Istoriile lui Roderick

ianuarie 27, 2014

Fata pădurii

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 1:46 pm

Fata Pădurii – Un geniu rău al pădurilor, o divinitate malefică, nefastă din mitologia românească. Uneori apare ca femeie tânără, alteori foarte bărână, cu părul lung până la pământ, bocind neîncetat prin păduri; se poate autometamorfoza la dorință. Întotdeauna când se plimbă stârnește vuiteul codrului, iar adesea râde ea însăși în hohote sinistre sau plânge hohotitor, alteori doar chiuie sau croncăne. Umblă la marginea pădurilor, momind pe drumeții rătăciți. Motivul nu este unic: există corespondențe la slavii răsăriteni și la germani.” (Victor Kernbach, ”Dicționar de mitologie”, 1989; citat în http://ro.wikisource.org/wiki/Fata_P%C4%83durii )

Fata pădurii este o prezență mitologică specifică Maramureșului; dușmanul ei e o altă ființă malefică, Omul nopții:

””Omu Nopții sare într-un picior ca și iepurele când merge. Și umblă pe dealuri și pe păduri. Pe Fata Pădurii o ia și o pune pe foc. Îi face capătul. Nu-i bine să te întâlnești cu el. Dacă îl vezi, nu-i bine a zice către el nimic” (mărturie culeasă de Pamfil Bilțiu, http://ro.wikisource.org/wiki/Omul_nop%C8%9Bii )

*

Aparent fără să dea nimic de bănuit, mi se pare totuși interesant apelativul ”fata”; nu ”vâlva”, ”știma” sau ”mama”/”muma”. E curios faptul că i se spune ”fată” (în popor însemnând, destul de strict, ”fecioară”, ”virgină”) unei ființe care, nu de puține ori, se ”drăgostește” cu flăcăii neștiutori.

Poate că pădurea personificată (ori Muma pădurii) este mama ”Fetei pădurii” (”Fata pădurii”=fiica pădurii), ori poate că e vorba de un epitet reverențios. Totuși, acesta nu e atât de des întâlnit; de exemplu, ielele sunt numite uneori ”doamnele” sau ”domnițele”, dar nu ”fete”.

Cred că există posibilitatea ca în ”Fata pădurii” să avem alt cuvânt, omonim cu fată ”tânără, copilă” și posibil influențat de acesta, dar cu altă origine, comună cu a fr. fée  (engl. fairy), sp. hada , catal. fada,  port. fada, it.  fata ”zână”, toate derivate din lat. Fata, numele zeiței/zeițelor sorții.

”Le mot « fée » …provient du latin Fata, nom du genre féminin qu’il ne faut pas confondre avec le pluriel neutre de fatum, désignant une déesse de la destinée (une Parque) et de genre féminin. Alfred Maury dit que le vocable fata, utilisé par les Gallo-romains pour désigner les anciennes divinités, est resté dans la mémoire populaire. Fata a donné « fée » en langue d’oïl, fadas en occitan et hadas en gascon” ( http://fr.wikipedia.org/wiki/F%C3%A9e )

Acest cuvânt destul de slab atestat -dacă există!- ar putea face legătura cu tradițiile popoarelor de limbi romanice.

32 comentarii »

  1. „A fost demult o fată frumoasă care s-a rătăcit prin pădure și a apucat-o noaptea. Amu, ea nu s-o pus să se culce, fără o tot umblat, da de a găsi cărarea care s-o ducă spre sat. Într-un timp a venit un om îmbrăcat tot în negru și i-o spus să meargă după el că i-a arăta drumul. Da el a dus-o într-o casă de piatră și acolo a vorbit ceva neînțeles că i-o luat mințile șI i s-o transformat chipul de n-o mai semănat cu ea. Apoi i-o luat hainele și i-a dat drumul prin pădure, dar ea nu s-o mai putut întoarce în sat și o rămas să umble numai prin păduri și cine o întâlnește numa rău îi umblă, că nu-l lasă din mână sănătos. ÎI suge sufletul, îl schimbă la față ori îl omoară. Așe s-o născut Fata Pădurii” (Parasca Făt, în Calendarul Maramureșului, Baia Mare, 1980, p. 104).

    Povestea este ca fata isi cauta fratele plecat de mic de acasa. Amandoi se nascusera in Maramures, dar destinul i-a facut sa ajunga prin alte taramuri, mai pe la miazazi. Acolo, ea da de urma lui (din auzite) si pleaca sa-l caute. La un moment dat se intalneste cu un Sarpe-Balaur care se uita in ochii ei si o bleastama. Ea uita tot, absolut tot si mintea i se acopera de un mare gol. Povestea e lunga si tulburatoare. Ajunge precum o caprioara goala, prin codri, sa alerge neincetat, speriata de orice. Fratele ei o gaseste, insa nu se recunosc. Se iau sot si sotie si ea ramane grea. Sfarsitul povestii lor se termina cand destinul face ca el sa omoare Sarpele-Balaur fiindca acesta ataca tinutul sau. Iar pe moarte, Balaurul o dezleaga pe fata si-i marturiseste ca sotul ei este de fapt fratele ei. Ea se sinucide aruncandu-se intr-o rapa pe unde curgea o apa. Fratele, lesinat in lupta, afla in aceeasi zi, de la un martor al dialogului, adevarul si se sinucide si el. Se spune ca de locul unde a murit ea, zdrobita de pietre, nu se mai apropie om sau animal.

    Cei mai intelepti de pe Pamant au spus ca la origini, nici un suflet nu e rau si ca ceva groaznic s-a intamplat pe parcurs. Interesant este cum evolueaza povestile si legendele.

    Comentariu de BELSIM — ianuarie 27, 2014 @ 2:13 pm | Răspunde

  2. Ce înseamnă „bărână”?

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 27, 2014 @ 7:05 pm | Răspunde

    • Cred că mai sus nimic altceva decât ”bătrână” (un ”typo”); am dat citatul cu copy-paste, respectând deci sursa menționată.

      Comentariu de Roderick — ianuarie 27, 2014 @ 8:36 pm | Răspunde

  3. ”pădurídă, păduríde, s.f. (înv.) mama-pădurii.” (DAR, dexonline.ro)

    Să provină dintr-un lat. paludida/padulida, ori un derivat mai nou cu suf. -ida?

    Comentariu de Roderick — septembrie 11, 2014 @ 2:03 pm | Răspunde

    • Nu poate fi un sufixul latin -idus, -ida, -idum care formează adjective, moștenit și de română. În schimb ar putea fi unul dacic conform unor exemple despre care s-a mai adus aminte: Kallipidai (438 î.d.Hr.), Karpídai (90 î.d.Hr.), Bieskides/Beskidy (alb. bjeshkë- mountain, mountain pasture) unde nu e singurul cuvânt tracic: Oravska sau Orava Magura (oreav poate fi slav, dar măgura nu cred) și Pieniny (piengetai, muntele Pion?) în Slovacia. http://en.wikipedia.org/wiki/Beskids#Etymology
      În slovacă pien se traduce spumă, iar Pieniny ar putea fi o descriere. Probabil e înrudit cu let.piens, dar ridică niște posibilități și pentru termenul dacic piengetai. Între ce presupuneam odinioară și acum, m-aș concentra pe cultura vitelor la dacii nordici, la fel cum sunt slavii de azi din același teritoriu. http://en.wiktionary.org/wiki/piens#Latvian

      păduridă trebuie să conțină un sufix posesiv.

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 12, 2014 @ 2:09 pm | Răspunde

      • Citind aceste pasaje de la pag.108-109 mă întrebam dacă nu cumva piengetai e numele original și complet. http://www.atmh.ro/download/carteprodusetraditionaledestana%20_21.11.2010.pdf

        Geții erau un neam transhumant ce trăia din creșterea oilor, numiți „mâncători de lapte”. Mi-am adus aminte de sensul „gluttony” (lăcomie) din lat. guttur > *gʷet-er/n- „stomach, crop, chest”. Nu ar avea sens perorația mea dacă nu am avea un rad. *gʷet- „a mânca”, pe când lat.guttur cred că face aluzie la umflarea gușei prezentă la acești „vicioși” haplitori.

        Considerând și etnonimul tyrageți, cred că de fapt piengetai erau geții de la izvoarele Nistrului, iar pien(as) cred că însemna chiar „izvor”.
        Letonul piens (lapte) vine dintr-un radical „*pey-, *poyH-, *pī- (“to be fat”) (perhaps from earlier “to swell”)” , deci merge evoluția semantică pe care mi-o imaginez. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++2022&root=config

        Același parcurs l-a avut și alb.burim din radicalul *bher- „to boil, swell; to get high”.

        În lumina celor știute despre formarea etnonimelor, cred că și getai semnifica „vorbitor (de o limbă inteligibilă) spre diferență de „ceilalți”. E o idee mai veche care nu-mi aparține. Cred că I.I.Russu a propus-o.
        IE *gʷet- to say http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+727&root=config

        Este deja prea cunoscută alternanța sloviani vs. nemci sau grec vs.barbar, dar mai nou am găsit că același lucru înseamnă arab vs. jima’i. Primii reprezintă pe acei vorbitori de o limbă înțeleasă, recte limbile semitice numite arabe, iar ceilalți sunt străinii care vorbesc altceva neînțeles. Termenul respectiv (jma’i) se referea inițial la persani în special. Sper că am reprodus bine termenul.

        Comentariu de Sorin5780 — septembrie 14, 2014 @ 11:37 am | Răspunde

      • Nu resping nici un adj. daco-slav *pien- bețiv ( bosn.pijem, bg.piyanitsa < alb.pijanec/ pi- „eu beau”, ceh.pijan, pol. pijący, etc.), iar getas să fi evoluat semantic deja la „om, bărbat”.

        Comentariu de Sorin5780 — septembrie 15, 2014 @ 10:04 am | Răspunde

    • Nu zic că e un sufix moștenit, e inspirat din neogreacă, dacă e un derivat mai recent. Dar am fi putut moșteni din latină cuvântul ca atare.

      Kallipidai, Karpidai ar putea să fie tot derivate grecești.

      Comentariu de Roderick — septembrie 12, 2014 @ 2:43 pm | Răspunde

    • P.S. cuvântul ”paludidus” chiar apare prin Metamorfozele lui Ovidiu

      Comentariu de Roderick — septembrie 12, 2014 @ 2:53 pm | Răspunde

  4. Fata Pădurii are un nume:

    “Fata Pădurii îi mare şi cu păr pă ie şi cu păr mare pă cap până la picioare. Şi mai şi cântă. Şi-o cheamă Avizuhără” (Bilţiu 1990: 195; Suciu de Sus). (https://maramuresh.wordpress.com/, cf. Dorin Ștef)

    Un nume care s-ar putea să nu spună prea mult. Corespunde cu ”Avizuha” din Moldova, tot numele unui demon feminin, numit și ”aripa satanei”, cf.

    ”Avestița f. strigoaie, numită și aripa satanei, care sugrumă pe prunci în pântecele mamelor sau îndată după naștere. [Slav. VIEȘTIȚA, vrăjitoare].” (Șăineanu, dexonline.ro)

    Ar putea fi la mijloc o confuzie, iar ”Avizuhără”, ori un cuvânt asemănător să fi însemnat chiar ceva în genul ”fata pădurii” în vreo limbă. Loc de speculații (doar speculații). De ex. alb. vajzë ”fată” + lit. gìrė ”pădure” (PIE gʷer-3 ”mountain”) (??); sau, dimpotrivă. primul element ar putea avea sensul de pădure (PIE *widh-u- ”wood”) etc.

    Comentariu de Roderick — decembrie 9, 2014 @ 1:44 pm | Răspunde

    • Dorin Ștef surprinde descrierea unei primate uriașe de genul amer. Big Foot. În Caucaz, Urali și Asia centrală sunt multe povești și relatări ale unor martori, dar în România n-am auzit de așa ceva. Poate a dispărut complet în antichitate sau în evul medieval timpuriu și a rămas doar legenda, amintirea.
      Unii spun povești despre demonul ăsta până recent: https://ro.wikisource.org/wiki/Fata_P%C4%83durii

      „..s-au stricat oile, s-au zăruit.” Vreo legătură cu vechiul zară/dzară(alb.dhallë- lapte bătut) cu sensul acrit, deci stricat? Tot în Maramureș se mai folosea un sinonim, a se brotăci.

      „Să trăiţi în cinste şi beciulete (bunăstare)” – poate din adj.buiac/buiecie; Bicilis (?) http://www.formula-as.ro/2013/1093/asul-de-inima-45/de-ce-nu-spun-taranii-multumesc-17046

      PS: Joimărița nu e mai „singurul” demon din mentalul popular.

      Comentariu de Ioan Albu — octombrie 28, 2015 @ 7:18 am | Răspunde

      • Oare beciulete (bunăstare) este legat etimologic de Let. și Lit. bitė (albină, v. Prus. bitte, PIE *bʰei-, *bʰī-)?
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/b%D1%8C%C4%8Dela
        Proto-Balto-Slavic *bikelē and *bitē.

        În limbile baltice este un sufix moțional (feminizant) care cred că apare în acest ”bite”. Posibil să fi fost unul similar și-n dacică (Râmbeta, *Drobeta, etc.), deși subiectul afixelor dacoromânești este unul foarte complicat și ambiguu la modul absolut, semn că forme omonime ne vin din mai multe surse și nu putem spune exact care-i dacic. Cred că unele afixe trebuie ancorate regional pe anumite spații. Exemplu sufixul -iță, uneori moțional (feminizant) și diminutival, alteori augmentativ (bâtiţă ”femeie (fată) groasă”, păleaţă ”un om foarte înalt”).
        *Drobeta nu oferă vreun indiciu asura traducerii sale.

        Spuneam în trecut că Bicilis ar putea fi tălmăcit prin Lit.bičiulis (camarad, tovarăș, fem.bičiulė) sau regionalismele a se biciuli (Băilești. a se sinchisi) și biculi (a se împăca, devenind prieteni. Firminiş, Sălaj). Termenul lituanian a fost pus de către un anonim în drept cu Bicilis (Bikilis) într-un articol pe Wikipedia, dar nu spunea că termenul este un derivat din acel ”bite” și probabil se leagă de niște credințe comune ale Dacilor (probabil și dacor. după ei) despre albine. Cred, deși nu-s sigur, că Lit.draugas avea valențe militariste la origini, pe când bičiulis era mai ”civil”, legate de sentimente mai delicate. Unul ar fi camarad, celălalt un apropiat mai intim (dar nu gay). Dacă Bicilis era întradevăr un astfel de prieten (”intim”), trădarea lui era cu atât mai dureroasă.

        Theophilus = „dievo bičiulis” [God’s friend] http://www.thelithuanians.com/names/name2t.html
        https://en.wiktionary.org/wiki/bi%C4%8Das
        https://en.wiktionary.org/wiki/comrade#Etymology

        Știu că biță este o chemare a oilor de către ciobani, dar parcă era și un nume pentru albină (bâză, cu suf. diminutival dacic?).

        Comentariu de Sorin5780 — decembrie 6, 2018 @ 12:42 pm | Răspunde

        • Beciulete seamănă bine cu ung. becsület ”reputație, onoare”(becs ”value, worth, esteem”).

          La regionalismele din Băilești trebuie ținut seama de existența unei importante comunități de bulgari macedoneni. Să eliminăm niște posibilități, zic.

          Comentariu de Roderick — decembrie 7, 2018 @ 10:36 am | Răspunde

          • Bistoș (desigur), dar merită a-mi ”ușide” neuronii cu maghiara? Mai bine le dau naibii de la mine asta și mă concentrez pe alte cuvinte.

            Comentariu de Sorin5780 — decembrie 7, 2018 @ 12:20 pm

    • http://www.formula-as.ro/2016/1229/acasa-1/zanele-de-pe-valea-somesului-21113

      Curioasă relatare! Vocea acestor zâne (?), de ce le spune așa nu știu căci sunt hominizi păroși, s-ar potrivi cu a neanderthalienilor … „Mai mult ţiuiau, cântau, aşe, ascuţât, de nu-nţă­lejeai tăt ce zâc.”

      Eu nu cred că l-au reprezentat corect antropologii. Trebuie să fi fost acoperit cu păr, așa cum sunt reprezentanții contemporani ai acestui hominid din Asia și Caucaz (Alma). Mă miră că sunt inteligenți și vorbesc…cumva. De ar prinde un exemplar care și rupe ceva în Română ne-ar pune pe hartă. Nimeni n-ar mai confunda România cu Ungaria sau… Rrrrrrromania.

      Oricum ar fi, dacă scoți partea de mitologie cu care sunt înconjurate aceste ființe, rămâi cu ceva foarte bizar. Mă întreb dacă mai e posibil în zilele noastre să mai avem un hominid cu care împărțim spațiul ăsta al Carpaților: „Copaci căzuţi, dez­rădăcinaţi, îngropaţi sub potop de muşchi şi ierburi.”

      În Pacificul de nord-vest al Americii, unde supraviețuiește un alt hominid (gigantopihtecus), copaci foarte mari și grei sunt dezrădăcinați și derămurați, apoi sunt îngropați vertical, cu rădăcina în sus. E un fel de a marca teritoriul lor și de a avertiza oamenii care vânează și pescuiesc în locurile acelea. https://www.youtube.com/watch?v=-NlGlHzIhY4

      Comentariu de Sorin5780 — august 23, 2016 @ 3:59 pm | Răspunde

      • E posibil să avem o specie necunoscută de hominid în Carpați, dar -cred- foarte puțin probabil.
        Destul de probabil însă e să fie vorba de oameni ”sălbăticiți”, supraviețuind de mai multe generații în condiții rudimentare și probabil într-un sistem matriarhal. În sânul acestor comunități copiii puteau să apară ca produs al contactelor dintre ”fetele pădurii” și ciobani, tăietori de lemne, țărani veniți la coasă… Se știe că majoritatea bărbaților nu ratează anumite oportunități, fie ele mai bizare.

        Comentariu de Roderick — august 23, 2016 @ 6:20 pm | Răspunde

      • http://www.formula-as.ro/2004/599/diverse-13/vrajitoarea-din-dealul-serpilor-4705

        La origine ”fetele pădurii” pot fi urmașele unor femei trăind la marginea societății și izolându-se treptat de ea. Dar la fel de bine ar putea fi un fel de sectă vrăjitorească, cu organizare strictă și ritualuri specifice (este ciudat acest obicei al înlocuirii copiilor; de ce nu îi răpeau doar?). Cunoștințele lor în ceea ce privește viața naturii par să fie vaste; de remarcat și vegetarianismul (se hrănesc cu rădăcini).

        Comentariu de Roderick — august 23, 2016 @ 7:00 pm | Răspunde

    • Curioasă avestița/avestrița asta! Ar putea proveni din sb. vèštica /veștița/ ”vrăjitoare; hoanghină”, după cum spuneai, dar nu văd sensul de vrăjitoare. Poate fi coradical cu reg. veșt (Banat adj. experimentat, încercat) din rad. *weyd- (“to know; see”)+ to.
      Am găsit un bg.veșt odinioară, dar cred în continuare că regionalismul nostru poate fi traco-dacic și coradical direct cu germanicul *wīsaz (“wise”) din PIE *weyd-s-tos (“knowledgeable”).

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/w%C4%ABsaz
      https://en.wiktionary.org/wiki/vje%C5%A1tica#Serbo-Croatian

      Avizuha, Avezuha ar putea cuprinde un apelativ dacic al aripei, cf. paștunului وزر‎ m (wozzar= aripă), dar dacă tălmăcirea este ”care ia/fură sufletul” (alb.avë ”suflet”, v.rom.abur ”suflet”). Dacă e coradical cu eng.wing provine din rad. *h₂weh₁- , *aweh₁- “to blow”: alb. avull, afsh (warm breath
      vapor, haze; ardour, oestrus), avë (steamy breath; soul, spirit), rom.abua, abur, etc., adică *weg’- sau *wēg’-, dar cum sugrumă copii, le ia suflul!
      https://en.wiktionary.org/wiki/wing#Etymology
      https://www.etymonline.com/word/wing#etymonline_v_10778

      Deci explicația mea cuprinde un genitiv dacic *avi, *ave și rămâne să explicăm *-zuhă și *-zuhără (*-zugă- sau *-zughiă-?). Poate avem un vb. *zugli și un der. *zugliară (Avizuhără din *Avizuhera?), explicate prin let.zagt (a fura), zaglis (hoț, fur).
      https://en.wiktionary.org/wiki/zagt#Latvian

      Și Avestrița s-ar putea fexplica la fel, adică *ave-, *avi- și o hoață *strița din rad. *ster- (3) „to rob, steal”(șterpeli?) deci ”soul snatcher”.
      Sanskrit त्सर् (tsar), Shughni се̂рт (sêrt, “to steal, sneak”), Old Armenian սողիմ (sołim, “to creep, to steal”).
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1892&root=config

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/stelan%C4%85
      https://www.etymonline.com/word/steal#etymonline_v_22033

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 1, 2019 @ 12:33 pm | Răspunde

  5. Sălbăticia noastră nu-i atât de vastă încât oameni să se piardă în munți fără a fi deranjați sau să dezvolte o societate a lor paralelă. Nu e Amazonul sau pădurea ecuatorială din Congo. Nici nu s-a consemnat la noi cazuri de hipertricoză care se transmite genetic, iar omul rămâne om. Nu cred în evoluției. Pentru mine e doar o altă „religie” aiurită, cu profeți și clerici, fani și *credincioși. https://www.youtube.com/watch?v=-yi43nvSvNg

    În schimb, niște hominizi primitivi cum erau neanderthalienii puteau supraviețui în locuri foarte izolate din munți în grupuri familiale foarte mici și depărtate unele de altele. Geneticienii spun că eram (oare?) compatibili genetic, deci faptul că urmăresc constant bărbații spune ceva.
    Îmi aduc aminte de o relatare din Siberia unde un bărbat se scaldă într-un râu dar este acostat de o muiere foarte păroasă (identică cu Zana din video). Tipul fuge de ea, dar „maimuța bipedă” era mult mai rapidă decât el, însă nu-l ataca frontal, dar îl urmărea de foarte, foarte aproape. Intențiile ei erau foarte clare omului. :)
    Într-un final scapă când aproape de o așezare întâlnește un adolescent cu un băț (sau bici?) care lovește creatura gonind-o. Mi s-a părut foarte amuzantă faza.
    Băiatul cunoștea „specia” asta dinainte și nu era speriat de ea ca bărbatul respectiv.

    Oricum ar fi, știm un lucru. Țăranii noștri n-au auzit de alma sau gigantopithec, iar relatările noastre au intrat deja în folclor (Avizuha), sunt vechi. Dacă nu mai există acum, cu siguranță au trăit în trecut. La fel cum uriașii au lăsat o impresia foarte puternică în mentalul colectiv, la fel puteau și acești hominizi păroși.

    Comentariu de Sorin5780 — august 23, 2016 @ 8:35 pm | Răspunde

    • Acum susții că un grup de oameni moderni nu putea trăi ascuns în munți, dar unul de neanderthalieni -da.

      ”Zânele” din relatări vorbesc limba română, îi învață pe oameni despre diverse leacuri, iar obiceiul de a răpi un copil lăsând în loc altul propriu este departe de orice comportament instinctiv. Așa ceva ar face doar o mamă puternic convinsă de niște concepții care înving instinctul matern.

      Comentariu de Roderick — august 23, 2016 @ 9:17 pm | Răspunde

      • Homo sapiens sapiens rămâne ceea ce este indiferent de ambient, nu s-ar putea ascunde la nesfârșit de semeni…cu atât mai puțin în România. În schimb, un neanderthalian s-ar feri tot timpul de civilizație, nu ar avea experiențe prea plăcute cu oamenii.
        Nu cred că mai sunt mulți azi și cu atât mai puțin unii care vorbesc românește, cunosc leacuri pentru oi și vite, apoi au și grădini. E cam mult de înghițit dintr-un foc. De asta zic că au fost încărcați de o mitologie aparte în timp.
        Nu zic că neanderthalienii nu erau capabili să învețe toate astea de la omul modern. Cu siguranță au încercat.
        În mod normal, zânele astea ocupă nișa mitologică a lui Cernunnos.

        Mă bag cu o explicație la toată chestia cu schimbatul copiilor și e complet/pur teoretic. Dacă am avea un humanoid capabil să trăiască în frig extrem și cu un nivel de inteligență ridicat, și-ar da seama că acel copil hibrid n-ar supraviețui la condițiile extreme cu care ea este obișnuită. Ar căuta să-i asigure un minim confort schimbându-l cu un copil de om și să revină după un an sau doi, când copilul este mai puternic. Rămâne totuși întrebarea, de ce ar supraviețui un copil uman în sălbăticie, hrănit doar cu rădăcini, și nu maimuțoiul ei.

        În Abhazia, Zana obișnuia să-și spele copii avuți cu bărbații satului în râuri reci de munte și aceștia mureau. Deși ulterior i-au luat bebelușii imediat după naștere, doar vreo trei au supraviețuit oricum. Deoarece avem doar acest caz,nu putem estima dacă Zana era tipică pentru specia ei. Poate era un specimen oarecum degenerat mental datorită populației foarte mici și înrudite genetic. Altfel nu-mi explic de ce a fost abandonată de grup, de ce nu e recuperată ulterior când este lăsată și de capul ei în timpul corvoadelor în jurul satului. Poate nu era capabilă să supraviețuiască singură.
        PS: acum observ, „Zana” – zână; coincidență, desigur!

        Comentariu de Sorin5780 — august 24, 2016 @ 4:34 am | Răspunde

      • Din legenda întemeierii Sucevei, afli că orașul a fost distrus de o invazie a căpcăunilor, care aveau un singur ochi în frunte. Ei au ars casele Sucevei şi biserica de lemn şi au dărâmat cetatea. Totuși acești ”căpcăuni” erau neîndoielnic Homo sapiens sapiens!

        Între diverse grupuri omenești poate exista o aversiune foarte mare, până într-acolo încât unii apar ca ne-oameni în legendele celorlalți. Nu rezultă de aici că erau neanderthalieni sau altă specie de hominizi.

        Există mulți oameni care pot supraviețui frigului de la noi fără foc. Faptul e aproape incredibil, dar cât se poate de real. Cei mai mulți din ei sunt sihaștri ortodocși din munți, dar unii trăiesc chiar în comunități obișnuite. Părinții mei au întâlnit un asemenea om, care folosea focul doar pentru gătit. N-avea niciun fel de problemă cu frigul și zăpada.

        Comentariu de Roderick — august 24, 2016 @ 12:42 pm | Răspunde

        • Balor și Goll erau ciclopi. https://en.wikipedia.org/wiki/Balor

          Să fie o mitologie comună mai multor popoare IE care populau malurile unor mări și întâlneau un popor mai închis la culoare (fenicienii) sau ciclopii ăștia erau zeii unor popoare non-IE (pre-IE)? .
          (https://www.youtube.com/watch?v=6hOgIeNfu1Y)

          Ciclopii ăștia apar la greci și celții insulari, care au avut legături directe cu navigatori semiți. Căpcăunii care distrug Suceava cred că sunt cazacii zaporojeni, nu vreo amintire mitologică (celtică?) a unui popor care se deghiza cumva, ca neurii.

          Din câte-mi amintesc, căpcăunii sunt descriși și ca tătari în Banat și Crișana, deci trebuie să fi fost turcomani (huni, avari, cumani, etc.).

          Comentariu de Sorin5780 — martie 16, 2020 @ 5:53 pm | Răspunde

      • ”A changeling is a creature found in folklore and folk religion throughout Europe. A changeling was believed to be a fairy child that had been left in place of a human child stolen by the fairies. The theme of the swapped child is common in medieval literature and modernly reflects concern over infants thought to be afflicted with unexplained diseases, disorders, or developmental disabilities.”

        ”In Asturias (North Spain) there is a legend about the Xana, a sort of nymph who used to live near rivers, fountains and lakes, sometimes helping travellers on their journeys. The Xanas were conceived as little female fairies with supernatural beauty. They could deliver babies, „xaninos,” that were sometimes swapped with human babies– some legends claim this was in order for them to be baptized, while others claim that it is because the Xana cannot produce milk.[32] The legend says that in order to distinguish a „xanino” from a human baby, some pots and egg shells should be put close to the fireplace; a xanino would say: „I was born one hundred years ago, and since then I have not seen so many egg shells near the fire!”.”

        (https://en.wikipedia.org/wiki/Changeling)

        După Ciorănescu, ast. xana are aceeași origine ca rom. zână (lat. Diana).

        Comentariu de Roderick — ianuarie 23, 2019 @ 9:04 am | Răspunde

  6. Apropo de oameni arhaici, am văzut un filmuleț cu un soldat rus împușcat aproximativ între ochi, undeva prin Caucaz (Cecenia sau Daghestan). Omul prezenta niște arcade proeminente, nu chiar ca cele ale lui Valuev sau ale neanderthalienilor, ceea ce cred că i-a salva viața. Mai ales dacă calibrul glonțului era mic. Nu zice cu ce armă a fost împușcat, nici nu poți estima cât de veridică este filmarea. Poate glonțul a trecut prin cască..

    Comentariu de Sorin5780 — august 24, 2016 @ 4:43 am | Răspunde

  7. http://www.romlit.ro/studii_de_mitologie

    Comentariu de Sorin5780 — august 24, 2016 @ 4:52 am | Răspunde

  8. năstafă sfs [At: LEXIC REG. 12 / E: nct] (Mar) Fata-pădurii. MDA2 (2010)
    https://dexonline.ro/intrare/n%C4%83staf%C4%83/99756

    Să fie legat de arh. năstav, a năstăvi? https://dexonline.ro/intrare/n%C4%83stav/99757

    Comentariu de Sorin5780 — mai 19, 2020 @ 8:15 am | Răspunde

    • Poate și cf. stafie, stahie, stihie.

      V. și
      ”năstáv2 s.n. (reg.) boală grea.”

      Comentariu de Roderick — mai 19, 2020 @ 3:35 pm | Răspunde

      • Posibil să avem un sufix *-avā, conform let.dailava (înv.) ”beautiful woman, beauty” (daiļš “beautiful”), dac. (NP fem.) Duccidava și altele. Majoritatea probabil se formează pe baza unui verb, la fel ca hidronimele.
        https://en.wiktionary.org/wiki/dai%C4%BCava
        Am presupus că v intervocalic nu dispare, așa cum se vehiculează pentru cele romanice.

        De ar fi un prefix nă- în năstavă (boală grea) ar însemna că tema este *stava sau *strava. Ar fi interesant de aflat mai încolo cum se formează conceptul ăsta în dacă! La fel ca ceh. și pol.choroba din *swer- (“to ache fester”) sau ca alb.sëmundje ”disease; illness, sickness”?
        Mot-a-mot sëmundë ‘illness’ se traduce ‘inability’ (vezi arom.niputere).

        Presupun că albaneza oferă un tipar mental specific lumii traco-ilire: vezi stavăr (Dos. tărie, stabilitate) cu un prefix privativ dă *ne-stavă(r) > năstavă(r), precum acel arom.niputere.
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/xvor%D1%8A

        Am presupus mai demult că stavăr este coradical cu alb.shtuarë (standing), dacă nu chiar o metateză dintr-un rad.comun *stuar/n- (PIE *stā- ”to stand” + -ros), dar probabil nu-i o legătură dincolo de radical. Poate nici atât: *stawǝ- ”thick, solid”.

        Vezi și Av.staχta- ”firm, strong” din rad. *stak- ”to stand, to hold”, pe care cred că l-am folosit ca tipar și pentru formarea tr. *abros (”strak”) din NP Abrozelmis (cf. unui morfem *ap- ce apare și-n derivatul *apel- ”strength”).

        Și eng.weak, weakness (PGerm. *swakaz) mi se pare interesant pentru a explica formarea acestui năstavă dintr-un radical cu sens similar.. pe care nu l-am găsit încă! Grupul -st- ar putea sugera o consoană dentală -d- (*nad-?) urmată de t! Vezi reg.nastur, probabil coradical cu Nestos/Mesta și ind.nad. https://www.etymonline.com/search?q=weak&utm_source=extension_submit
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/swakaz

        Comentariu de Sorin5780 — mai 23, 2020 @ 12:52 pm | Răspunde

  9. https://hroderic.wordpress.com/2009/05/01/94/

    Mai demult am amintit de Basajaun („Lord of the Woods”, pl. basajaunak; fem.basandere) locuitori ai pădurilor, descriși în mitologia bascilor ca fiind imenși, păroși (vezi ”fata-pădurii”) și constructori de edificii megalitice. Cunoșteau agricultura și metalurgia, pe care le vor preda și oamenilor.

    Îmi place să cred că mitologia popoarelor relatează despre fapte și ființe reale, hiperbolizate prin relatări succesive. Cred sau nu în existența acestor umanoizi aparent afectați de hipertricoză, aproape ca niște ”bigfoot”? Nu știu. M-aș fi așteptat ca bascii să spună că strămoșii lor erau constructori și metalurgiști, dar fiecare popor are în istoria sa ființe fantastice pe seama cărora se atribuie cumplirea unor fapte extraordinare.

    Ca fapt divers, fata-pădurii poartă mai multe denumiri la noi – poate nu înseamnau toate același lucru, ci se referă la diverse trăsături. Nu cred că se îndoiește cineva că Basajaun este același umanoid ca fata-pădurii și e destul de curios că apare la antipozii continentului european!
    În primul link am mnționat că mai purta numele de Dabilă. Să fie *dheb- ”big, thick, heavy” cf. rom.dabilă (și basajaun) sau însemna ”hoață” cf. oss. dawịn (a fura)? Fata-pădurii fura pruncii oamenilor, cf. mitologiei noastre.
    https://dexonline.ro/definitie/dabil%C4%83
    pașt. ddabal (thick)
    oss. dawịn: https://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+379&root=config

    Printre regionalismele noastre foarte rare, a fost atestat și dabilă (cadavru). Probabil din rad. *dhebh- ”to injure, to harm” (alb.dap ”hit, slap”, lat.damnum).

    •NEIR: Oss. I. davyn/davd, D. davun/davd ‘to steal’
    •SANSKRIT: dabh ‘to deceive’ (RV+) EWAia I: 694 f.
    •PIE *dhebh- ‘to deceive, harm (someone), belittle, lessen’
    pag.43 http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

    PS: ar fi interesant ca năstafă să însemne ”păroasă”, deși în comentariul de mai sus am intuit că denumirea asta provine din rad.*newǝ- ”to shout” *ned- to roar, flow” (Nestos > *nedto, skt.nadati ”makes noise”, nadi – river; Irish nes ”river”).
    Vezi și arh.neast (jder) pe care cred că l-am tălmăcit prin ”săltăreață”.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 23, 2020 @ 2:10 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: