Istoriile lui Roderick

Mai 8, 2014

-getusa și Dinogetia

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:13 pm

Nu știu dacă trebuia să scriu un articol nou pentru cele ce urmează; cele vechi au însă destule comentarii și poate că ipoteza merită mai multă vizibilitate pe blog.

În legătură cu acest presupus formant final din numele capitalei Daciei ar putea fi avest. gātu”place, space, chair, throne” (din PIE *gʷā- ”to go, to leave”).

Și sanscrita are gAtu ”place of abode”.

S-ar putea ca acest -getusa să aibă o formă înrudită în spațiul getic: -getia, în Dinogetia dobrogeană.

Pentru Dino-, poate PIE *dhisn- ”sand-hill, dune” (v.gr. thīs, gen. thīnós ”heap, pile of sand, dune”; în dicționarul lui Pokorny rădăcina cuv. este dheu-4 ”to reel, dissipate, blow”), sau *dhūn- ”coast, dry land”; mai puțin probabil din dei-1 ”to shine, sun, god” (dei-no-).

Dubioasă -în ciuda apropierii geografice- mi se pare legătura cu -dina, formant final în numele unor localități getice, grupate mai ales în Dobrogea sudică (Amlaidina, Belledina, Gedina, Adina ș.a.).

23 comentarii »

  1. Cum am spus daca compusul este separat de -i- in sarmi-zegetusa nu avem deloc **getusa ci
    *-zegetusa

    Deci a doua parte a compusului este -zegetusa si nu doar -getusa

    Se naste bineinteles intebarea?
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Ar putea fi *ze-(getusa) un prefix mobil sau o prepozitie cum este Dac. *pa- PSlav a-lung > Slav a)
    Late PIE o-lung a dat in Daca o-lung deci am fi avut *zoo (cf. Akmoonia ‘Pietroasa’)

    Un grad-e zeh a lui zoh
    ar fi dat in Daca *zaa daca h-ul ar fi fost h1 sau h2 (vezi Dac *daauaa < PIE *dHeh1-weh2)
    si Dac *zoo- daca h-ul era h3

    In niciuna din cazuri nu poate rezulta Dac *ze(e)- din zegetusa

    Nici semantica nu se prea potriveste
    "sarmis despre/de-la/in-spatele-lui/impreuna-cu/pentru/ getusa" ar putea fi un nume de persoana ("cineva de la getusa/cineva de langa getusa/cineva impreuna cu getusa")

    II. Chiar presupunand fonetic un eventual ze- prefix (*dze) sau prepozitie
    PIE *g^(H)e-
    NU prea are nici un sens pentru a denumi numele unei cetati

    III. Un alt aspect contra prezentei unui prefix/prepozitie ze- este ca aceasta particula
    NU este identificabila si in alte denumiri Dace

    Prin urmare nu prea pare posibil ca ze- e prefix sau prepozitie in Zarmizegetusa
    sau trebuie cautat un alt prefix

    –––––––––––––––––––––
    Apoi
    – pe baza compusilor care se termina in -e (Arge-daauaa, Dece-balus, Buere-bista etc…) si
    – a celor care se termina in -i- (de care am vorbit pe larg)
    si
    – a faptului ca in general compusii PIE si din limbile fiice IE nu prea aveau prepozitii in interiorul lor
    – precum si a faptului ca radacinilor PIE erau TOATE de forma *CeC-
    unde C inseamna una sau mai multe consoane,

    Cea mai probabila descompunere a lui zegetusa din (Sarmi)zegetusa
    este *zege-tusa

    –––––––––––––––––––––
    Prin urmare Compusul era *Sarmi-zege-tusa similar
    Piro-bori-dava
    Arco-badara
    Dino-getia
    Buere-bista
    Dece-balus
    Tamasi-dava
    Arge-dava
    Pulpu-deva
    Pelen-dava
    etc…
    in sensul ca toate contin derivate IE de forma
    radacina-CeC + sufix(e)-optional(e) +«terminatie» +
    radacina-CeC + sufix(e)-optional(e) +«terminatie» samd

    si au ca terminatii posibile al primelor parti pe DOAR pe -i-,-u-,-e- sau -o- sau consoana -n
    –––––––––––––––––––––

    Comentariu de alexandrumg3 — Mai 8, 2014 @ 6:05 pm | Răspunde

    • nu stiu din ce motiv prima parte a mesajului mi-a fost truncata de nu se mai intelege nimic
      probabil de la niste caractere la care s-a incurcat

      Comentariu de alexandrumg3 — Mai 8, 2014 @ 6:07 pm | Răspunde

      • Poți să reiei prima parte a mesajului. La postări mi-au mai apărut și mie erori.

        Comentariu de Roderick — Mai 8, 2014 @ 7:35 pm

  2. Cica DINO in greaca inseamna TERIBIL

    Comentariu de Lumitronic — Mai 8, 2014 @ 6:25 pm | Răspunde

    • Așa spunea și d-l Ioan Albu într-un comentariu, că Dino- din Dinogetia ar fi legat de acest cuvânt.

      Comentariu de Roderick — Mai 8, 2014 @ 7:39 pm | Răspunde

  3. Se poate să nu avem două teme în Dinogetia, ci unul *dinog și un sufix de plural -etia (dacă nu sunt două , din care unul -ia întâlnit în toponimele tracice Germania (germe- cald, fierbinte; germai- băi termale), Marissia sau *Gerania și altele.
    În altele limbi -ia e un sufix de „plurale tantum” (cele arice), la traci putea fi și articol hotărât.

    sb. cr. dina- „dună” , dar cred că nu are legătură cu toponimul nostru. De ce, întrebați tacit? Datorită accentului care nu cade pe ”o”: Δινογέτεια http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0064:entry=dinogetia-geo
    În numele bitematice cu formantul dava, accentul cade mereu pe silaba dinainte, deci trageți și voi concluziile. S-ar putea să avem un determinant *dinoge- și unu paralele cu rotacizare *diroge- conform DIRIGOTHIA . http://www.intratext.com/IXT/LAT0212/_P24.HTM

    Am întâlnit sufixul -ok sau -og (sonorizarizarea lui -ok) în cuvinte românești, albaneze (therokë- „resturi” din vb.ther- cut, prick, pierce, slaughter/ IE *k’er- ) dar și tracice: Napoca de ex. (din *sna- to flow, swim” probabil un sens de „revărsare” sau zonă inundată și mlăștinoasă, Napoca și Napuca fiind așezate la confluența unor râuri, iar Naparis mai e numit Marisca în lat.)
    Avea dreptate cineva mai sus. Sarmizegetusa ar putea avea un sufix -tus în capăt. În sec. VII apare ca Sarmazege. Am dat mai demult acel verb oșean citat de Russu cu sensul de „a (se) împrăștia („să sarmadză”) , probabil dintr-un rad, dacic *sarma identic ca sens cu skt.sarma (flood) din IE *ser-, *sre- to flow. (Strumnița era o fortăreață a vlahilor ce luptau cu bizantinii).
    Russu propune arom. sârmă și alb.ther, eu lărgesc gama la țărigă/țărângă, țărâ și..

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 14, 2014 @ 3:35 pm | Răspunde

    • Ipoteza numirii după un zeu solar e foarte posibilă în lumina descoperirilor arheologice. Dinogetia originală era pe malul stâng la Bărboși..sau la Tirighina(?). http://www.pelasgians.org/PLACILE%20DE%20PLUMB/6.%20GENUCLA.htm
      În afară de prostiile pelasgo-dacomane, dă câteva informații bune.

      Câteva nume ale Dinogetiei: „ [..]Dia, Dioscurias, Sebastopolis, adica sebasta polis, orasul venerabil, sfant sau august. Acest oras ruinat de langa gurile Siretului mai exista si in epoca romana, insa despre numele sau adevarat avem numai simple variante. La Ptolemeu ne apare ca Dinogetia, Diogetia, Dinogenia, Diogenia; in itinerariul lui Antonin Diniguttia, in Notitia Orientis Dirigothis, la Ravennas Dinogessia. Putem presupune asadar ca litera D de pe monetele descoperite la Tirighina cu inscriptiile de metropolis Pontou Euxeinou ne indica numele vechi al acestui oras, Dia, prefacut de geografii grecesti in Dioscurias, iar in epoca romana in Dinogetia, Dinogenia, Diniguttia, Dirigothia….”

      Se potrivește cumva cu numele Hierasos al Siretului, semna că zona era importantă pentru un cut anume.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 14, 2014 @ 4:34 pm | Răspunde

      • Densusianu, bravo! E frumos ca spune ca trecerea s-a facut intr-adevar de la numele Dia, (aceeasi cu Cybele), la Dinogetia si explica si cu monedele descoperite la Tirighina cum e treaba, acolo unde apare numele ei. Confuzia de nume, in general, s-a creat la schimbarea Evurilor. In trecutul de inceput, cuvintele se scriau in consoane, vocalele erau deductibile dupa anumite legi gramaticale ale timpului. Apoi, limbile vechi fiind uitate putin cate putin, au inceput confuziile. Adaugam, desigur, si teoria conspiratiei cu modificarea istoriei.

        Comentariu de Lumitronic — Mai 14, 2014 @ 6:51 pm

      • Bravo pentru că dă informații despre campania arheologică a acelui prof.Gheorghe Seulescu, pentru că dă gama întreagă de nume (var.) ale Dinogetiei și a localizărilor în teren, plus câteva idei interesante despre localizarea așezării Genucla, nu pentru ideile mitologice ale lui Densușianu.
        Nu e nicio conspirație privind istoria, doar n-avem toate informațiile ca să ne formăm o imagine de ansamblu. Vina o poartă doar înapoierea societății tracice.
        Nu s-a lipit mai nimic din cultura scrisului și doar aveau orașele grecești aproape.

        Tirighina e un nume bizar. Datorită geografiei zonei și a var.Triclina, s-ar putea presupune un mai vechi Tri-glina, dacă are sens, înlocuit mai târziu cu adj.galați.
        Un nume slavic pe baza bg.glina, cuvânt cu circulație la noi în vechime și-n toponimie; la fel de bulgar ca toponimul Gărvan(cioara) de pe situl Dinogetia.

        *Dinoge- ar putea fi un derivat din *dei- ”to shine, sun, god” (alb.gdhin/ gdhimë – „zori”), poate conincide la nivel de explicație cu Hierasus (Siret), cum spuneam. E plin capul meu de referințe în acest sens: Thiagola (gr.theos, ”thia evergetis”, deci „zeu”) o gură cu nume hibrid (greco-latin, sau traco-latin) al Dunării la Ptolemeu, apoi numele Tiarantos (*Ciaranț cf.transpunerii probabile la Pârvan) sau Araris(sufix tipic geților?) un alt nume geto-dacic alături de Seret, care s-a lipit până la urmă definitiv.

        Variabilele Dinogessia (Ravenat) și Dinogetia (la Ptolemeu) ar presupune că avem o africată [ț] pentru acel „ss” la Ravenat și ”ti” la Ptolemeu, deci un „i” lung în acest sufix.
        Altă convenție la Ravenat este ”ti” pentru fonemul ”ci”, conform cu transpunerea numelui „Datia”(Dacia).
        La fel este transpus la sudul Dunării un toponim străromânesc Tredetitilia(treizeci de tei).

        Foarte bizară mi se pare paralela între numele așezărilor cu nume dacic Aegysssos și alb. agim (zori de zi) http://en.wiktionary.org/wiki/ag#Albanian
        sau Dinogetia și alb.gdhin http://en.wiktionary.org/wiki/gdhin#Albanian
        Probabil sunt doar coincidențe, căci asocierile pe care le fac sunt pur speculative. Nu e totuși fără un fundament în istorie, căci așa cum am spus, coordonatele geografice erau codificate și coloristic. Cum se situau orașele astea față de restul geto-dacilor dacă nu la răsărit?

        PS: de precizat că primele numiri citate mai sus, Dioscuria (probabi și Sebastopolis) se referă la coasta Georgiei antice, la Sukhumi mai exact. Acolo are loc episodul cu regele Aietes transpus de greci în epopeea lor, nu la Dunăre.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 14, 2014 @ 8:04 pm

      • Atentie, Densusianu nu a vorbit prostii! S-a probat la minimum, in fata celor care nu i-au dat credit in ceea ce a scris, cu cele doua imagini de necombatut: prima de la Varful Omul si cea de-a doua de la fosta insula Ada Kaleh, poate cititorii blogului stiu despre ele. Aceste lucruri nu sunt coincidente orice ar spune oricine, sunt o evidenta; iar cinena care a stiut de ele mai cu seama in era non-internetului, inseamna ca a avut acces la niste texte inaccesibile publicului larg. Un pont, pentru cei care studiaza istoria, este ca omenirea nu s-a nascut odata cu legendele Olimpului. Acela este doar cel de-al 4-lea Ev al omenirii. Iar pentru a intelege adevarul, trebuie cunoscut ansamblul. Este doar o parere, desigur poate fi adevarata sau neadevarata.

        Comentariu de Lumitronic — Mai 16, 2014 @ 1:01 pm

  4. Am zis ”mai puțin probabil din dei-1 ”to shine, sun, god”” favorizând ipoteza în legătură cu configurația terenului.

    Poate nu e lipsit de importanță faptul că Dinis (Dines, Dinias) este un nume trac bogat atestat (30 de atestări, după Russu); Dini- apare și în compuși onomastici. Acesta poate proveni din dei-1 cu o mai mare probabilitate. Ar putea fi și la originea Dinogetiei.

    Comentariu de Roderick — Mai 15, 2014 @ 8:14 am | Răspunde

    • „Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce staţi,/ zâne să nu rămâneţi! Că venim după peţit,/ până nu v-aţi răzgândit!“, strigă băieţii satului în seara de Sânziene, la porţile fetelor nemăritate.

      Dacă s-a păstrat un sens și un cuvânt dacic din radicalul *dei- atunci trebuie să fi avut și un sens de ființă umană sau zeiască curată și …vergură. Obiceiurile păstrate în perioada aceea indică foarte clar acest lucru, ca cele care joacă „sceneta” trebuie să fie curate și fecioare ca sânzienele.

      Trebuie să fie comun cu alb. Bardha sau „Zana e malit”
      http://en.wikipedia.org/wiki/Zana_e_malit

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 16, 2014 @ 9:03 pm | Răspunde

  5. Descrierea mitologică a rohmanior/blajinilor ce aduc cu personaje reale din antichitate (ctistai/polistai) și a locurilor unde sălășluiau (“pe unde se varsă Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe”) ar sugera că apa Sâmbetei Dunărea. Poate erau mai multe astfel de râuri sacre.
    Locul exact al retragerii dparte de societate ar fi unde Dunărea se ramifică în brațele, dacă nu chiar în insulele Deltei.
    Cred că acei blajini/rohmani geto-daci stăteau pe ostroavele Dunării (insulele mari fluviale), poate chiar pe una considerată „sfântă”, în aturea căreia se găsea „gura sfântă” . Poate chiar Peuce, dacă nu alta.
    Vopsirea ouălor e un obicei păgân, deci episodul cu cojile de ouă roșii ce anunță o sărbătoare poate fi adevărat.
    Vicina ar putea fi așezată pe un sit geto-dacic cu valențe spirituale importante.

    Până și descrierea mitologică coincide cu Dunărea, Nu ocolește ia ostroavele? http://ro.wikipedia.org/wiki/Apa_S%C3%A2mbetei

    Am citit cu toții cum autorii greci subliniază cum dacii considerau Dunărea sacră și am dat ceea ce cred eu că e radicalul de bază *du- „to respect, honor, worship”. un dacic *donaris > *duonaris sau chiar *dwonaris, unde w dispare conform exemplelor proto-alb.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+353&root=config

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 16, 2014 @ 6:37 pm | Răspunde

    • S-ar putea ca și numele paralel al Dunării, Istru, să semnifice tot venerabil/sfânt, dar din alt radical: ais- “to be in awe, to worship”.

      un getic *eis-ros cu un „t” infix datorat contextului.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 27, 2014 @ 1:11 pm | Răspunde

  6. Un râu care merge spre tărâmul întunecat de dincolo ar trebui să curgă spre vest sau nord. Pentru cursul Dunării e valabil doar pe marginea vestică a Dobrogei (unde curge spre nord). Sunt și acolo ostroave (și destul de mari: Balta Ialomiței, Balta Brăilei).

    Mureșul curge spre vest, iar râurile care se varsă în el din Munții Orăștiei (Apa Orașului, Cugirul) curg spre nord; la fel Streiul.

    Comentariu de Roderick — Mai 17, 2014 @ 11:51 am | Răspunde

    • Hierasus curgea spre sud și probabil că la fel și râul Kogaionon, pus de un geograf medieval ca vărsându-se în Siret. Probabil că Siretul avea mai multe nume, dar cel mai bizar rămâne Hierasus și eu cred că avea legătură cu acel afluent al Siretului care probabil dădea numele său și porțiunii de Siret ce se vărsa în Dunăre.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 12:56 pm | Răspunde

  7. Hierasus ar putea fi varianta scitică a unui nume tracic, care s-ar regăsi în Tiarantos. Acel ti- inițial ar putea fi acea consoană care e transcrisă ti-/thi-/s-, vezi palatala tracă a lui S. Olteanu. Ar proveni dintr-un IE k’ , existent probabil -de ex.- în *k(‘)er- ”stream, spring”.

    ”Siret” ar putea proveni din anticul Tiarantos, cel mai probabil nu prin filiera autohtonă.

    Pdap, în unele nume tracice H inițial este, cred (?), doar o grafie grecească, de ex. în Hesbenus/ Esbenus.

    Comentariu de Roderick — Mai 17, 2014 @ 5:52 pm | Răspunde

    • De ex. ere-s-2 „to flow” (Pokorny) > Hierasos, h doar grafic

      Comentariu de Roderick — Mai 17, 2014 @ 6:27 pm | Răspunde

    • M-am gândit și la posibilitatea ca grecii să fi transpus Araris în Hierasus, transformând un nume geto-dacic cu un sufix necunoscut în ceva pe care îl înțelegeau; prin atracție paronimică. Nu resping nici posibilitatea să avem una din laringealele IE reconstruite (și presupuse) în cele mai vechi rădăcini IE. Acestea sunt evidențiate în câteva cuvinte albaneze, deși nesigure. Dar mai poate fi cazul unui h protetic.
      Nu m-am exprimat destul de bine mai devreme când am spus că gr.thia din Thiagola ( Ptolemeu) mă face să rememorez câteva nume antice și îmi comunică ceva foarte important: că spațiul getic dintre vărsarea Siretului și Dunărea de jos era foarte important dpdv al cultelor urmate de geto-daci.
      Acei rohmani imaginați uneori ca sirene în Bucovina se potriveau cu reprezentările unor idoli antici din Sciția Minor. Celelalte reprezentările ale rohamanilor indică iar că sunt undeva în sudul Moldovei la un râu mitologic locuind în ostroavele albe. Câte ostroave avem acum care să poată fi locuite departe de civilizațiile vremii? Delta era destul de mare ca să constituie un refugiu ca Luisiana pentru sclavii negrii și pentru amerindieni. De fapt sunt consemnate cazuri în care delta e ocupată ca refugiu de tribali, bastarni și alții.
      Apoi mai e Dunărea ca râu sfânt la antici, Hierasus și înțelesul său grecesc, descoperirile arheologice de la cotul Dunării. Totul pare să indice un spațiu cu certe valențe sacrale.
      Grecii pun iar accentul pe același spațiu al Dunării și al Deltei ca fiind ceva deosebit și important pentru antichitate. De ce ar fi fost adus Ahile din Troia să fie îngropat în Sciția Minor. De ce avem legendele acelea cu nouă altare la mare.

      Cred că Tiarantos e un participiu, același verb cu Tyras. S-ar putea să coincidă sensul său cu celălalt nume, Araris, pe care, în lumina celor descoperite despre Jarilo și Morana, cu lat.Mavors/Mars/Martes cred că și tracicul Ares înseamnă același zeu mărșăluitor ca Gradivus, ce vehează geticele țarini. Mai degrabă le lua la pas ca Jarilo, aducând fecunditatea pământului, mirosul florilor și toate chestiunile alea hippy din mitologiile antice.
      Ar fi păcat ca tot ce am păstrat din radicalul tracic să fie un reg.obscur din Muntenia, care nici n-a intrat în Dex: aralie( vijelie; furtună puternică).

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 6:47 pm | Răspunde

  8. „Getarul, răzeș din Igești” unul din numele rare și ciudate la Constantinescu.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 30, 2016 @ 9:55 pm | Răspunde

    • Poate e un fonetism local dispărut. Avem de ex.

      ”givorniță f. Mold. vifor mare cu ploaie: era o givorniță cumplită CR. [Rostire dialectică din viforniță].” (Șăineanu, dexonline.ro)

      gită=vită (argou)

      ”VITĂRÍT n. 1) Creștere a vitelor. 2) ist. Dijmă pentru vite. /vită + suf. ~it ” (NODEX, dexonline.ro)

      ”getar” mai amintește de ”jitar” (f. improbabilă legătură totuși)

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 31, 2016 @ 8:11 am | Răspunde

    • Foarte interesant. S-au mai descoperit oare lucruri asemănătoare în lumea geto-dacică? Pare că fiecare zonă mai importantă urma o tradiție funerară proprie. Aici -dacă explicația din articol e bună- mă întreb de ex. de ce nu erau înmormântați cei care au murit departe la un loc cu ceilalți.

      Comentariu de Roderick — Mai 24, 2016 @ 4:41 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: