dēradĭcāre).
    Amintean deunăzi și răvar(var.răvor), de unde am luat ex.slavice de mai sus. În plus aș mai putea adăuga: răvărí, răvărésc, vb. IV (reg.) 1. a făcălui; a sfărma macul. 2. a chinui câinii cu răvarul.

    Dialectal mai avem a dobura(cred că „a sufla”), poate și vb. a docăni(din vb.a căina).

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2014 @ 1:49 pm | Răspunde

    • reg.răvor- loc sterp.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2014 @ 4:56 pm | Răspunde

    • ”dëkoj (first-person singular past tense dëkova, participle dëkuar)- to hit, to strike” http://en.wiktionary.org/wiki/d%C3%ABkoj
      http://dexonline.ro/lexem/doc%C4%83i/184908
      IE *kowǝ- to beat, to hew, to forge
      Prefixarea verbelor cu dë- e mai comună decât îmi imaginam. Ar mai intra în categoria aceasta verbul dëliroj (to clean, clense, deliver) conectat cu lirë http://en.wiktionary.org/wiki/lir%C3%AB

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2014 @ 10:38 pm | Răspunde

    • Am mai întânit un posibil derivat: a dumeci; foarte probabil același prefix exhaustiv do- , iar tema, verbul a *meci ar fi un derivat din subst.mícă (fragment, fărîmă, parcelă, parte. lat. mica „fărâmă”).

      Apare la Hașdeu cu sensul a distruge sau a obține o victorie absolut decisivă. Era vorba de subiectul unor atacuri turco-tătare asupra unui zaporojean de pe tronul Moldovei, Ivonia cel Viteaz.
      Cred că provine din graiul său moldovenesc, dar ce aș vrea eu să aflu e asta, care-i familia sa lexicală! Are legătură cu der. micime (mic), a măcina, a dumica (-t), top.Micia și NP Micia (tatăl împăratului Maximinus Thrax), etc.

      Mie îmi amintește foarte bine de eng.mince, dar la fel de bine merg adj.mic sau latinismul mică: https://en.wiktionary.org/wiki/minsian#Old_English
      Mă întreb dacă sufixul verbal germanic *-isōną are vreo legătura cu -iș al nostru (măcina – măciniș). Evident nu se folosesc în același mod, dar la sursa sa primară..?

      Altul ar fi a se dumeri, var. domiri, dumiri (bg.domerya). Cred că prefixul acesta este și dacic.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 23, 2017 @ 9:32 am | Răspunde

  3. Dacă cu acel ndez/dozile n-am nimerit-o, cu următoarea comparație mă simt mult, mult mai încrezător: ndez (< proto-alb. *endadžja) / îndăginít, -ă, adj. – Supărat, îndurerat, nemângâiat. – Et. nec.

    Semantismul e clar, aprins – supărat. Forma îndăginit sugerează că avem pe undeva și verbul "a îndăgini" (a supăra).
    Apare iar acest sufix verbal -ini (-îni, -ăni) despre care se vorbea într-un nr. al rev. Dacoromania.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 17, 2017 @ 3:49 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: