Istoriile lui Roderick

Mai 16, 2014

Mălăuț și mai de apă

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:14 pm

Mălăuț este unul din numele nalbei de pădure:

NÁLBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuț, colăceii-babei (pl.).” (Sinonime, dexonline.ro)

În mod evident mălăuț este înrudit cu nalbă, lat. malva, gr. malákhǟ și alte cuvinte considerate derivate ale PIE *malgʷa herbaceous plant (e. g. mallow)”. Dar care să-i fie originea? un împrumut din greacă ori poate derivat dintr-un radical *măl-/mal- autohton?

Din aceeași rădăcină avem maivă ”mușcată”, regionalism din Maramureș, care ar proveni din magh. malyva ”nalbă”.

 

Avem și un foarte interesant nume al nufărului, mai de apă:

NÚFĂR s. (BOT.) 1. (Nymphaea alba) (livr.) nenufar, (rar) plumieră, (reg.) plută, plutniță, plămână-albă, tidvă-de-apă. 2. (Nuphar luteum) (livr.) nenufar, (reg.) plută, mai-de-apă, plămână-galbenă.”

Dacă nufărul galben este mai de apă, ce reprezintă maiul care nu este de apă?

Ar putea fi un simplu plural dintr-un presupus *mal ”nalbă”, cf. mălăuț. Nalba se mai numește rujă, rujulină (=trandafir), iar nufărul este engl. water rose, germ. Seerose, fr. rose des eaux.

Problema legăturii dintre mai și mălăuț e probabil similară cu cea a legăturii dintre molete și moioagă (sinonime), ori dintre moale și moină:

”De la moale, adj., prin intermediul pl. moi sau de la vb. muia, dar der. prezintă dificultăți (poate printr-o formă anterioară *moină, cu suf.ină). Der. din moale e general admisă; dar pare inutilă încercarea repetată de a ajunge pînă la latină (din mollis, după Iordan, BF, III, 243; din *mollināre, după Drăganu, Dacor., III, 514; din *mollimen, după Giuglea, Dacor., IV, 1553; din *mollio, -onis, după Spitzer, BL, XIV, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, după Candrea).” (DER, dexonline.ro)

Poate nu e lipsit de importanță faptul că maiul de apă este nufărul galben; vezi https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/ și comentariul nr. 9 ( al lui Sorin5780 ).

Mi se par improbabile conexiunile dintre mai-de-apă și mai ”ciocan” ori mai ”a cincea lună” (chiar dacă se mai numește Florar!); exclus cu mai ”ficat”. Ar mai exista varianta -tot puțin probabilă- a unei legături semantice cu ideea de lână, cf. lâna broaștei ”numele maĭ multor felurĭ de alge care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulcĭ stătătoare”, din acest pdv putând fi legată de rădăcina PIE mel-7 ”wool” (v.gr. μαλλός ”smoc”).

Anunțuri

16 comentarii »

  1. Cred că mălăuț e doar o altă variabilă lângă mălăiaș din *mălai. Avem limpede un sufix „-ai” și o temă dacică *mel sau *mal (măláĭ în vest și maláĭ în est).
    Poate avem chiar două rădăcini: mălaiul de mei din IE *mel- „to crush, to grind” ( hitt, maallai – crushed ) http://en.wiktionary.org/wiki/milium#Etymology_1
    mălăínă s.f. (reg.) 1. porumbiște. 2. loc unde au rămas numai cotoarele. 3. pământ arat în fiecare an.

    Tot aici intră cu siguranță celălalt derivat (mă)măligă cu sufix -ic / -ig, deși s-ar putea să avem și un sens de „copt” sau acel *mel-gh – „to swell”, din comentariul la radicalul *mel- many, very (lat.multus).
    Un cuvânt separat de celălalte și aplicabil doar produsului finit: mălai- turtă din semințe de cânepă, mălăoi, s. n. (turtă din sămînță de cînepă), mălaiu- turtă coaptă în țest

    IE *mel-i- „mei.. și alte plante cu multe semințe”: mălăoi, s. m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; plantă, Helianthemum alpestre).

    Mălăuț și mălăiaș ar putea proveni din *melit- „a k. of herbaceous plant” dacă nu înseamnă chiar roșu: *molw- „reddish, yellowish” și *malgʷ- doar o variație.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 16, 2014 @ 3:24 pm | Răspunde

    • Cred că am mai găsit un cuvânt interesant (nou pentru noi, vechi pentru alții): mălai „mei alb”

      a doua pagină: http://onomasticafelecan.ro/iconn2/proceedings/9_04_Chivu_Gheorghe_ICONN_2.pdf

      Toți presupuneam acest precursor, mălaiul dacic, dar nu mai rețin dacă a fost consemnat în scris pe undeva, afară de acest Chivu cu lexicul secolului 17.
      Nu știu dacă avem un adj.coloristic pentru alb-gălbui aici, dar cu siguranță este cazul dacă recapitulez toate cuvintele adunate în comentarii și articolul ăsta de mai sus. Cum au precizat și unii lingviști, cromatica anticilor era ceva între două culori, cu multe nuanțe. Luau probabil culoarea unor coji de copac sau a cerului la o anumită oră a zilei ca referință și cine știe câte altele.

      Mai pun câteva numiri din vechiul Cransebeș și var. ale unor denumiri mai bine cunoscute:
      dudeai „dud”
      fig „smochin” (arhaism; îl știam!)
      rută „virnanţ’”(rufă la Scriban; )
      burian „buruiană”(utilizat ca glosă pentru lobodă)
      cuniişor „muşeţel”
      dodranc „fân des”
      iarba-spurcilor „~-şoarecilor”
      marva ruşă „nalbă de grădină”
      mărariu
      mătlică „(probabil) pelin”
      puţ-căcaţ „(probabil) asfodel” :)
      strefoi „trifoi”
      tormac „hrean”
      turbolie „haţmaţuchi”
      alacor „soi de grâu” (probabil înrudit dpdv lingvistic cu alacul)
      crâmpicea „soi de grâu”
      cucuriţa „cucuruz, porumb”
      madzere (notat şi în varianta mazuri) = alb.modhulle
      mară „măr” (variantă dacică a alb. mollë sau..ce spune tipul la pag.6? http://inst-puscariu.ro/SextilPuscariu/SPII/pagini/CSP%20II%20%5BPages%20481%20-%20489%5D.pdf )
      măr muşcătariţ „~ tămâios”
      măr bunăbrut (interesant compusul bunăbrut! să însemne bine crescut sau pâine bună?)
      măr oardzăn „~ timpuriu”
      piiarseci duranţii „~ cu pieliţă tare”

      ”'[..] siucă (un soi de viţă de vie identificat prin glosa „uva nigra”) sau de scădarcă (un soi de viţă, absent, desigur, din sursele consultate de către „anonimul din Caransebeş” de vreme ce nu îi este dat echivalentul latinesc), respectiv de genericul strugur. Nu au corespondent în coloana latinească: bărbiriţă „berbiriţă, (probabil) dracilă”, călină, coacădză, răchitiş şi sânger.”

      ”[..] viorea (notată şi sub forma iorea, în iorea [sic!] galbănă), din rândul cărora se individualizează
      o interesantă denumire-definiţie, „umblătoare după zî sau soare, floarea-soarelui”.”

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 30, 2016 @ 8:55 am | Răspunde

  2. Și păpădia se mai numește ”floarea mălaiului”. Culoarea (galbenă) ar fi un numitor comun.

    Însă e ceva interesant la toate aceste plante: floarea soarelui, mălăoiul (Helianthemum) și păpădia sunt heliotrope, urmăresc mișcarea Soarelui pe cer. Pe vreme ploioasă și noaptea florile păpădiei și mălăoiului se închid. În spaniolă mălăoiul este tot o ”floarea soarelui”: mirasol, flor de sol.
    Să fie vorba de o rădăcină *măl- însemnând Soare?? În aparență foarte ciudat, aproape absurd.
    Poate, în temeiul alternanței fonetice b/m, din PIE bhel-1 ”shining, bright”, de care s-ar lega numele zeității solare celtice Bel /Belenos (identificat cu Apollo).

    Ori, cu ref. la mișcările plantelor, PIE mel-3 ”to hesitate” , ori mel-8 ”to appear, come up” ?? (mălăoiul este sensibil și la atingere).

    Pentru mălăoi (helianthemum) ar exista și o altă posibilitate, legată de utilizările medicinale (tratarea umflăturilor și fracturilor oaselor; se mai numește, dealtfel, ”iarba osului”). Ar fi PIE mel-5 ”member, to join” (corn. mel ”gleznă”).

    Comentariu de Roderick — Mai 17, 2014 @ 11:37 am | Răspunde

    • Pentru Helianthemum alpestre și rupifragum bag mâna-n foc ca mitologicul Claudiu în fața etruscilor că e vorba de daco-albanezul *mal- munte și un sufix genitival -oiu (arhaic -oniu). http://dexonline.ro/lexem/m%C4%83l%C4%83oi/100316
      Cândva trebuie să fi fost *măloniu și trebuie pus în seria celor de forma următoare: condroniu/codroi, păduroniu/păduroi.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 12:34 pm | Răspunde

      • S-ar putea să fi păstrat amintirea numirii rocilor sau stâncilor, la fel ca în mențiunea din Der privind def. malului: „A. Badía Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana, în Actas I reunión toponimica pirenáica, Zaragoza 1949, 35-38”
        Helianthemum alpestre – The Alpine Rock-rose crește pe stânci, în crevase și malurile pietroase ale râurilor la înălțimea de 2450 m.
        Numirea plantei poate porni de la sensul de „mal stâncos” al râurilor sau „Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie.”
        Încurcă mult forma asta „mălăoi”. Dacă era vorba de sensul „deal, colină” ar fi fost *măloi (*măloniu).

        Poate aveam dreptate mai sus și e vorba de o culoare roșie, așa cum sugerează sin.rujă sau apropierea de numele „mălăuț” (*molw- „reddish, yellowish”). După cum se observă, în antichitate culorile aveau nuanțe și variații, deci mălăuț și mălăoi ar putea sugera un galben spre roșu sau invers. N-am idee cum arată și la ce se referă, la fructe sau la flori.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 2:25 pm

      • Cu ”mălăuț” cred că merită prudență abordarea. Da, e posibil ca numele nalbei să fie în legătură cu *molw- „reddish, yellowish”, dar … cine știe?

        Ciorănescu, pe care l-am citat la https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/, îl consideră pe ”mălăoi” derivat din ”mălai”, nu însă și pe ”mălăuț”. În rest, nu-mi repet opiniile, nici nu mi le schimb :)

        Din partea mea poți să bagi mâna-n foc, poți să tastezi și cu cealaltă.

        Comentariu de Roderick — Mai 17, 2014 @ 3:10 pm

      • Ce legătură poate fi între mălăoi și mălai (var.malai)?..întreb eu retoric de parcă nu-mi dau și răspunsul imediat.
        Se poate să avem tot o culoare dacă ținem cont că meiul este alb-găbui, iar în Dex aveam o precizare care ne-a scăpat: „Vest. Iron. Mălaĭ spoit, om blond (pin [!] aluz. la spoĭala albă de pĭelm a turteĭ numite „mălaĭ”).”
        Afurisitul ăsta de sufix -ai începe să mă calce pe nervi. Presupun calitatea sa adjectivală, dar oare nu funcționează și ca sufix genitival?
        Mălai = bălai?
        Ar explica foarte multe!

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 5:05 pm

    • https://en.wiktionary.org/wiki/mala#Latin

      lat.māla, coradical al rom. mal, malic (mold, -ă, prin *meldh, melodh) și alb.mal provin din aceeași sursă, mel-8 ”to appear, come up. Probabil că plantele și numele cu tema *mal semnifică toate același lucru.. towering plants.

      melíc s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 28, 2017 @ 12:24 am | Răspunde

  3. variația de culoare de care vorbeam: http://www.gardenstore.ro/helianthemum-fire-dragon.html
    Nu renunț complet nici la ideea privind creșterea sa la înălțime, pe vârfuri de munte. Aici albaneza ar putea ajuta: http://en.wiktionary.org/wiki/mal%C3%AB#Albanian
    http://en.wiktionary.org/wiki/mal#Etymology
    deci tot un genitiv, dar referitor la vârfuri, la sâmcele(piscuri).

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 2:38 pm | Răspunde

  4. Mălăoi nu poate conține un sufix augmentativ -oi. doar e un arbust, o tufă.
    E interesant că acum văd un „patern” între mei și porumb, dar tot sunt nesigur. Nu cred că trebuie să ne sprijinim prea mult pe ideea alternanței m cu b în aceste cazuri, chiar dacă avem siguranța existenței sale conform exemplelor traco-dacice și celor româno-albaneze (mai puține).

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 17, 2014 @ 5:38 pm | Răspunde

  5. Am căutat pe site-ul nume.ottomotor.ro numele Mal. Apare doar în Crișana.
    Malea apare doar în jud. Hunedoara (și ceva în București, probabil veniți nu demult). Male apare tot în Hunedoara și N Maramureșului.
    Aș crede că e legat mai degrabă de un adj. coloristic, probabil însemnând ”negricios” (PIE *mel- ”dark”), ca și Gal, Galu, Galea, sau poate ”mic” (PIE *(s)mal-; posibilă origine slavă î.a.c.)

    Dacă nu cumva e chiar contrar lui ”Gal”, din PIE *mol(w) ”reddish”…

    Comentariu de Roderick — Mai 20, 2014 @ 10:18 am | Răspunde

  6. Puncte extreme ale spațiului etnic românesc” de Teodor Burada
    Într-o versiune a Mioriței găsim urm:
    adj. măluit (boit, roșit)
    progon = nadă, legătură, mijloc
    ”ii prinei”?

    http://www.dragos-serban.ro/cele-mai-noi-uraturi-inedite-de-anul-nou.html

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 25, 2014 @ 11:22 am | Răspunde

  7. Mai-de-apă ”nufăr” ar coincide cu mallon ”the Bœotian name for the plant Nymphæa” (Lewis & Short, latinlexicon.org). O denumire grecească, nefiind exclus să fie mult mai extinsă în Balcani, ori să aibă denumiri înrudite în limbile tracice.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 21, 2016 @ 12:31 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: