Istoriile lui Roderick

Martie 9, 2014

Cocioc

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:59 pm

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] — Et. nec. ” (DEX 98, dexonline.ro)

cocióc (cociócuri), s. n.1. Mlaștină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicație nu se potrivește cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”.” (DER, dexonline.ro)

Semantismul acestui cuvânt pare legat de ideea de capăt ca fundătură, așa cum este un braț mort al unui râu. În acest sens, cred că legătura cu cioc este plauzibilă.

Însă, după Scriban și DEX, acest cuvânt are și alt înțeles: cel de insulă plutitoare formată din resturi de plante și nămol, plaur:

cocĭóc n., pl. oace și urĭ (orig. neșt.). Sud (Ant. I)). Insulă de plaur plutitoare, numită și coșcovă și mogîldan (Dun.): peștele să [!] bagă la cocĭoace, pescariĭ pitesc raciĭ pin [!] cocĭoace (VR. 1927, 5, 156), pîn ce [!] cocĭocurĭ se nutreaŭ (niște vulturĭ) știa sfintu [!] (Chir. CL. 1912, 1202). Baltă de apă stagnantă cu aniĭ care nu se primenește de cît cînd vine unda mare.” (Scriban, dexonline.ro)

Nu e lipsit de interes aici să vedem -pentru semantism- și etimologia lui plaur , cum apare în DER:

pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă.” (DER, dexonline.ro)

(E posibil ca plaur să provină de fapt, ca și plavie, din PIE  pleu- ”to flow, to swim”; cuvântul poate avea aceeași terminație în -aur ca și balaur, cuv. autohton.)

Dacă, în calitate de insulă, cocioc nu înseamnă pur și simplu ”ridicătură” (cf. cioc și sinonimul mogâldan ; PIE keu-2to bend” – în dicționarul lui Pokorny), el  poate reflecta PIE kaito- ”forest” (*k(‘)ait- ”forest, waste land, pasture”), cf. v.galez coit ”pădure”, engl. heath, lat. bū-cētum ”pășune pentru vite”. Forma din română (cu o rădăcină coci- ?), poate să fie datorată și unei metateze a lui i (*katio- în loc de kaito-?). Mai puțin probabil, dar în aceeași idee, PIE k̂ēko-  ”green grass, green fodder” (lit. šė́kas ”furaje verzi”; î.a.c. probabil cocioc este reduplicarea unui *cioc ”plante, furaje?” provenit din rădăcina PIE).

Dacă sensul de bază este cel de ”braț mort al unui râu”, cocioc poate fi legat de rădăcina PIE kok̂sā  ”a part of body (foot, hip. etc.)” (î.a.c. aș presupune un *coțoc, cuv. autohton; din rădăcina PIE provine lat. coxa , rom. coapsă), ori k̂ā̆k-2 ”branch”, kan-tho- ”angle, curve”; însă și (s)keu-2 ”to cover, wrap” (î.a.c. putând fi înrudit cu ”a scociorî”, posibil din aceeași rădăcină; ilustrative pentru un sens originar de ”ascunzătoare” ar putea fi contextele citate de Scriban: ”peștele să [!] bagă la cocĭoace, pescariĭ pitesc raciĭ pin [!] cocĭoace” ).

Dacă sensul originar al lui cocioc este însă -simplu- cel de mlaștină, aceasta ar trimite spre alte variante, ca PIE  k̂ekʷ- ”to defecate” (irl. cechor ”mlaștină”, m.irl. cechair ”noroi”),  k̂u̯ei-1 ”dirt; to defile” (sued. dial. hven ”teren mlăștinos”), mai puțin probabil k̂ū̆dh- ”dirt”.

Mai e posibilă legătura cu o presupusă rădăcină dacică,  *koa- ”apă” (IE *kʷa-), regăsită de Pokorny în numele plantei koadama, probabil în legătură cu PIE akʷā- ,ǝkʷā, ēkʷ- ”water, river”.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: