Istoriile lui Roderick

Mai 2, 2014

Dave dacice și antroponime

Filed under: Deva,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:07 pm

Numele orașului antic Pulpudeva-Philippopolis (Plovdiv) are la bază un antroponim. Mă întreb dacă nu cumva acest lucru e valabil pentru mai multe dave dacice, fără să fie neapărat o regulă.

Sucidava e un nume purtat de două localități, fiind interpretat drept ”capitala sucilor”? E posibil însă ca la baza numelui să fie antroponimul tracic atestat Sucus/Sucius, cum s-ar putea să-l fi chemat pe întemeietorul așezării.

Buridava ar fi ”capitala burilor”; cred că e sigur doar a buridavensilor. Poate că întemeietorul ei a fost un *Bur(is), atestat în compuși ca Mocabur, Burebista. Dar e posibil ca numele Bur să își aibă o atestare epigrafică, pe două fragmente ceramice descoperite la Buridava.

Marcodava ar putea conține numele unui *Marcos (formă atestată în antroponime tracice compuse).

Dokidava ar putea avea la bază un antroponim *Dokos (din PIE *dok- ”to teach, to show”?), care ar fi partea secundă în Amadocus/Amadokos, numele a doi regi odrysi (pt. prima parte a compusului, cf. Amazenus).

Carsidava ar putea corespunde tracului Kerses, Kersos.

Danedevae (la sud de Dunăre) ar putea corespunde unui *Danos atestat în compusele Diourdanos și Zourdanos, nume de soldați daci cantonați în castrele romane din Egipt. Comidava – unui *Comos , de asemenea atestat în nume compuse (v. https://hroderic.wordpress.com/2012/07/24/como/ )

Cu excepția cazului Piroboridavei -poate și al altora- numele prezumtivilor întemeietori ai davelor cunoscute sunt simple, nu compuse. Dealtfel, tot simple sunt și multe nume de nobili geto-daci de rangul cel mai înalt: Duras, Diegis, Dapyx, Roles, Oroles, Scorilo, Cotys etc.

Cele de mai sus mi se par plauzibile. Rămâne de văzut dacă se poate bănui o regulă generală în acest sens, dacă e posibil ca toate davele (cuvânt din PIE dhē-2to put, place” , cf. Pokorny, Tomaschek, Jokl, Russu) să fie așezări care poartă numele fondatorului.

44 comentarii »

  1. Giri-daauaa – ar fi „Cetatea de la Pădure” „Cetatea de pe Muntele Înpădurit”
    cu giri- „pădure, munte împădurit” (prezent in Limbile Baltice si in Skt.)

    Tamasi-daauaa ar fi ‘Cetatea Întunecată’ ‘Cetatea Neagră’
    cu tamasi- inrudit cu Lat. tenebrae si cu Skt. tamas-

    Arge-daauaa ar fi ‘Cetatea Strălucitoare’ ‘Cetatea Albă’ sau doar „Cetatea de pe Arges’
    daca Argesia e „Raul Stralucitor”, „Raul Argintiu”

    Marco-daauaa
    Dacă *marko- e cuvântul Trac pentru cal (nu Dac) ca si in Celtă și in Germanică (in ultima k devine h)
    atunci Marco-dava ar insemna „Cetatea Cailor’ (putea fi un targ de cai pe-acolo)
    sau „Cetatea Calaretilor’
    Dacă *marko- vine de la ‘marcă’/”margine” intr-o limbă germanică fiind cu k-
    (vezi *Marcomani – oamenii de la graniță’? desi ar putea fi si ‘oamenii-(pe)-cai’?)
    atunci Marco-daauaa e
    ‘Cetatea de la Margine’
    ‘Cetatea de la Hotar’
    ‘Cetatea de la Graniță’

    Thermi-daauaa (*Germi-daauaa)
    Mai avem Thermi-daauaa in Albania de azi cu Thermi- cuvânt grecesc probabil numele grecizat a unei foste Germi-daauaa ‘Cetatea Caldă’ nume ce provine probabil din ‘Cetatea de la Izvoarele Calde’ (cf. Germi-sara ‘Izvorul Cald’), grecizată in Cetatea-de-la-Termae adică Cetatea-de-la-Băile-Calde.

    Deci nu toate numele cetatilor vin de la un întemeietor – etimologiile de mai sus fiind printre cele mai sigure

    După cum vezi numele cetatilor Dacice seamănă, in mod exemplar, cu numele de cetati ale lui Stefan cel Mare (dincolo de barierele lingvistice Latină versus Dacă)
    adică avem si la Daci si la Români:
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
    Cetatea Albă, Cetatea Neagră, Cetatea de pe Muntele Împădurit, Cetatea de Baltă etc…
    NICI O DIFERENTA IN DENUMIRI: PRACTIC NU STII CARE-S DACE SI CARE-S ROMÂNESTI
    DUPĂ PĂREREA MEA INCA O DOVADĂ A CONTINUITATII
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
    Prin urmare, cred ca acesta era principalul mijloc de alegere a numelui cetatilor (o caracteristica zonala fie ea de relief, fie coloristica, fie prezenta unei anume ape, fie localizarea la o margine etc…)

    Fara a exclude bineinteles ca numele intemeietorului sa apara in numele unora dintre ele atat timp cat avem nume ca Roma (de la Romulus si Remus) si Bucuresti de la Bucur ‘Frumosul/Bucurosul’
    (cf. Alb. bukur ‘frumos’)

    II. Pentru alegerea numelui dat unor populații poate fi si invers adica ca numele cetatii sa dea numele locuitorilor (ca in turdenii, clujenii, „argedavensii” (o constructie ad-hoc) etc…)

    III. Pe ce te bazezi cand spui ca Pulpu- din Pulpu-deeuaa vine de la un antroponim?
    Unde ai gasit referinta?
    (Pulpudeva e numele originar cel de dinainte de cucerirea Greco-Macedoniana a orasului la denumirea caruia intr-adevar a fost folosit numele lui Filip „Orasul lui Filip”)

    IV. E posibil ca Suci-daauaa si Buri-daauaa sa vina de la triburile sucilor si a burilor dar faptul ca numele lor ar veni de la numele unui intemeietor ca Bucur e posibil, dar eu unul nu cunosc care ar fi argumentele aditionale care sa sprijine aceasta ipoteza?…
    (Cred ca Burebista era mai degraba Buerebista deci numele Burilor (Buri-/Bure/Buro-) nu se regaseste in Burebista)

    Comentariu de alexandrumg3 — Mai 2, 2014 @ 10:50 pm | Răspunde

    • Și numele davelor pe care le-ai menționat pot fi explicate antroponimic. ”Cetatea neagră” ar putea fi ”Cetatea lui Negru”, de ex.

      Problema este presupusa formă de genitiv (?) pe care ar trebui să o aibă antroponimul.
      Avem Ziridava, Singidava, Comidava, Buridava ș.a., dar Marcodava (nu Marcidava). Aici e o problemă, pentru că localitățile nu par atât de îndepărtate pt ca diferența să fie explicabilă dialectal.
      Pe teritoriul Moesiei terminația în i a primului formant e rară (Giridava, Zikideva, Perburidava); la nord de Dunăre e aproape regulă.

      În legătură cu originea antroponimică a numelor davelor am fost, din câte se vede, prudent. Totuși o admit ca posibilitate; dacă ”dava” ar fi avut un sens apropiat de cel de ”ctitorie”, ar fi logic ca în numele lor să apară numele întemeietorului.

      I.I. Russu afirmă că Bur- din Burebista e același cu cel din Mocabur.

      Comentariu de Roderick — Mai 3, 2014 @ 6:57 am | Răspunde

      • 1. Compusii Indo-Europeni in -i- NU sunt forme de genitiv CI forme in care prima parte a compusului
        primea terminatia -i- DOAR in Compusi.

        Sistemul de inlocuire a terminatiei primei parti a unui compus (ex. -ro, -eh1, adj. -u, etc) cu terminatia -i in proto-indo-europeana ==> a primit denumirea de Sistemul Caland

        Bibliografie:
        –––––––––––––––––––
        http://books.google.ro/books?id=bSxHgej4tKMC&pg=PA136&lpg=PA136&dq=Indo+European+-i-+compounds&source=bl&ots=v8VG0hGf7K&sig=DEh9AidYQGbRDCAjzqoyzQ5ipqs&hl=en&sa=X&ei=eeBkU4PGK5Sw7Aaf04Ag&ved=0CDUQ6AEwAg#v=onepage&q=Indo%20European%20-i-%20compounds&f=false
        –––––––––––––––––––

        Deci in „jumi-juma” (unde daca observi nu avem nici un genitiv) e un mod „Indo-European” de a forma compusi in -i- mod care e echivalent oarecum ca sens cu compusii PIE in -o- (ex. juma-juma)

        2. Cat priveste Bure- din Bure-bista nu exista o constructie Indo-Europeana *bhuh-re- cu suffix -re adaugat gradului zero al radacinii, asa cum exista de exemplu adjectivul *bhuh-ro cu R(z)-ro (accentuat pe -o) . Prin urmare trebuie plecat de la PIE *bhuh2-er- (-er- era un sufix PIE care forma substantive).
        E drept ca pe inscriptie e scris Burebista dar scria un Grec si nu un Dac. La Strabo apare si Boirebistas ceea ce ar putea indica o a doua vocala inaintea lui -r-. Asta bineinteles daca radacina era PIE *bhuh2- a fi, a deveni, a creste, a fi puternic (ceea ce este foarte probabil numele fiind de fapt o porecla ca (Stefan-)Cel-Mare (Mihai-)Viteazul (Mircea-)Cel-Batran)

        De aceea cred ca numele Burilor nu poate fi legat direct de cel al lui Buerebista si ca avem Buu-er- in Burebista…(de altfel sufixul -er il regasim si in bo-ier, nu c-ar avea vreo legatura cu Burebista sigur NU ARE, dar e posibil ca boier sa fie un grad-o din aceeasi radacina bhueh2- ‘a creste, a fi puternic’ in care am regasi sufixul -er)

        Apoi nu e imposibil dar e RAR ca acelasi cuvant sa apara si la inceputul si la sfarsitul unui compus.
        Aceasta deoarece in PIE termenul general era de obicei la sfarsitul cuvantului
        Exemplu: X-dava „Cetatea-X”
        Deci in X-bur si Bur-Y ar fi trebuit ca bur- sa fie cand termenul general (in primul caz) si termenul specializat (in al doilea caz): nu e imposibil sa avem si una si alta dar e mai putin probabil. (ex. dava-Z nu apare nicaieri)

        Repet nu e imposibil sunt situatii cand apare asa ceva in cazul altor cuvinte (stiu exemple in greaca), DAR ar trebui indicata precis semantica in primul caz cand bur- ar fi fost elementul care introduce diferenta specifica si semantica in al doilea caz cand bur- ar fi elementul general.

        Pe de alta parte UN radicalul *bur- sau *buur- exista evident in Daca deoarece avem numele Burilor si Buri-dava si nume de persoane ca simplu Burus si poate Mocabur.
        Daca Mocabur e un compus (si e probabil sa fie, asa cum il vede si II Russu) atunci e probabil sa vorbim de „Burul-Moka” (ceea ce are sens) adica asa cum exista si pe la noi nume in care numele de familie e cel ce indica provenienta geografica atunci cand persoana se muta in alt loc (ex. VasileTurdean IonMoldovan) sau numele tatalui sau al mamei VasileAilincai IonAtudoroaiei (le-am scris invers si le-am lipit asa cum cred ca se scria in Daca tradusa de Greci). Dar ar mai trebui gasite si alte nume cu -bur la coada si alte nume cu -alt-nume-de-trib-sau-de-populatie-la-coada….

        Tomaschek (http://en.wikipedia.org/wiki/Burs_(Dacia)#CITEREFTomaschek2007)
        inainte de II Russu si de altii
        aduce in discutie si pe BureBista si pe BurKentios
        (numai ca nu orice incepe sau se termina cu -bur- provine din aceeasi radacina asa cum bur-suc ‘numele unui animal’ nu are legatura cu bur-tă ‘organ intern’ si nici cu bur-ă ‘ploaie marunta’ sau cu
        a-bur ‘vapori de apă’)

        Deci ce vreau sa spun ca fara a vorbi de semantismul exact al radacinii bur- in toate aceste exemple
        e delicat si oarecum gratuit sa sustii o singura radacina sau acelasi radical prezent peste tot
        (inca odata spun – desi ar fi posibil si acest lucru burta, burduhan si burduf au de exemplu acelasi radical)

        ––––––––––––––––-

        Problema etimologilor de azi de la noi (nu ma refer la cei prezenti ci la cei care scriu carti) e
        e ca multi n-au nici macar cunostinte de Istoria Limbii Albaneze capitol la care de exemplu prietenul nostru Ion Albu de aici e mai citit ca si Paliga de exemplu (nu glumesc, e adevarat, pacat ca le generalizeaza „de la el citire” cateodata)

        Ca sa nu mai vorbesc ca in general „etimologii nostri’ habar n-au de gramatica Proto-Indo-Europenei fara de care nu poti reconstrui nimic corect si daca eu unul care sunt un simplu hobbist in proto-indo-europeana (un fel de sinonim a lui Nespecialist ca sa nu spun direct Habarnist) si totusi stiu ceva mai multa gramatica Proto-Indo-Europeana ca Paliga, Sorin Olteanu, Dan Dana Nemeti & comp iti dai seama CE TRISTA e situatia la noi in tara in acest domeniu.

        (Nu ma refer la II Russu caci pe vremea lui gramatica proto-indo-europeana era intr-o faza de pionierat desi exista. Totusi cinstit vorbind nici un lingvist roman nu are cunostinte solide de proto-indo-europeana de aceea canta TOTI „cam dupa ureche”, DIN PACATE, de la un punct incolo la capitolul SUBSTRAT).

        Totusi la apropieri semantice corecte Hasdeu (cel mai citit) si II Russu (in aceasta ordine) si surprinzator Parvan sunt printre cei mai performanti…DAR in ceea ce priveste refacerea vocalismului din Substratul Romanei si Proto-Albaneza atat Hasdeu cat si II Russu, Grigore Brancus (probabil cel mai bun si mai critic in acest domeniu cu excelente cunostinte dialectale de Albaneza) sau Rosetti sunt foarte buni (nu inseamna ca nu sunt greseli dar asta e altceva) Nu gasesti la nici unul dintre ei aberatii de Tip-Paliga cu afirmatii aberante de tipul „nu exista rotacism la cuvintele din Substrat” etc…Dimpotriva

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 3, 2014 @ 3:14 pm

      • Numele davelor sunt compuși geto-dacici, nu cred că au existat ca atare la nivel PIE.
        ”Sistemul Caland” se referă la compuși cu adjective. Eu mă refeream la un compus din 2 substantive.

        În fine, e sesizabil că ”Marcodava” diferă (prin o) de majoritatea davelor de la nord de Dunăre, care au i acolo (excepții: Pelendava, Polondava, Sandava -în care e remarcabil n înainte de d; aici i poate să fi dispărut). Dacă e formă de genitiv (și eu am pus un semn de întrebare), e altceva.

        Comentariu de Roderick — Mai 4, 2014 @ 1:13 pm

      • 1. Bineinteles ca acesti compusi nume de cetati nu au existat in timpurile PIE ci sunt compusi Daci in
        -daauaa (cu aa-il notez pe a-lung) iar „daauaa” (sau cum ar fi sunat in alta limba-ie nu e atestata in vreo alta limba-sora ca sa fie considerata mai veche decat Daca. Dar asta nu inseamna ca argumentul tau e unul valid.
        Si zic asta, pentru ca PIE nu s-a pastrat sub nici o forma CI e reconstruita DOAR pe baza limbilor fiice (adica indo-iraniene, slavo-baltice, germanice, greaca, armeana, celtice, italice, tohariene, anatoliene, daca,traca,ilira,mesapica unde compusii in -i- Abunda. Prin urmare mecanismul gramatical al compusilor in -i- (dedus a exista in PIE DOAR pe baza limbilor fiice pentru ca se regaseste in acestea) s-a transmis si CHIAR s-a dezvoltat in Limbile Fiice pentru ca a format asa cum bine zici compusi NOI: daci, greci, sanskriti etc. folosind ACELASI mecanism de compunere cu terminatia -i-, mecanism mostenit din PIE. Adica MECANISMUL a ramas ACTIV si in limbile fiice.

        2. Separat de asta, Sistemul Caland nu se refera DOAR la adjective (te rog mai citeste odata linkul trimis)
        In plus, chiar daca am lua in consideratie (pt. argumentatie) DOAR compusi adjectivali-Daci nu PIE ex. tamasi- argi- etc…e tot contrar afirmatiei tale cu „ctitorii” si cu „genitivul”
        (Am vazut si argumentul cu unu’ Negru dar extrapoland, Cetatea Albă a lui Stefan cel Mare nu a fost facuta de unu’ Albu ca atunci i-ar fi zis Cetatea lui Albu, nu? Deci daca nu ai alte argumente e greu sa sustii ca Tamasi-Dava ar fi fost facuta de unu Negru sau mai exact de unu Tămaș, desi numele precum vezi exista)

        In plus giri- e substantiv si in Daca si in Limbile Baltice si in Sanskrita Deci si in PIE (unde suna putin diferit dar era acelais cuvant) deci giri-daauaa e un compus cu un substantiv nu cu un adjectiv.

        3. Apoi, Exista bineinteles compusi cu genitivul si compusi fara genitiv in limbile IE, dar asta nu are legatura cu terminatia in -i- a primului membru al compusilor care e o terminatie tipica-compusilor (si am dat exemplu in Romana pe jumi-juma care vine direct din Substrat CA SI COMPUS
        a. pentru ca juma- e din Substrat si
        b. pentru ca spre deosebire de Dacă, Romana nu formeaza compusi cu terminatia -i-, (adica MECANISMUL E ABSENT IN ROMANA (romana fiind o limba latina cu influente din Substratul Balcanic dar nu din acest motiv mecanismul e absent ci pentru ca asa s-a intamplat sau pentru ca asa a lasat Dumnezeu sa nu fie activ)
        Asta apropo de mecanisme gramaticale active si inactive in limbile fiice.
        jumi-juma e un exemplu VIU de compus in -i-, al carui semantism din fericire il cunoastem si in care nu apare genitivul si nici vreun nume de persoana si prin urmare e suficient ca exemplu ca sa fim siguri ca si alti compusi in -i- in care nu apare genitivul sau vreun nume de persoana au existat in Substrat, nu? si unii ar fi putut denumi chiar cetati, nu?

        4. Apoi, din cate stiu eu, nici juma nu e adjectiv, ci e substantiv feminin (deci inca un exemplu de compus in -i- format cu un substantiv, nu? asta pe langa giri- si in plus jumi- cum am spus NU e la genitiv

        Acum e randul tau sa arati in care dintre exemple avem SIGUR Genitivul si in care avem SIGUR un Ctitor asa cum ti-am aratat si eu exemple de compusi in -i- unde SIGUR nu avem genitivul (cum e giri-daauaa caci e putin probabil sa se fi chemat „Cetatea Padurii”, nu? sau cum e jumi-juma) si SIGUR nu avem un Ctitor (tot giri-daauaa, ca acuma sa zici ca a fost facuta de unu pe care-l chema Padure asa sunt si unii pe care-i cheama Oaie, Soarece, Busuioc, Boboc nu? dar nu toate numele aste au dat Ctitori, nu?)

        Inca odata eu nu neg ca vreuna dintre cetati sau mai multe nu ar fi putut purta numele ctitorului cand avem Bucurestiul ca exemplu dar a fi POSIBIL, e una, si a arata ca asa stau lucrurile in cazul cetatii X sau Y e alceva.

        In plus se prea poate ca Buri-dava sa insemne doar „Cetatea-Burilor” (avand si alte exemple similare) cum se poate si invers ca cei din cetatea si din jurul ei sa fi primit numele dupa numele cetatii (asa cum avem azi Galatenii, Turdenii nu?), desi cred ca prima varianta ar fi mai probabila in cazul Buri-davei.
        Dar ca a existat unul Burus (desi numele exista) Ctitor la Cetatii si/sau stramosul unic al Burilor pare imposibil de demonstrat neavand alte informatii, si atunci orice afirmatia sau negatie pe tema asta e oarecum gratuita.

        In plus, ca asa ar fi stat lucrurile cu TOATE sau cu APROAPE TOATE cetatile dace in -i- e cu siguranta gresit daca ne uitam la argumentele de mai sus (1.-4. si la celelate postari ale mele pe acest subiect)

        Compusii in -i- erau comuni in Dacă

        Marco- asa cum am aratat pare a fi un element strain fie Germanic (daca se refera la ‘margine’) fie Tracic sau Celtic (daca se refera la „cal’)..dar la fel de bine (desi mai putin probabil) putea sa nu fie nici cal nici margine ci sa-nsemne altceva.

        Similar avem Petro-dava

        Imi e greu sa cred ca Piro-Bori-Daauaa unde avem si -o- si -i- n-ar fi Dac datorita lungimii compusului …

        Deci trebuie aflat ce ar putea insemna Piro-Bori-

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 5, 2014 @ 12:23 am

      • Inca o observatie IMPORTANTA (dupa parerea mea)

        Datorita Mecanismului PIE de a construi compusi in -i- Avem un CRITERIU IMPORTANT
        de a decupa compusii Daci si-anume ca

        1. Piro-Bori-Dauua trebuie citit „Piro-Bori-” pe de o parte ca un cuvant-compus-de-sine-statatator (pana la -i-) compus care desemna un „Bori- de un anume tip” + Daauua (aici nu e greu nici de dedus direct datorita lui daauaa)

        2. Dar in cazul Sarmi-zegetusei observatia mea cred ca AJUTA F. MULT pentru ca ne permite sa-l separam
        pe Sarmi- de Zegetusa
        indiferent daca zege-tusa e un compus (cum cred) sau un singur cuvant zegetusa
        Zegetusa e cuvantul general (similar lui -DAVA) si Sarmi- e cel specific….
        Prin urmare Sarmizegetusa era „o Zegetusă de un anume fel”…

        Pe scurt (si asta e o parere personala nu scrie in vreo carte) cred ca -i-ul era folosit ca „un mecanism de a separa atat compusii-componente in compusi-mai-mari cat si pentru a indica prezenta compusilor in propozitie” (pentru ca in PIE ordinea cuvintelor in propozitie nu conta dpdv semantic)
        Astfel in cazul compusilor de compusi -i-ul AJUTA ca marker care indica ce anume tinea de un compus si ce anume tinea de alt compus (adica nimic „nu era mai tare” morfologic in a delimita un compus decat TAIETURA indicata de -i-)
        Adica:
        X-Y-i + Z era una si X-i + Y-Z era alta
        Ceva de genul
        bun – tată + -i- + lupul ( tată-bun ĂL lup )
        bunul + -i- + tată-lup (bun ĂL tată-lup)

        (exemplele din romana n-au nici o legatura cu Daca sau cu PIE sunt doar pentru a indica decupajul semantic posibil)

        Deci probabil ca -i- era initial o particula deitica de sine statatoare (poate chiar cea care a dat si PIE ‘el/ea’) si care insemna ‘ala/aia’

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 5, 2014 @ 2:03 am

      • Ce dovadă clară există că ”Giridava” are a face cu vreun munte împădurit? Din PIE gʷer-3 ”mountain”; dar există de ex. PIE gʷer(ǝ)-4 ”to raise the voice, praise” (lit. giriù ”`praise, laud, vaunt”), gʷer-2 ”heavy”, care ar putea fi la originea unui antroponim impozant.

        ”jumi-juma care vine direct din Substrat”

        Nicidecum, e doar o expresie ”fanciful”, o producție recentă și probabil urbană. Apare în dicționarul de argou.

        Comentariu de Roderick — Mai 5, 2014 @ 8:04 pm

      • 1. Giri-daauaa „Cetatea de pe Muntele Împadurit” are semantic sens

        Fa tu un nume de cetate cu „-greu-” sau cu „-raise the voice-”

        Ti se pare ca suna bine „Cetatea Grea” sau „Cetatea care urlă’ ? Mie unul nu.

        Si-atunci ?

        „Cetatea din Padure” sau „Cetatea de pe Muntele Împadurit” suna exact ca „Cetatea de Baltă” a lui Stefan cel Mare”, nu? adica e rezonabil si noi spuneam cand eram mici „Cetatea de pe Deal” sau „Turnul Bisericii din Centru” sau „Biserica de peste Rau” si ca noi multi altii…

        Apoi (nu e un argument) dar e totusi un hint faptul ca mai toti lingvistii au dat in ultimii 150 de ani
        acelasi inteles lui Giri-daauaa…adica etimologia a fost considerata suficient de rezonabila.

        Referinte la cuvintele din alte limbi
        –––––––––––––––––
        http://books.google.ro/books?id=M2aqp2n2mKkC&pg=PA574&lpg=PA574&dq=Skt.+giri+mountain&source=bl&ots=PNweBXsk5M&sig=cBpgA-c0WmGuZkLi0zcjml4okiY&hl=ro&sa=X&ei=AvFnU9HaIPSQ4gTvzYC4Dw&ved=0CC0Q6AEwAA#v=onepage&q=Skt.%20giri%20mountain&f=false

        2. a) Faptul ca cineva X, l-a pus pe jumi-juma in dictionarul de argou nu inseamna nimic si nu tine loc de argument (desi daca jumi-juma e termen de argou atunci Mare-i gradina domnului atata pot sa zic:
        Daca zici la magazin „Va rog sa-mi taiati painea jumi-juma” inseamna ca vorbesti in argou?

        b) Apoi nu confunda Argoul cu Neologismul
        „Boarfă” e un termen sigur de argou (exemplu „Uite-o boarfă !”) dar fonetic e suficient de vechi crede-ma….ca sa poata veni din Substrat.

        c) Daca mecanismul de formare e urban deci recent cum crezi tu, atunci mecanismul de formare ar trebuie sa fie ACTIV, nu? Si daca e asa ia fa repede un compus in -i- de tipul jumi-juma cu doua cuvinte de substrat sau cu acelasi reduplicat sau macar cu orice alte doua cuvinte? De argou sau nu, ca sa zic asa? si sa nu spui mickey-mouse, fa unu cu cuvinte romanesti

        d) IN PLUS SI IN FINAL
        daca eu ti-l dau pe jumi cu acelasi sens si cu -i- in alta limba Indo-Europeana, CE MAI ZICI?
        Tot vei mai sustine, ca a aparut RECENT in Pantelimon? (glumesc, dar ce-ti spun exista)

        Dincolo de gluma
        ==============
        Singurul candidat in i- in Romana e tot un cuvant care poate fi vechi (si care nu e de argou in ciuda semantismului deocheat desi nu e nici o problema cu vechimea si daca ar fi de argou)
        MICHIDÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac; drăcușor. – Et. nec. care insa nu e sigur ca e un compus la origine desi ar putea fi (similar Aghiuță care insa nu-mi pare a fi un compus desi..cine stie avandu-l si pe Michiduță alături?)

        Credeam ca vorbim pe argumente dar dupa ultimul tau mesaj am senzatia ca iara ai luat-o personal….nu poti face abstractie de persoana care zice ceva sau altceva (care nu conteaza cine e) ci doar de ceea ce zice?

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 5, 2014 @ 8:46 pm

      • AI AICI SI PAREREA LUI DURIDANOV DESPRE GIRIDAVA
        si ca el sunt de aceeasi parere toti a caror parere conteaza cat de cat in domeniu
        –––––––––––––––––––––––––––
        (fiind pe net a fost mai usor)
        http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_4a1.html
        –––––––––––––––––––––––––––
        Keiris (Dio.) – cave in western Hemus. The name was rendered in Greek as Keiris (with ei-i) and must have sounded in Thracian as *Kiris, which was probably the Thracian word for ‘mountain’ or ‘forest’, related with the Old-Ind. girí-h ‘mountain’, the Avest. gairi- ‘the same’, the Lith. girià, the Zhemait. gìré ‘forest’, the village name Gires káimas, the Latv. dzira, dzire ‘forest’ – from the IE *gWrh(i)-. That a cave can be named after a neighbouring mountain or a hill is evident from modern names, such as Magurata, a cave near the village of Rabisha, Belogradchik district, which name = the Rom. magura ‘hill’, a loan-word from Slavic, from *mgyl. Related to the Thracian Keiris (=Kiris) is also the Dacian Giri- in the place name *Giri-dava, reconstructed from a dweller’s name of Giridavenses (in an inscription from the Pleven district), ‘a mountain or forest town’ as in Ziri- (with Z- from g) in the village name Zirí-daua (Ptol.), a town in Thracia.
        –––––––––––-
        Nu cred ca Ro. magura existent si in Albaneza ar fi din Slava,
        Din Slava avem Ro. movila, dar asta e altceva….
        –––––––––––-
        Nu-s nici asa sigur ca Keiris insemna „giri-” in Traca (desi sunt de acord ca PIE *g, *gh > Trak. k)
        ––––––––––
        Nu-s sigur ca Ziri- ar fi tot una cu Giri- desi nu ar fi imposibil caci avem o alternanta zi-ze/gi-ge in alte atestari
        –––––––––––
        Dar nu am dubii despre Giri-dava cand avem Skt. girí-h ‘mountain’ si formele Baltice aproape identice.

        Inca o data cand am dat exemple am folosit etimologiile cele mai sigure, si nu pe cele asupra carora exista pareri impartite.

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 5, 2014 @ 9:38 pm

      • ”Giri-daauaa “Cetatea de pe Muntele Împadurit” are semantic sens

        Fa tu un nume de cetate cu “-greu-” sau cu “-raise the voice-”

        Ti se pare ca suna bine “Cetatea Grea” sau “Cetatea care urlă’ ? Mie unul nu.”

        Hai că poți să gândești mai mult de-atât. Vezi care e semantica unor derivate din rădăcinile PIE pe care le-am pomenit; e cât se poate de plauzibil să provină și antroponime din ele (în speță la așa ceva mă refeream). Și nu numai.

        ”Faptul ca cineva X, l-a pus pe jumi-juma in dictionarul de argou nu inseamna nimic si nu tine loc de argument ”

        Nici nu l-am folosit ca argument. Și, dacă vrei o glumă bună, o ai în ”jumi-juma” al tău.

        ”Credeam ca vorbim pe argumente dar dupa ultimul tau mesaj am senzatia ca iara ai luat-o personal….nu poti face abstractie de persoana care zice ceva sau altceva (care nu conteaza cine e) ci doar de ceea ce zice?”

        Habar nu am cine ești și nu cred că mă interesează. Nici nu ți-am citit toate comentariile (vezi că am încredere în tine, le-am aprobat fără să le citesc). Nu mă simt dator să îți răspund mereu, pentru că de la bun început ai faultat niște legi nescrise ale conversației și dialogului.
        Pari un tip de treabă, bine intenționat, dacist, dar mi se pare că defulezi aici mai mult decât s-ar cuveni. Doar așa. o impresie.

        Comentariu de Roderick — Mai 6, 2014 @ 12:44 pm

  2. http://en.wikipedia.org/wiki/Seuthopolis caz de genitiv clar

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 5, 2014 @ 10:32 am | Răspunde

    • 1. Sorine eu am inteles ca subiectul era despre compusii nume de cetati Dace in -i- care s-ar fi referit sau nu la Ctitori si/sau ar fi fost sau nu la genitiv.

      Aceasta fiind tema
      In exemplu tau

      A. Seutho-polis nu e cu -i- ci cu -o-

      B. Apoi denumirea Nu e Daca si e mai degraba Greaca, chiar mai mult decat Traca (avand -polis in numele de baza)
      Daca observi Seutho-polis e o constructie Grecizata IDENTICA cu Philippo-polis ‘Orasul lui Filip”. Ca Seuthes era trac (deci nu Dac) nu conteaza prea mult atata timp cat denumirea orasului continea numele grecesc -polis in constructia ei pentru ca dupa cum observi intr-un caz similar originarul
      Pulpu-Deva care e un compus in -u-, n-are nimic de-a face cu -o-ul lui Philippo-polis

      Vezi si discutiile in literatura despre Axi-upa ‘apa neagra/apa murdara’ (tradusa mult mai tarziu de slavi la Cerna-voda „Neagra-Apa”) Axi-upa care a dat numele orasul Grecizat Axio-polis (desi poate chiar Tracii si/sau Getii de la est au putut adopta denumirile cu -polis sub influenta numelor coloniilor grecesti si a cuceririlor greco-macedoneene sau poate ca denumirile au fost grecizate ulterior)

      In plus in Daca si in Traca nu exista vocala o-scurt care devenise -a- (decat in imprumuturi).

      Deci compusii PIE in -o- (pastrati in -o- si in Latina si in Greaca limbi care il pastreaza pe o-scurt ca o-scurt) erau in Daca compusi in -a- cu exemplu binecunoscut: tara-bostes

      Asta inseamna ca:
      daca intalnim compusi in -o- in Daca (si intalnim) atunci avem 4 posibilitati:

      a) acestia erau formati cu unele cuvinte imprumutate de Daca in evolutia ei de dupa trecerea PIE o > Dac a pana in vremea lui Decebal (cum suspectam Marco-Dava si poate si Petro-dava)

      b) sau erau compusi care aveau o-lung dar nu e cazul aici unde il recunoastem pe Seuthes la nominativ deci constructia intreaga e una Grecizata.

      c) sau -o-ul respectiv era scrierea greceasca sau latineasca a unui sunet DAC sau TRAC pe care nu-l puteau reproduce exact (ca ă, ău, uă etc..) cum am vorbit si despre -ss- care il reproducea probabil pe ț si/sau pe c^ /ci/

      d) sau era pur si simplu o transcriere Greaca sau Latina in -o- ca sa sune cat-de-cat comprehensibil in Latina si/sau in Greaca
      –––––––––-
      (e) sau efectiv nu sunt compusi Daci/Traci ci denumiri-traduse Greco Latinesti si prin urmare nu (mai) erau compusi Daci sau Traci,

      C: Si DA, exista compusi cu genitivul si inca Foarte Multi am si scris ieri asta (ma citez mai jos desi e caraghios):
      „3. Apoi, Exista bineinteles compusi cu genitivul si compusi fara genitiv in limbile IE, dar asta nu are legatura cu terminatia in -i- a primului membru al compusilor care e o terminatie tipica-compusilor (si am dat exemplu in Romana pe jumi-juma care vine direct din Substrat CA SI COMPUS”

      DAR poate n-am inteles eu bine care e tema discutiei.
      Atunci clarific-o tu te rog.

      Comentariu de alexandrumg3 — Mai 5, 2014 @ 12:33 pm | Răspunde

      • Scuze, n-am mai intrat pe net. Știu că e un compus traco-grec, mai mult grec decât trac. Mi s-a părut potrivit în spiritul discuției despre antroponime și nume de așezări, chiar dacă nu e o *dauă. Până la urmă tot Balcanii sunt mai potriviți pentru a trage concluzii despre tracică decât nordul Dunării, pentru că avem greaca și latina care acoperă antroponimia și toponimia, astfel se pot trage concluzii mai exacte despre fonetismul tracic. În plus, pentru unele toponime și hidronime avem traducerea greacă și probabil latină. Ex. http://soltdm.com/langtdm/thes/s/Saldo.htm

        Tot datorită aceluiași subiect, nu se poate face abstracție de sufixele genitivale.
        Apoi am pus numele Seuthes pentru că apare copios în inscripții și antroponimia care contează, cea a nobililor. În Bulgaria de nord-est e un tumul care conține o inscripție tracică despre care am mai vorbit. Cel mai important câștig de acolo e scurta formulă ”seuthou guni” tradus de tracologii bulgari drept ”femeia lui Seuthes”; un genitiv tracic s-a putea spune. Înțeleg acel sufix tracic -ou ca fiind paralel cu slavicul -ov (pol.-ow face notă discordantă, ca arhaism sau doar altă reproducere fonetică a lui ”V”; nu cunosc așa bine poloneza) și probabil era comun și-n greaca antică, dacă îmi aduc bine aminte. Nu-mi este clară terminația -i din ”guni”..să fie un articol hotărât ca în albaneză?
        Apoi mai e o cască de tip spartan care avea inscripționat iar o formă de genitiv: „seuthoi”.

        Acum ar fi bună o discuție despre cum erau reproduse în inscripții paleta mai largă de foneme tracice, tipic mai amplă decât ale grupului centum. Nu cred că vocala ”o” ar fi pus probleme grecilor sau latinilor îndiferent, dar vocalele noastre neutre și africatele cu siguranță puneau probleme. Dacă era vorba de un diftong ”ou” reprodus ca ”o” n-am cum să știu, pentru că n-am găsit până acum un conpendiu complet de inscripții și cuvinte tracice, nici n-am toți geografii antici care s-au ocupat de sud-estul Europei. De fapt, e atât de greu de găsit cărțile de specialitate în librării încât am renunțat și să le mai caut.

        Cine știe ce alte palatale și consoane nazalizante mai avea traca. Albaneza ar putea fi ultima limbă tracică și un exemplu.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 8, 2014 @ 8:48 am

  3. La A.D.Xenopol am găsit mențiunea că amadoci ar fi un neam tracic, deci trebuie să fim atenți la unele nume presupus bitematice, căci s-ar putea să ne înșelăm. De exemplu numele antic Getas ar putea fi mai evident decât altele. Unii conducătorii îțși luau sau le era atribuit numele tribului din care făceau parte atunci când intrau în alt teritoriu tribal. La fel aveam odinioară nume ca Olteanu, Bănățeanu, Moldoveanul sau Țăranul (din țară, adică șesul Munteniei) când aceștia erau imigranți în alte provincii istorice.
    E o chestiune care mă frământă privind tema daba din reprezentările grecești. În greaca antică se spune că litera lor ”β” ar fi reprodus mai întâi un ”b”, apoi un ”v”. Cred că trecerea s-a făcut pe șest, ca să mă exprim astfel, adică undeva între sfârșitul antichității spre evulu mediu. Nu e foarte clar când s-a făcut trecerea. Pentru numele tracice sunt luate paralele latine ca să se evidențieze b sau v.
    Ca să n-o mai lungesc, eu cred că daua din scrierile grecofone era de fapt un trac-dacic *dawa, iar cele cu daba să fie de fapt *dava cu palatalizarea uni vocale lungi *w ce se putea păstra în arii laterale ale întinderii tracilor. Am mai spus deja că latina nu reproducea separat pe u de v, ci folosea aceeași literă ”v” pentru mândouă. E o idee mai veche de care nu scap și-mi revine mereu în minte când citesc despre numele Boristhene (care e din primele 2 secole după Hristos), unde β reproduce un ”v” iranic,.. sau alte surse.

    Acum terminația ”o” din *Marcodaua sau *Petrodaua ar putea semnifica că determinantul e un adjectiv, dar ar merge și un genitiv ca în paralele de orașe grecești Marcianopolis (după o soră a lui Traian), Alexandropolis (Alexandroupol), Contantinopolis și altele.
    Pentru formele cu -e și -i nu cred că mai poate fi un dubiu că-i vorba de un genitiv, dar nu mereu: Germi-sara (apă/râu/izvor fierbinte/cald) paralel cu Deo-sara (probabil un genitiv sau un adjectiv ”râul sfânt”) din Apusenii antici.
    Pentru *Petrodaua s-ar putea pune și toponimul Petris din Dacia traiană. Asta dacă îmi aduc aminte bine forma sa (Patrae sau Petris?). Dacă avem Petris s-ar putea compara cu toponimul Carpis din munții Slovaciei antice. Sufixul -is s-ar putea să fie o formă de plural nedefinit ca albanezul -esh și -ish (cred că tot un -iș avem și noi: buciniș, tufiș, desiș, cărpiniș) și nu cazul locativ de care vorbeam anul trecut, remarcat de Pârva ca o posibilitate într-o serie de toponime pe linia Timoc – Dardania. Mai apărea în albaneza medievală în primele lor scrieri în lb.națională de acum trei secole și doar dialectal azi.

    O altă discuție interesantă despre genitivul tracic s-ar putea găsi în diversele forme de etnonime traco-dacice. Cred că putem scoate câteva concluzii bune despre etnonimul carpilor antici de exemplu. Am găsit recent o mențiune a unui grec Zosimos cum că la gurile Nistrului se găsea un trib numit karpudai. Curioasă terminație, nu vi se pare?
    De asemenea amintesc la Pârvan acel vechi nume în genitiv dintr-o inscripție găsită lângă Noviodunum: „siampudi vill(am)”. N-am remarcat până acum, dar mai este o inscripție în zonă care precizează existența unui mic vicus: Siamaus. Coincidență sau nu cu Șiampudi, nu știu, Dar mă arunc cu o remarcă proprie. S-ar putea să avem același sufix genitival din greaca antică și modernă, folosit azi extensiv în formarea patronimicelor grecești din anumite zone etnografice ale lor. Șiampudi ar surprinde același construct cu acei ”karpudai”, dar mai ales cu satul ”Siamaus”, unde Siampudi nu e un proprietar, ci vrea să spună o vilă a satului… Mă rog, e doar o idee de pornire a discuției. Sunt sigur că domnul Așexandru, care văd că a luat morbul dacismului ar vrea să comenteze pe larg fonetismul și posibilitățile unui posibil genitiv daco-grec. :)

    Xenopol spune că Herodot ar fi avut informații despre un cazan imens folosit în ceremonii tipic iranice în țara dintre Hipanis(Bug) și Boristhene (Nipru), numită Exampea în vremea sa. Cu siguranță avem sciți, nu sarmați care dau alte nume rîurilor respective odată ce se impun militar și politic. Numele are o rezonanță familiară, dar nu știu de ce! Poate are vreo legătură etimologică cu Siampudi.
    Infiltrații scitice în Dobrogea antică erau evidențiate și prin toponime (Naracustoma – ossetic narag- strâmt(eng.narrow), Kalabaesus și încă un nume de rîu, probabil și Sagaris din zona colonizată de iranici avea un înșeles banal ca sarmaticul sagaris- secure).

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 8, 2014 @ 9:39 am | Răspunde

    • Același sufix de care vorbeam mai sus în numele bitematice (am să pun o liniuță între teme ca să observe și cei neavizați sufixul): Reskou-poris, Dutou-poris, Dutou-tralis, Aulou-zenis, Aulou-poris, Aulou-trales, Diaskou-poris.

      Cineva mai familiar cu toate reprezentările antroponimice ar putea spune care forme sunt mai vechi, cu ”o” sau cu ”ou”! Nu știu dacă nu cumva e o diftongare a lui ”o” așa cum apar reprezentările rare cu forma *mouka față de cele mai răspândite de tipul *muka / moka: Moukasokos și Mukasokos.
      Unele (sau aproape toate) ar putea fi doar forme adjectivale, cum e acel Reskouporis din tracicul *rhaskos – ‘quick, brisk’.
      Rhēskutormē – „fast running”(?)
      Suratralis (*sura- strong)
      http://www.kroraina.com/thrac_lang/thrac_4b.html

      Sunt destule cuvinte la noi cu terminația -ău care par a fi adjective substantivate: reg.borhălắu (borjug), borotău, mâncău, burău, chișinău și multe altele.
      Chișinău apare în cel puțin trei toponime basarabene și are o istorie dubioasă. Cea mai bizară e filiera turcomană dintr-un persan *kașan, dacă-mi aduc bine aminte. Era un tip de colibă din piatră care-i preluat de turcoman pentru a numi un mic monument funerar din piatră. Nu-mi amintesc dacă *kashan e termenul corect în vechea persană, dar știu sigur că era coradical cu lat.casa. Nu-mi amintesc nici autorul cărții, dar cred că am mai comentat aici pe blog și am lăsat un ”link”.

      Prin urmare -ău poate fi un sufix adj. foarte vechi (*ou), nu neapărat un genitiv slavic.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 9, 2014 @ 10:40 am | Răspunde

      • Grk. -ou- e transcrierea greceasca pentru -u-

        Comentariu de alexandrumg3 — Mai 9, 2014 @ 11:25 am

      • Eu găsisem că diftongul grecesc ”ou” se pronunță ca [oo] din eng.food sau wood, deci un fel de [u] lung după urechea mea. Acum, cât privește numele tracice, e de discutat ce convenții adoptau aceia din vechime ca să reproducă sunetele tracice. Din câte am citit erau mici variații de pronunție și reproducere a unor foneme în funcție de dialectele grecești.
        Acum putem reproduce corect aceste nume bitematice.

        Acest diftong e folosit și azi în Grecia pentru a exprima patronimul ..și evident în tracă, după cum am mai spus-o de vreo două ori.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 9, 2014 @ 1:25 pm

  4. D-l Sorin Olteanu (cel pomenit mai sus de câteva ori) a scris și despre un genitiv tracic, pe aici http://soltdm.com/sources/inscr/ezerovo_r.htm

    Comentariu de Nauti — Mai 8, 2014 @ 9:49 am | Răspunde

    • „Dokidava ar putea avea la bază un antroponim *Dokos (din PIE *dok- ”to teach, to show”?), care ar fi partea secundă în Amadocus/Amadokos, numele a doi regi odrysi (pt. prima parte a compusului, cf. Amazenus).”

      Am găsit în dicționarul meu de regionalisme (de Nicoleta Mihai) și sensurile „a înțelege, a pricepe” ale verbului „a docăni”, în plus față de cele clasice cunoscute. https://dexonline.ro/definitie/doc%C4%83ni
      Poate semantismul era acolo deja, conform sinonimului a dăscăli sau ..nu. https://en.wiktionary.org/wiki/doceo

      Am mai găsit ceva interesant despre care discutau arheologii noștri destul privitor la o cultură dacică preromană (Vădastra), „o epocă de aramă roşie nativă” : Zidina Dachilor https://www.google.ro/search?q=zidina+dachilor&oq=zidina+dachilor&aqs=chrome..69i57.4328j0j4&sourceid=chrome&es_sm=93&ie=UTF-8

      Întâmplător sau nu, cultura războinicilor (râmboilor) ce demarează o *sfântă „reconchistă” dacică a nordului împotriva celților vine din cuprinsul Olteniei, vatră milenară foarte importantă, intens locuită.

      Este acest *zidină un arhaism pierdut? Nu-l găsesc neam, deși sufixul -ină este atestat copios. Apoi cât de veche e denumirea asta de *dachi? Pare un fonetism slavo-grecesc cum e Gheorghe față de Giurgiu, Giorz(-an), Jurj (numele de fată al bunicii paterne).

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 12:00 pm | Răspunde

      • Zidină pare o deformare (după ”zid”) din *jidină, sl. židinŭ ”evreu”, cf. sensului de ”gigant, uriaș biblic”

        Comentariu de Roderick — Octombrie 22, 2015 @ 12:21 pm

      • Eu n-am auzit vreodată vreo variantă *zid pentru jid, jidan. Înțeleg că faci trimitere la vechii jidovi mitologici, dar compusul e clar după cum văd eu.
        E cum ai spune grădiștea sau horodiștea dacilor, nu jidovul sau *jidina (feminin?) dacilor.

        Avem o formă veche, sinonim pentru ziditură.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 12:55 pm

      • „Dachi” apare în cronici; sursa cuvântului este desigur cultă:

        ”Dachii aceștia cu multe vacuri mai nainte de Hristos au așezatŭ locurile acéstea. Pomenéște de dânșii Cvint Curțius istoricul, de faptile lui Alexandru Machidon (însă nu acea Alexandrie mincinoasă, care ieste pre limba noastră, plină de basne). El scrie Sahi, dahi, masagheti, tot un neam suntŭ, venit din părțile Hindiei pre acéște locuri, când încă lumea mai rară au fost în oameni. Și dintr-acești dahi noi zicem și grecii, dachi, iară latinii și léșii, dații să țin sasii de Ardeal (și pănă nu de multŭ au fostŭ și la noi în țară, iară la satile céle hănești, la Bugeac și acum suntŭ, de le zic testebani) că să tragŭ și au mari istorici martori.” (Miron Costin, ”De neamul moldovenilor”)

        ”Stăpâniia dară și lăcuia acest pământ ac éle neamuri ce le zicea dachi și gheti, oameni însă varvari și groși, idololatri, iară ostași mari și tari la bătaia războaielor, nepoftitori a să supune altora, nici a să birui de alții îngăduia.” (Constantin Cantacuzino, ”Istoria Țării Rumânești”)

        Comentariu de Roderick — Octombrie 22, 2015 @ 8:26 pm

  5. În zona de vest a Olteniei sunt ceva cuvinte și construcții originale. Mai demult (articolul Bracii Dacilor) am dat link-ul urm. pentru a evidenția câteva cuvinte și construcții originale. http://tomoniu.sapte.ro/ntomoniu/tismana/basarabi/index.htm

    Ar putea fi doar o coincidență pluralul sb.-cr. zidina (ziduri). Eu tot cred că avem sufixul latin și dacic -ina.
    Exemple: top. Arcina, Altina
    stupină (d.stup; loc cu stupi), vecin (din lat.vicus), alt vecín (-nă), adj. – Bovin. Lat. vaccinus (Candrea) limbă vecină, s. f. (Scolopendrium vulgare

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 1:14 pm | Răspunde

    • Tracicul diza nu s-a păstrat, dar oare am pierdut chiar totul de la daci privitor la tehnica construcțiilor în piatră și mortar? Murul romanic e doar în nord, dar în restul țării?
      Să fi revenit complet la părcane/palance, daco-romanii ruralizându-se treptat, sau am păstrat ceva și pe linia acestei forme metatezate a sl.zid? *dʰeyǵʰ- ‎(“knead clay, coat with loam”).
      Dacii din afara provinciei vor fi revenit și ei în cetatea Ardealului cu un lexic tehnic, chiar dacă nu la fel de complex ca cel romanic.

      Cred că că „gardul” era pentru tehnica comună a lemnului, cea rustică, a dacilor simpli. Ceea ce au acumulat la cumpăna mileniilor privitor la construcțiile mai complexe s-o fi pierdut; dar să fie adevărat?

      Nici când avem argumentată originea autohtonă pentru „gard” nu se lasă unii de propuneri etimologice trăsnite:
      gardínă, -e, s.f. – Gardul confecționat din lemn ce împresoară o fântână la partea superioară (ALR 1971: 285) – Din gard „împrejmuire” (< alb. gardh, sl. gradǔ) + -ină; Cuv. rom. preluat în magh. (gárgyina) (Bakos 1982).

      Chiar dacă era *gardiște, tot slavic ar fi fost în contra semantismului:
      grádiște, -i, s.f. – 1. Gard din lemn ce împrejmuiește prispa casei (D. Pop 1978). 2. Grilaj: "Dar ușa era închisă cu gradiștea de fier pe dinăuntru" (Bilțiu 1999: 279; Sarasău). – Din sl. gradište "castru, fortăreață, cetate".

      alb. gradinë, megl. gărdină, dr. grădină

      E o discuție mai amplă cu privire la silabele deschise ale dac0-românilor și albanezilor. Nu pot fi toate influența covârșitoare slavilor.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 8:01 pm | Răspunde

      • Ca o fantezie personală, probabil că grădiște și var.gradiște ar putea fi înțeles ca tărie/fortăreață, sinonim pentru cetate veche, într-o notă perfect autohtonă. Avem gard, gardină, de ce nu și *gardiște (loc cu multe garduri/ziduri). Mă contrazic, știu.

        Mă gândesc la bg.krepost (stroghold, fortăreață) și nu la sl.grad (city), care era și el o fortăreață. Ar mai fi sinonimul gorunului, grădun, despre care am propus o legătură cu grindină (piatră) sau, mai irațional, cu lat.gurdus și coradicalii slavici. (Proto-IE: *gʷord- sluggish, proud, STAID)
        staid – așezat, fix, serios.

        Am găsit în link-ul din Băilești sensul de nap pentru grădun. Bizar!

        Bg.krepost trebuie legat de sl.krepu (strong), sb.krepost (virtue) sau etnonimul *carp(ian). Apropo de „virtutea” sârbă, am găsit și un adv. românesc vieru(putere, toiu) prin Muscel: expr. în vieru apei. Este atribuit lui vir (vârtej), iar celălalt e probabil un latinism. Măcar putem elimina turcismul „în toiu”.
        S-a spus că sufixul -iște ar fi slavic, dar eu nu cred asta. Am arătat că albaneza folosea două sufixe locative arhaice (-esh pentru sing, eshtë pentru plural din IE -esio) https://books.google.ro/books?id=PBB03bfhnIIC&pg=PA304&lpg=PA304&dq=locativ+suffix+in+albanian&source=bl&ots=-OTTUOZWU7&sig=wj_TMK0_N-XhK2lqZNFVoFiulI0&hl=ro&sa=X&ei=xc16VMD9GoLAPLTzgIAG&ved=0CFAQ6AEwBw#v=onepage&q=locativ%20suffix%20in%20albanian&f=false

        Măcar unul ar trebui conectat cu al nostru -iș.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 23, 2015 @ 8:57 am

    • S-ar putea ca sufixul acesta -ină să însemne loc cu un număr oarecare din tema la care este atașat. Am dat ca exemplu acest stupină, dar cele traco-dacice nu se pot traduce la fel?
      Arcīna ar fi loc cu multe „proeminențe” sau „vârfuri” (maram.arcelă), fiind plasat în zona subcarpatică a Munteniei.
      Altīna presupunem că însemna loc cu multe bălți, iar zidina știm deja..deși se pare că pluralul sârbesc este zidovi, nu zidina: https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B7%D0%B8%D0%B4

      Oare zidina nu este un vechi sinonim bănățean pentru grădiște, adică vechi cetăți părăsite de pe înălțimi? Până la urmă sensul primar trebui pus sub același sufix ca în dreptul lui stupină și o contribuție dacică la lexicul nostru. Să fie același cu terminația -en din oxen (Old English weak plural) sau e la origine un sufix adjectival similar lui -escu/-ești care ajunge să determine o mulțime de arbori sau oameni (ex: plopesc, orzesc); am dat exemple de toponime de pe blogul lui Vlad Chindea.

      Ar trebui să fie mai multe astfel de exemple.

      Comentariu de Sorin5780 — August 6, 2016 @ 5:54 pm | Răspunde

      • Nu știu unde anume am citit informația asta, dar „Zidina Dachilor” ar fi fost situată pe piscul Gradet (adică Grădet). Să fie același cu Cetatea Grădet? Nu cred că are legătură cu grădea (pl.grădele). https://dexonline.ro/lexem/gr%C4%83del%C4%83/23924

        Eu zic că acesta e ori slavicul grad(cetate, oraș) sau un dacism, un derivat din verbul a îngrădi („indo-germanicul gherdh-„). Sufixul de plural -et este specific dacic, confirmat de numeroasele exemple albaneze (ex: muret- ziduri) dar formează și substantive normale în Oltenia (mai ales) care nu-s forme de plural (druet, asprete).
        De asemenea, cred că poate fi și latin conform lat.gradus și moștenirii noastre, arh. grădice (stepenă). https://en.wiktionary.org/wiki/gradus#Etymology_2

        Alexandru Gonța are o părere interesantă la pag.43: http://en.calameo.com/read/001858853a304b0569b28
        Zice că grădet este sinonimul lui grădiște (am fost inspirat căutând pe goagăl după ideea asta), iar la nivel primar ar fi „pelasg” (vechea obsesie) și înrudit cu lat.gradus (sec.IV e.n ; edificii construite pe locuri înalte și închise, unde se păstrau grânele și pâinea)

        Are o idee originală pe care am avut-o și eu privitor la s. megieș, apoi vorbește de ceva și mai tare. În anul 1048 pecenegii din Moldova foloseau chipurile un entopic românesc „komentos” (adunare; din conventus? Nu cred!). Să fie un dacism înrudit cu comates (*cămates sau *camates) și eng.ġemǣne, gr.koine sau lat.communis?

        https://en.wiktionary.org/wiki/gem%C3%A6ne#Old_English

        Comentariu de Sorin5780 — August 6, 2016 @ 6:43 pm

      • Mă întreb dacă reg. bănățean cumăt nu provine pe cont propriu din lat. comes (genitiv comitis) sau ..sau dacică. https://dexonline.ro/lexem/cum%C4%83t/86794
        Sunt câteva exemple de cuvinte a căror directă proveniență din latina vulgară este respinsă în favoarea unui intermediar slavon. Pentru sb.kmet nu mai poate fi invocată perioda proto-slavică și latina. E o absurditate.

        În schimb comates (*comăteș?) ar putea fi chiar conducătorii de sate sau membrii din sfatul bătrânilor al obștilor sătești sau al „ginturilor”(neamuri).
        Am dat deja un exemplu de sufix posesiv (v.comenatriul 10: https://hroderic.wordpress.com/2012/05/18/baci/ )
        Alt sufix de plural nedefinit ar fi acest -eș, care apare în albaneză.

        Am urmat indiciile moștenirilor albaneze: https://en.wiktionary.org/wiki/komb
        sau , să-i zicem și moșteniri dialectale dacice: https://dexonline.ro/definitie/cumbar%C4%83
        Nu toate graiurile noastre despică m și n în mb și nd.

        Probabil nici cumătru nu-i chiar atât de clar..ca origine latină. Ar putea fi dacic și coradical cu acest cumât.

        PS: komentos (adunare) seamănă foarte mult cu arh.comând. Poate și aici s-a infiltrat o suprapunere între latină și dacică. Avem și o puțin studiată alternanță d / t.

        Comentariu de Sorin5780 — August 7, 2016 @ 11:06 am

      • Despre acel „komentos” (komenton) exista pe net un articol al lui Sorin Olteanu. Site-ul d-sale a dispărut, articolul de asemenea.

        Țin minte că aceia care se adunau în ”komenton” nu erau pecenegi, ci ruși. M-am gândit atunci că e un posibil cuvânt nordic (vareg), cu aceeași rădăcină ca engl. come. Cf. ON kvāma ”arrival, visit”, sam-kund ”meeting”, got ga-kʷumɵ-s f. `synagogue, assembly; assembling’, kʷums `arrival’.

        Atestarea termenului era undeva la sud de Dunăre, deci nu Moldova.

        Comentariu de Roderick — August 7, 2016 @ 8:47 pm

      • Am găsit într-un cache:

        ”Acum câtiva ani, lucrând pe textul cronicarului bizantin Leon Diakonos, am dat peste afirmatia acestuia că prin sec. X rusii, care în frunte cu Sviatoslav făcuseră o incursiune în Balcani si, înfrânti, erau asediati între zidurile orasului Durostorum (Silistra de azi, Dârstor în româneste), au tinut sfat, pe care ei îl numeau “komenton” (“în limba nobililor”, zice diaconul). Stiind că în rusă ori în vreo altă limbă slavă nu există un cuvânt asemănător având acest sens, am căutat să văd de unde poate el veni. Iar originea lui s-a dovedit a fi numai latinescul “conventu” (clasic conventus si conventum). Dar de unde latină în sec. X? Răspunsul se impunea de la sine: “nobilii” mentionati de Leon Diakonos trebuie să fi apartinut aristocratiei locale române (la Silistra si azi locuiesc încă o multime de români, asa cum era si pe vremea lui Mircea cel Bătrân, care era între altele si domn al Dârstorului), iar “komenton” nu este altceva decât transcrierea grecească a termenului românesc “cuvântu”, asa cum se pronunta el în sec. X. Veti găsi întreaga poveste a acestui termen la http://soltdm.com/langmod/romana/ komenton_r.htm. Un tânăr prieten bulgar, colaborator al site-ului si membru al forumului nostru, mi-a semnalat prezenta termenului în alte trei scrieri vechi, în forme care confirmă si mai clar ipoteza mea (koventon si konventon), asa că în viitorul apropiat voi reface întregul articol, pentru a cuprinde si aceste informatii noi. Acest cuvânt antic târziu si medieval demonstrează nu doar prezenta elementului românesc în fosta Moesie, ci si importanta acestuia pentru noua civilizatie în formare.” (Sorin Olteanu, interviu în revista ”Noi, nu!”)

        Comentariu de Roderick — August 7, 2016 @ 9:02 pm

      • Țin minte articolul, dar explicațiile mi s-au părut puțin ilogice. Nu pentru explicație etimologică a cuvântului din lat. Conventum, un tipar mental prezent și-n albaneză sau bulgară, ci pentru acel komentus/komenton. Știm că greaca bizantină folosea o convenție fonetică pentru a nota pe b: de asta avem Musaios pentru Buzău. Explicația lui Olteanu, care cunoștea bine greaca. Dar parcă rețin faptul că acea convenție nu cuprindea doar litera „mu” singură.

        De ce asta? Pentru că beta nu mai desemna litera „b” ci „v”. Basilis era vasilis, bouno era vouno, și așa mai departe. Deci un arh.’coventu nu putea fi transcris în gr. timpului komenton, ci koventon.

        Comentariu de Sorin5780 — August 7, 2016 @ 9:41 pm

      • Tot din seria acestor derivate geto-dacice din rad. *gherd-, *ghord am găsit la Hașdeu (Etim. Magn. III, col.2801) mențiunea unui v.rom. „grádișul cetății” (îngrăditura cetății). Nu sunt complet lămurit care-i rolul acestui sufix -iș (var. -eș), comparabil cu una sau două paralele în albaneză.
        Strict în acest caz, cred că e o terminație de participiu.

        Trebuie pus în legătură cu verbele a îngrădi și alb.zgardh (to open).

        Toponym Zgërdhesh, based on ‘gardh’ ( first recorded historical settlement of Albanians ), suggests an ancient meaning of ‘village’, ‘settlement’, ‘city’ similar to Slavic* grad ‘city, fortress’ and Germanic *gardaz ‘id.’. https://en.wiktionary.org/wiki/gardh#Albanian

        Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2016 @ 5:58 pm

      • https://en.wikipedia.org/wiki/Gord_(archaeology)
        A typical gord was a group of wooden houses, built either in rows or in circles, surrounded by one or more rings of walls made of earth and wood, a palisade and/or moats. Some gords were ring-shaped, with a round, oval or occasionally polygonal fence or wall surrounding a hollow. Others, built on a natural hill or a man-made mound, were cone-shaped. Those with a natural defense on one side, such as a river or lake, were usually horseshoe-shaped.

        Nu știu dacă aveau în minte același scop, dar am văzut construcții defensive în cercuri concentrice la indienii americani din nord-vestul SUA min.14:00 https://www.youtube.com/watch?v=qyVfr7sqGH4

        La slavi și germanici trebuie să fi fost aceeași gândire ca fortificațiile shogunului. Singurul scop al unor ziduri defensive concentrice ar fi doar pentru a îngreuna avansul dușmanului și pentru a-i fragmenta forțele, deși în Europa cred că era ceva mai practic la început. Suburbia (lat. suburbium, pol.podgrodzie) așezată la poalele dealului/acropolei necesita și ea un zid de apărare; odată ce comunitatea creștea, spațiul pe acropole nu mai era suficient.

        Eu cred că grădiște și grădet trebuie să cuprindă două sufixe cu sens identic. Nu cred că este sufixul posesiv albanez -it (în grădet), n-ar avea sens, ci sufixul de plural cu dublă origine, dacică și latină, -et (ex: brădet, deset, copăcet, etc.).
        Pentru -ește, var. mai nouă din -esc(e), am dat exemple . E același cu sufixul patronimic -escu, -ești, folosit și pentru a desemna păduri cu un anumit specific, unde predomină un tip de arboret.
        Ideea generală ar fi că grădet și grădiște desemnau acele fortificații concentrice, cu acropole și suburbie, îngrădite separat.

        Rămâne și ideea cu sufixul locativ -ești sau sufixul oltenesc -et(e). Nu pot să le exclud apriori, au sens.

        Comentariu de Sorin5780 — August 14, 2016 @ 8:41 am

      • „In some Slavic languages, *gord has evolved into a word for „town” or „city”:
        Russian gorod
        Ancient Pomeranian and modern Kaszubian gard”

        De când am citit despre dacii de la vest de Vistula, care se infiltrează și-n mijlocul balților mă tot întreb, oare n-au supraviețuit măcar într-o parte infimă în mijlocul polonezilor și balticilor? http://www.formula-as.ro/2015/1187/societate-37/marcin-rudnicki-arheolog-dacii-sunt-parte-din-istoria-noastra-19844

        Într-o primă fază sunt înconjurați de germanici de dialect vestic (vandali, geruli, longobarzi), iar dacă supraviețuiesc acestora, vor fi împinși de slavi spre nord sau sud. Kashubia ar fi un loc ideal, dar dialectele vorbite de localnici sunt clar slavice, poloneze. Acel „gard” rămâne un mister. nu prezintă nici transformarea *a spre slavic *o, nici metateza specifică.

        Comentariu de Sorin5780 — August 14, 2016 @ 9:26 am

  6. Tipul ăsta folosește Zidina ca denumire a uriașilor:

    https://quadratus.wordpress.com/2009/04/28/uriasii/

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 8:42 pm | Răspunde

    • Denumirea de novac (sl.novaku- nou sosit; nou) a uriașilor este iar bizară. De ce ar fi uriașii cei noi când mitologia populară spune clar că primii au fost uriașii, apoi noi, oamenii de azi, iar în viitor vor fi blajinii, oameni mai mici decât noi și mai blânzi.

      Poate urm.cuvânt oferă o idee, un semantism:
      năvic, -ă (Olt., Munt., d.oameni) 1.adj. mare și prost. 2. s.m. epitet dat unei persoane lipsite de inteligență 3. adj.care nu poate vorbi și uzi bine. 4. adj. care se mișcă greu.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 2, 2016 @ 8:28 pm | Răspunde

      • năvod, năvozi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.
        ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.
        zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi.

        zăvod n. total de o sută de chiaguri (termen de pescărie): la o colibă de pescar sunt câte două sau trei zăvoade. [V. zăvoadă].
        ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.
        https://dexonline.ro/definitie/z%C4%83vod

        E singurul caz, din câte știu, în care alternează nă- cu ză- și dau același lucru, „dulău, câine ciobănesc de pază”. Am putea avea un alt coradical al celor dinainte în acest „năvod” (cu sufix adjectival -od, -ad; top. Paloda)
        Dacă avem un prefix nă- , *vod ..sau chiar întreg cuvântul s-ar putea traduce „pledged” .. zălogul/garantul turmei, socotitorul turmei. https://en.wiktionary.org/wiki/n%C3%AB
        În limbile slave cred că a dat și sensul ăsta „to pledge, to guarantee”, dar la nivel de termeni instituționali, nu cel de jos al turmelor și pescarilor. https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B7%D0%B0%D0%B2%D0%BE%D0%B4

        Dulău de stână nu-i ca animalele astea de rasă, să-și impună voința în fața stăpânilor preaslabi. Sunt crescuți să asculte și dresați să răspundă la comenzi. Cei care nu pot fi controlați nu devin câine de stână. Deci ori avem un sens de apărător sau garant al turmei, ori un termen slavic. Or both!

        IE *wedʰ- https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/wed%CA%B0-
        to bind, to secure
        to pledge, to guarantee
        to lead

        ză- imperfective
        An aspect of the verb which denotes an action or condition that does not have a fixed temporal boundary, but is habitual, unfinished, continuous, repetitive or in progress. Common in Slavic languages such as Russian. Contrast perfective. (see Wikipedia-logo.png Imperfective aspect on Wikipedia.)

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 16, 2016 @ 6:55 am

    • F. bună observația cu ”novac”.

      M-am gândit la o pos. legătură cu ”veac” (sb. navek ”always”, ceh navěky ”forever”) -destul de implauzibil, ori o derivare din PIE *nāw- ”corpse”.
      ”năvic” este o sugestie bună.

      Comentariu de Roderick — Februarie 3, 2016 @ 4:55 am | Răspunde

      • Pentru năvic m-am gândit la alb.vigan *u̯eik ‘force, energy (victory, battle, etc.) https://en.wiktionary.org/wiki/vigan
        Același rad. cu sl.veac, dacă credem wiktionary, dar sensurile noastre (din alb.și rom.) par să indice o perspectivă inedită.
        Ca o paranteză, huned. a se învince (a se bate).

        Am avea un prefix nă- despre care am tot perorat în câteva reprize în ultimii ani și același etimon *vic, *vig cu acest albanism de mai sus. Dacă ții minte, noi am avut o discuție despre jiganie(dihanie) și expresia „jic de om” (sau jig?) unde tu, sau eu, am propus același etimon, dar cu o particularitate de grai nord-vestică (j și z pentru v).

        Bineînțeles că ar merge și o temă *nau , (alta decât *naw, corpse) unde [a] neaccentuat devine [o] în subdialectele nordice și estice, nu [ă] ca în restul Românimii. Accentul ar cade pe sufixul adjectival -ac sau -ic. Asta dacă am avea o temă *nau.
        La fel de bine n-am găsit încă o etimologie pentru nebulosele „noian” sau „namilă, natimă”.

        Ca o perspectivă practică, aceste două lexeme, năvic și novac (*năvac), luate din rad.*weik (tracic *wek cu simplificarea diftongului) cu un prefix nă , ar descrie perfect caracterul belicos al acelor uriași din vechime. Eu, personal, n-am de ce să nu cred în existența lor fizică, când Biblia o adeverește.
        Nu cred în anterioritatea lui față de omul modern, așa cum spune mitologia noastră veche.

        Discuția asupra lui novac ar fi inutilă dacă acei novaci nu-s amintiți înainte de personajul istoric Novac intrat efectiv în eposul popular. Erau discuții că Novac n-ar fi nici măcar sârb la origine, ci *valah din părțile Bosniei. Era o comunitate foarte mare acolo și pe coasta Croației care a dispărut între timp. Aceștia nu pot fi decât romanicii alungați de către unguri și slavi.
        Ne putem imagina că statura și forța herculiană a acestuia aveau un nume daco-romanic și-n limba acestuia de origine.

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 3, 2016 @ 7:13 am

      • Pentru o origine antroponimică a cuv. ”novac” pledează denumirea ”brazda lui Novac”, purtată de două valuri de pământ construite de romani în S României, unul în sec. IV, altul în sec. II-III d.Chr.

        O coincidență interesantă îmi apare în legătură cu denumirea orașului Novae, pentru a cărui protejare a fost -după unii- construită ”brazda lui Novac” de sud:

        ”Există și ipoteza că Brazda lui Novac de sud a fost construită de Hadrian în fața castrului de la Novae și pentru a proteja parțial provincia de la sud de Carpați dezavantajată de aspectul geografic văii inferioare a Oltului.” ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Brazda_lui_Novac_(limes) ; articolul referit este la http://www.muzeulteleorman.ro/files/BMJT%201-2009%20WEB%2014_Cataniciu.pdf)

        Novac pare să fie un personaj al mitologiei populare. Deși Scriban se referă la Baba Novac, căpitanul lui Mihai Viteazu, DEX este prudent în a-i atribui o identitate istorică:

        ”NOVÁC, novaci, s. m. (Pop.) Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.” (DEX 98, dexonline.ro)

        Uriașii biblici sunt numiți ”nephilim”, un cuvânt care nu poate fi atât de deformat încât să ajungă ”novaci” (dar cine știe?).

        Comentariu de Roderick — Februarie 3, 2016 @ 10:36 am

      • alb.vigan – mammoth, giant, huge, enormous, monster, immense.

        https://en.wiktionary.org/wiki/vigan

        Ce rol să aibă un prefix dacic nă- alipit temei *vig?

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 31, 2016 @ 11:23 am

    • ”Novac” ar putea reflecta și rădăcina PIE neu̯n̥ ”9”. Ar putea fi vorba de înălțimea ”novacilor”. În mod ciudat mai multe mărturii despre ”uriași” îi prezintă ca fiind înalți de nouă picioare sau nouă coți:

      ”Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti.” (Deuteronomul, 3.11)

      Înălțimea de nouă coți îi este atribuită și lui Ahile.

      Comentariu de Roderick — Februarie 3, 2016 @ 1:26 pm | Răspunde

  7. Mă gândeam acum la o chestie interesantă privind etimologia apelativului căliman (uriaș). Nu cumva e coradical cu verbul a se încăla (var.îngăla), iar acesta influențează și formarea lui căliman sau chiar stă la baza sa?
    https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnc%C4%83la

    Mai demult am pus aici un regionalism bănățean „a se îngăla” (a se recupera după o boală, a se întrema), pe care îl puneam sub *gal- strong.

    Explicația lui încăla este oarecum ridicolă: lat.callum, callus. Aflu ceva nou, omul se îngrașă doar după ce face bătături. Amuzantă idee!
    https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=callum&action=edit&section=5

    https://en.wiktionary.org/wiki/%C3%AEnc%C4%83la

    Poate îngăla (a se întrema) vine din rad. *kal (hard), dar încăla trebuie să fie coradical cu urm. albanisme:

    kolmë „pretty, winsome, chubby” https://en.wiktionary.org/wiki/kolm%C3%AB#Albanian
    kallumë „big pile, tall heap” < *kelH- 1."to rise, to be tall 2. hill (lat.excelso, celsus; colossus; găligan, călbaș/calbaș, etc.) https://en.wiktionary.org/wiki/kallum%C3%AB

    PS: n-am găsit vreun alb. galë (gras) sau ngal (a se îngrășa) cum dau ăștia în Dex, dar ne-am obișnuit deja cu prostiile astea neverificabile.
    Nici călău (om gras) nu pare să existe.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 1, 2016 @ 2:57 pm | Răspunde

    • Am întâlnit ”călău” cu sensul de om înalt și voinic.

      Comentariu de Roderick — August 3, 2016 @ 1:59 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: