Istoriile lui Roderick

Ianuarie 31, 2014

Păliile

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:19 pm

Sărbătoarea populară a Păliilor se află -împreună cu Foca, Joile Verzi ș.a.- printre cele considerate păgâne și prohibite, ca atare, de către Biserica Ortodoxă.

Pălie m. supranumele sfântului Ilie, cel care pălește holdele: fugiți smeilor…, căci iată că vine Ilie Pălie să vă potopească, să vă pârjolească ISP. ║ Păliile (Pârliile) f. pl. surori ale St-lui Ilie, cari aduc foc, arșiță și boale arzătoare: serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi înainte de Sf. Ilie. [Aluziune la păli, pârli].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Ilie Pălie (din po-Ilie?), o sărbătoare băbească a doŭa zi de Sfîntu Ilie (cînd, dacă lucrezĭ, ți se pălesc holdele, și de aceĭa [!] ĭ-ar și zice Pălie!).” (Scriban, dexonline.ro)

Numele Pârliilor sau Păliilor e oarecum asemănător cu cel al sărbătorii romane Parilia (pe 21 aprilie) și divinităților pastorale Pales (care, în afară de Parilia, mai aveau o sărbătoare ținută în 7 iulie). Calendaristic, însă, Pârliile și Păliile sunt foarte îndepărtate de Parilia, așa încât aș exclude conexiunea.

Apropiat de Pălii pare și numele Pallas, purtat de mai multe divinități grecești (un titan războinic; o fiică a lui Triton; zeița Atena, supranumită Pallas). Nume obscur, după unii (amatori?) legat de rădăcina PIE *pal- ”to shake”, iar după alții (etymonline.com) de gr. pallake „concubine”, din PIE  *paly- ”girl, youth” (starling.rinet.ru).

*

Păliile noastre sunt divinități meteorologice; cred că funcția lor primordială era aceea de a aduce ploaie. Ele aduc arșiță, secetă și foc doar dacă nu li se acordă respectul cuvenit.

La o dată apropiată de Sf. Ilie (probabil pe 23 iulie), vechii romani sărbătoreau Neptunalia, în plină vară, când seceta era în toi. Numele zeului mării (și al râurilor și izvoarelor), Neptun, ar proveni (după Pokorny) din PIE nebh- ”wet, damp; water; clouds”.

La fel, Păliile ar putea reflecta PIE *pAlǝ- / *pelǝ- ”to poor, to flood” (let. pilêt ”a picura”, lit. pìla/dial. pìlia ”a turna”, arm. heɫum ”a vărsa”). Un nume de divinitate -probabil autohtonă- al cărui sens s-a pierdut și a fost reinterpretat prin prisma unor cuvinte care desemnează -dimpotrivă- focul și uscăciunea.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: