Istoriile lui Roderick

Ianuarie 7, 2014

Țipar

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:52 pm

Numele speciei Misgurnus fossilis , uneori folosit și pentru anghilă (Anguila).

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). — Et. nec. Cf. țipa2. ” (DEX 98, dexonline.ro)

După DER, un derivat al lui țip (cuv. expresiv):

Țipar, s. m. (pește, Cobitis fossilis, Anguila vulgaris) trebuie să aparțină aceleiași familii expresive; probabil trebuie să se pornească de la ideea de „a fierbe” sau „a se mișca” (după Cihac, II, 535, din mag. csik; legătura cu ngr. τσιποῦρα „doradă” nu este sigură).” (dexonline.ro)

*

Foarte multe posibilități de a explica originea acestui cuvânt posibil autohton.

Plecând de la o caracteristică a peștelui -stratul de mucus cu care este acoperit-, țipar poate reflecta PIE  tī̆- ”to melt, dissipate, decay” ; din el provine slavul tina (rom. tină) și numele latin al altui pește bentonic, acoperit și el cu mucus –tinca -linul. Poate fi vorba și de mediul de viață al peștelui: țiparul își duce zilele realmente în nămol.

După S.Paliga, cuvântul e legat de țeapă și alb. thep ( PIE k̂eipo- ”peg, sharp piece of wood or stone”): ”The name is taken from its thorn-like form” (Etymological Lexicon). Poate fi vorba însă chiar de niște ghimpi ascuțiți pe care țiparul îi are ascunși sub ochi.

O altă posibilitate este originea în PIE  k̂ap(h)elo-s  ”a k. of carp”, țipar semănând destul de bine cu v.ind. śaphara- `Cyprinus sophore’. Î.a.c. vechea formă a cuvântului trebuie să fi fost țâpar (atestată regional). Aici problema e semantica, derivatele rădăcinii denumind în general specii de cyprinide, rude ale crapului. Însă această ușoară mutație a sensului e atestată în cazul altor cuvinte: rom. ciortan ”crap între 500-2000 g” ar avea la bază tc. çortan „țipar”, prin interm. sb. čortan „crap mic” (DER).

E posibilă și originea în PIE *kseip- ”to throw, to hit” (comună cu a lui a țipa = a arunca; v. https://hroderic.wordpress.com/2012/04/18/o-lege-fonetica/ ), poate cf. v.ind.  kṣiprá- `springing, elastic; quick, swift’, cu referire la forma peștelui, aspectul de șarpe, ori la comportamentul lui:

”If there is a sudden change in barometric pressure, the weatherfish comes to the surface and swims about excitedly.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Misgurnus_fossilis )

Ca origini mai puțin probabile – PIE *k’eip- ”muzzle, to twist mouth” (vezi totuși expresia facială a peștelui din imaginea de mai jos), stē̆ip-, stī̆p- ”pole, stick; stiff” (o alternativă la k̂eipo- ”peg”),  *k’Ap- ”sweepings”. Nu e exclusă -deși puțin probabilă fonetic- o înrudire veche cu șopârlă , alb. šapi (PIE *swāp- (Gr s-) – cf. starling.rinet.ru )


(sursa imaginii: wikipedia)

Diversele denumiri ale țiparului (țipar, pișcar, șerpar, șarpe) se aplică de obicei și anghilei, pește întâlnit mult mai rar la noi. Acesta din urmă mai are un nume curios –hil – (vezi http://www.pescuitmania.ro/hil_prajit-517.htm , http://valuriledunarii.blogspot.ro/2010/09/misterele-anghilelor-ii.html ), probabil un împrumut din neogreacă – χέλι  ”anghilă”.

Țiparul, un pește arhaic cu nume arhaic -dar neelucidat-, rămas din altă lume pe fundul bălții. Nici că se putea mai bine.

Anunțuri

3 comentarii »

  1. As veni cu o completare „poporala” in ceea ce priveste acest substantive: de la bunica mea zicere, țiparul (țîparu) si-ar lua numele de la „țipătul” pe care îl scoate cand e fript (prin branhii, se pare). Am avut experiența asta și știu că așa e. Nu știu însă cât de vechi e „a ‘țipa/țîpa”. Cu respect.

    Comentariu de Bogdan — Ianuarie 8, 2014 @ 9:44 am | Răspunde

  2. ”A țipa” (= engl. ”to cry”) e tot un cuvânt cu etimologie necunoscută, pe care unii îl leagă de ”a țipa”=”to throw”, alții nu.

    Aș pleca de la țipă/țâpă = fluier, trișcă, care pare legat de rădăcina IE *steip- ”stake” (dar fără s inițial), cf. lat. stipes ”stem, tijă”; ori poate să fie chiar înrudit cu ”țeapă”, dar având sensul originar de ”tulpină goală” (de trestie, soc ș.a.).

    Dar sensul de ”izvor” al lui ”țip”, plus ”a țâpuri” (=a chiui, dar și a plânge -în Maramureș), pot indica (??) un semantism în legătură cu umiditatea/lacrimile.

    Parcă și racul ”țipă” când e pus la fiert. N-aș crede că acest fenomen stă la baza denumirii peștelui (e o ”etimologie populară”), dar e posibil și asta. Mai degrabă o contaminare între ”țipar” și ”a țipa”, care ar fi putut influența forma sub care apare numele peștelui.

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 8, 2014 @ 12:50 pm | Răspunde

  3. Salut, ai putea să-mi explici explicația următorului cuvânt:

    ”țăpár, -e, s.f. – Botă ascuțită care ia ouă (Papahagi 1925). – Dată fiind forma uneltei, termenul ar putea fi der. din țap + -ar sau țeapă (cf. sl. čepati „a despica”).”

    Nu este din Urmuz, ci de pe site-ul dexonline.ro, având ca sursă DRAM.

    Comentariu de Nauti's — Ianuarie 8, 2014 @ 8:21 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: