Istoriile lui Roderick

Mai 22, 2014

Căpușă, căpșună

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:16 pm

Căpușă, un cuvânt considerat în dicționarele noastre fie autohton, fie derivat din cap:

căpúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (d. cap cu sufixu -ușă, adică „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cîpușă, căpușă, căpșună. D. rom. vine alb. kápuša, sîrb. krpuša, bg. kapuš. V. căpșună). Un arahid (ixódes ricinus) care se prinde de vite și de alte animale (maĭ ales pe la urechĭ) și se desprinde greŭ. (Cînd e flămînd, e turtit ca o foaĭe; cînd e sătul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichiriță. 2). Mugur (maĭ ales la vită): ĭ-a dat căpușa. Fig. Ce are´n gușă, și´n căpușă, ce are´n inimă, are și pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. căpușesc. ” (Scriban, dexonline.ro)

Căpșună ar fi un cuvânt înrudit:

CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. [Pl. și: căpșune] — Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (< lat. -onem). ” (DEX 98, dexonline.ro)

CĂPȘÚNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. […] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput […]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. […]. Der. căpușí (var. încăpușá), vb. (a înmuguri); căpúșnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșúnă, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvânt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunícă, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). […] ” (DER, dexonline.ro)

căpșúnă f., pl. ĭ1 și e, în est și căpușună, pl. ĭ1 și e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la´nceput „căpățînă”, pin [!] aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi [!] cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.” (Scriban, dexonline.ro)

După Vl. Orel, alb. këpushë ”tick, cattle-tick”e derivat din kap ”to seize, to grasp”, PIE kap- ”to grab” (Pokorny) și împrumutat în rom. căpușă.

Din păcate nu cunosc încă opinia altor lingviști (I.I. Russu, Gr. Brâncuș) despre subiectul acesta.

Sorin Paliga este prudent asupra înrudirii dintre căpușă, căpșună și cap , ca și asupra originii primelor două (posibil indigene).

*

Cred că rom. căpușă ar putea avea o origine destul de firească în PIE *kāp- ”caterpillar”, cf. v.ind. kapanā ”worm, caterpillar”, v.gr. kámpǟ ”omida verzei”, let. kâpe ”omidă” (starling.rinet.ru; în dicționarul lui Pokorny referința este PIE kam-p- ”to bend”).

În ceea ce privește căpșuna, ar putea fi legată de rădăcina de mai sus în baza unui prezumtiv adj. coloristic însemnând roșu= culoare extrasă dintr-un vierme, cf. ciormă, cârmâz, fr. vermillon.

Căpșună ar putea deriva dintr-un *capă, ca și iepșună ”iapă tânără și grasă” din iapă.

P.d.a.p., cred că ar putea deriva și dintr-un *capsă (de remarcat ca nu avem succesiunea -psu- în niciun cuvânt moștenit, ci doar -pșu-); la originea lui -ps- ar putea fi un ks (cf. coapsă din lat. coxa). Ar putea avea vreo legătură (??) cu gr. κόκκος ”grăunte, sămânță, miez, insectă din genul Kermes, vopsea obținută din această insectă, culoarea roșu-aprins”.

Alte origini posibile pentru căpușă:  PIE (s)kē̆p-2to work with a sharp instrument” ( lat scabo, scabies; e o insectă care înțeapă), *k’ap- ”hair” (lat. capillus ”păr”; cf. localizării parazitului), PIE k̂eu-1 ”to swell” ori mai degrabă keu-2 , keu-p- ”to bend” (Pokorny; cu referire la ”umflarea” căpușelor și a mugurilor) .

Din PIE *kap- ”a k. of vessel” avem cu siguranță

căpúnă, căpúne, s.f. (reg.) vas din doage de molid (de 4-8 litri) pentru scoaterea apei.” (DAR, dexonline.ro), poate de origine latină, eventual derotacizat dintr-un *căpură, lat. capula.

Căpușă ”mugure” ar putea fi un cuvânt foarte vechi, cu origini mediteraneene, cf. caper:

”type of prickly Mediterranean bush, also in reference to the plant’s edible buds, late 14c., from Latin capparis (source of Italian cappero, French câpre, German Kaper), from Greek kapparis „the caper plant or its fruit,” of uncertain origin.” (etymonline.com)

Anunțuri

27 comentarii »

  1. reg.coacin- „cu pete roșietice” http://en.wiktionary.org/wiki/coacin#Romanian
    sau http://dexonline.ro/lexem/coacin/84191
    lat. coccinus din gr.kokkos (alb.kuq- roșu) http://en.wiktionary.org/wiki/kuq

    Cred că acest căpușă vine, cum s-a mai spus deja, din rad. *kap- „to grasp, to seize” plus un sufix de participiu -uș. S-ar traduce ”prins, agățat”.

    O idee pentru căpușun/căpșună îmi vine de la denumirea științifică: Fragaria collina. Copșa Mică(den.veche Căpușul Vechi) e situat într-o zonă de dealuri, coline. În Moldova (și Muntenia?) circula entopicul copou- deal. Cred că pentru acesta din urmă trebuie reconstruit o formă *căpou, poate augmentativ sau și mai corect un genitiv foarte vechi. N-are legătură cu ung.copoi, ci era termen geografic, iar lingviștii și geografii l-au semnalat astfel și au respins ca nefondat legenda denumirii după o rasă de câini.
    Kapidaua Kapisturia
    Acum trebuie investigat sufixul -un. Uneori am găsit că-i adjectival, dar nu-i clar.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 3:12 pm | Răspunde

    • Copoul (de la Iași) ar veni direct din albaneză, fiind un nume dat de voievodul Vasile Lupu, cf. unei legende pe care am menționat-o într-un comentariu.

      Comentariu de Roderick — Mai 22, 2014 @ 6:28 pm | Răspunde

      • „Copoul Rediului IS şi ntop Copou din oraşul Iaşi nu au nimic de-a face
        cu copou „copoi“, ci cu copou, copău, copâu „înălţime lată şi întinsă“
        (Porucic 24). Cu privire la provenienţa acestuia, Iordan, Top. rom. 34-35,
        trimite la kopa, kupa „grămadă, masă, mulţime“ din limbile slave. La
        Šmilauer 93, kopa figurează cu cinci sensuri, dintre care al cincilea ne
        interesează aici: Hügel „deal, movilă, colină, muncel“ şi Bergkogel „vîrf
        rotund de deal/munte“. Ca etimon pentru toponimul nostru e de presupus
        un derivat de la kopa: *kopov. ”

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 23, 2014 @ 4:12 pm | Răspunde

  2. Mă amuză imaginea pe care o am în minte de câte ori îmi amintesc de „căpușă”. Știam și de var.cărpușă la sb.și alb. și îmi imaginam așa, că prima denumire(căpușă) are o explicație destul de simplă din rad. kap- , iar cărpușă s-ar trage din *karp- a smulge. Dar astfel nu aplic o metodă, ci doar fantezie. :)

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+834&root=config
    Din acest radical putem avea sensurile lui copaci (arbore, tufan; desiș, hățiș) și căpșune cf. OCS kapina- rug.

    Nu merge pentru căpușă, pentru că nu are corp fusiform care să se „îndoaie”.
    Ar mai intra câmpină- podiș, poiată.
    http://dexonline.ro/definitie/cupi

    Mai e căpuș, specie de fluier sau caval; denumește și cobuzul.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 3:38 pm | Răspunde

    • De ce să nu meargă pentru ”căpușă”?
      Un motiv ar fi că a dat nume pentru viermi și creaturi de genul (puse de site-ul starling.rinet.ru pe seama altei rădăcini, *kāp-, cum spusei). Altul ar fi că ”a se umfla” nu e departe ca idee de ”a se curba” (ex. *kAuk- ”to bend” > engl. high)

      Comentariu de Roderick — Mai 22, 2014 @ 6:25 pm | Răspunde

      • Am spus mai spus motivul pentru care nu cred în rad.kap- „to bend” pentru căpușă. Trebuia să adaug asta: http://en.wiktionary.org/wiki/k%C3%ABpush%C3%AB
        Merge și un sens „a se umfla” dacă oferă cineva derivatele albano-române corespunzătoare din rad. *keu- (mai exactă lărgirea sa* keup-, kup-.) Asta ca să acoperim și sensul de „mugur”.

        Ca sinonim pentru căpușă mai avem „cârcel” – „Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei.”?

        Nu-mi aduc aminte pentru copou să fi dat cineva etimonul albanez. Din câte știu, n-au sensul de colină.
        În schimb e prezent la slavi
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1734&root=config
        Zona satului Căpușul și râului Căpuș: http://www.turactiv.ro/index_alfabetic/index_alfabetic_C_Capusu_parau_Capus.htm

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 8:00 pm | Răspunde

      • Cu același semantism evidențiat de paralela alb.këpushë (vb.kap- to catch, grab; rom.a găbui< *căpui) avem un sinonim de origine dacică: grapiță și grapițoń (ban., haț.) "căpușă".
        Elemente autohtone în limba Română, de I.I.Russu, pag.194.

        Mă întreb dacă sensul de instrument cu coarde vine tot pe direcția vb.kap (catch, grab)! S-ar putea să indice foarte grafic modul de folosire, dar ca să acoperi ambele sensuri rămâne *(s)kēp-2 ”to work with a sharp instrument” (split, break)

        căpúș, căpúșuri, s.n. (înv.) 1. specie de fluier sau de caval. 2. instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta; cobuz.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 11, 2016 @ 8:54 pm | Răspunde

      • Paradoxal, gripă (sorliță, pajură, zăgan) ar trebui să fie coradical cu grapiță, dar cred că aici trebuie conectat ori cu sunetul scos (sorlă/sorliță) ori un sens de devorator/răpitor.
        https://hroderic.wordpress.com/?s=surl%C4%83

        Ambele sensuri ar putea proveni din același radical cu gresie, graiț (gol în stâncă), a grăcina sau alb.gërthas (scream, shout, etc.), grij și altele …din comentariile ac.articol: https://hroderic.wordpress.com/2011/01/05/archis-si-arcer/

        gripă mai înseamnă cataroi, deci intră în seria derivatelor în -p din fam.lexicală de mai sus. E interesant de făcut o comparație semantică aici față de ce comentam privind albanismele date de Hașdeu privind numele carpilor (ghegi?) în albaneză: garbă(vultur) și carpă(deal, stâncă..cred).
        Probabil s-ar putea imagina aici o traucere din dacică cu sensul răpitor și mai puțin devorator. *karp- carpere
        https://en.wiktionary.org/wiki/garb%C3%AB

        În Crișana vulturul era numit zangău și ar putea fi legat etimologic de zongoră și alb.ză (voice, sound; take, hold, grab, snatch) , totuși, aș înclina mai degrabă spre sensul de răpitor în dacică, care s-a tradus sau a rămas la fel din dacică spre română.
        https://en.wiktionary.org/wiki/z%C3%AB#Etymology_1

        Pentru articolul despre sorliță mai adaug și surlă (adăpost pentru ciobani săpat în pământ). Inițial căutam cuvinte coradicale cu alb.gjurmë (poate lat.sorex, reg.surlă) și mi-am amintit de gripă. https://en.wiktionary.org/wiki/gjurm%C3%AB

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 24, 2016 @ 10:37 am | Răspunde

    • Se pare că alb.grabis/grabit (pillage, plunder), pe care-l puneam în aceeași familie lexicală cu grapiță și altele ar fi avut un coradical perfect într-un verb arhaic a grăbi (a fura), cu coradical și-n limbile slavice de sud.
      (a treia pagină) http://www.academia.edu/5766282/Common_Lexic_in_Romanian_and_Albanian._Substrate_and_Loanwords

      http://www.academia.edu/5766282/Common_Lexic_in_Romanian_and_Albanian._Substrate_and_Loanwords
      https://dexonline.ro/definitie/gr%C4%83bi

      Semantismul de care vorbește în Dex (lat.rapina- rapidus – alb.vrap, rrjep) era prezent și-n dacică și este prezent și în albaneză.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 9:25 am | Răspunde

      • După cum am arătat mai demult, același parcurs semantic a fost urmat și de arh.lotru (hoț; *lotrie – hoție) devenind un adj. în zona Clujului: lotru (rapid).
        https://en.wiktionary.org/wiki/lucrum#Latin (< alb.lukër – sheep; daco-rom. leu/lăun?)

        E o mare asemănare între mentalitățile popoarelor antice, majoritatea puse pe jaf și cucerire: *leh₂w- ‎(“to capture, enjoy”; dacicul ler; gr.leía, “booty, spoils”) devine *leh₂w- ‎(“to capture, enjoy”)-trom (=hoț, hoție) și *leh₂u-dlom ‎(“profit, gain”).
        alb.vjedh (a fura) – vjedhull (micul hoț)
        alb.utull (profit, beneficu) din *h₃eyt- ‎(“to take along, fetch”) – traci oytensi sau *uitensi (probabil hoți)..uture (viedzure; alt hoț) și hoții moderni cu huțulii.
        Uidava era probabil o așezare a unor hoți de limbă scito-sarmatică dacizați, protejați de munții curburii interioare a Carpaților. Așa ne-am pricopsit cu ăștia contemporani ce le ziceam săcui (to sack- a jăcui), azi secui. (Etimologie populară, bineînțeles)
        E interesant că în analele catolice de limbă latină teritoriului tribului hoti îi spune "vallem oitenses", dacă îmi aduc bine aminte.

        alb.grabis/grabit (a fura) și rom. a grăbi, grabă.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 10:38 am | Răspunde

  3. Cred ca trebuie interpretat invers „ce e-n gusa si-n capusa”. Adica ce are in gat (pe buze) are si-n inima, nu mai departe dar inima chiar aduce cu capsuna (sau invers).

    Comentariu de Lumitronic — Mai 22, 2014 @ 4:07 pm | Răspunde

  4. Un nume interesant al fragilor: fronză.

    Dacă nu e un împrumut recent (un franțuzism, de ex.: fraise), terminația în -ză apare ca și când ar fi o evoluție de tip satem din PIE *bhrag’- (care a dat lat. frāgum, rom. frag). Imposibil, dacă nu cumva e vorba de un cuv. autohton (*bronză ?) contaminat cu ”frag” (??).

    La originea lui fronză ar putea fi un *frandia latin (??) (>frânză>fronză). Teoretic cred că ar putea proveni din *bhrendh- ”to swell, sprout” (Pokorny), dar există acest cuvânt?

    Alt nume al fragilor: agrange

    Ar putea reflecta PIE *ag- ” to grow; fruit, berries” (Pokorny), cf. un celto-roman *agraniō, irl. āirne (*agrīni̯ā) ”porumbar”, engl. acorn, rom. (din sursă slavă) agudă.

    Comentariu de Roderick — Mai 22, 2014 @ 7:56 pm | Răspunde

  5. Mi-am adus aminte de un articol mai vechi – https://hroderic.wordpress.com/2011/05/09/gura-de-cup/ , despre un hapax maramureșean, ”cup”, în sintagma ”gura de cup” (apare într-un descântec).

    Între altele -ca să mă citez cu aplomb- spuneam:

    ”În versurile populare, gura e comparată de obicei cu fraga, altfel numită căpşună. Să fie “cup” o variantă dialectală veche a “căpşunii”, care s-a păstrat doar în acest descântec ?”

    Comentariu de Roderick — Mai 22, 2014 @ 10:54 pm | Răspunde

  6. S-ar putea ca numele căpșunei să fie mult mai nou, corespunzând unei varietăți cultivate în Franța, sec. al XVI-lea:

    ”L’espèce a été largement cultivé entre 1400 et 1850 pour ses fruits. C’est la première espèce de Fragaria ayant reçu un nom de cultivar avec Le Chapiron en 1576. Du nom de cette variété est venu le nom capron utilisé pour l’espèce.” (http://fr.wikipedia.org/wiki/Fraisier_musqu%C3%A9)

    ”This species was the first strawberry of any sort with a cultivar name, which was Le Chapiron (1576).[2] By 1591, the cultivar was called Chapiton, then later Capiton. In the early 17th century an illustration appeared in the Hortus Eystettensis as fraga fructu magno. It was mentioned by Quintinye, gardener to Louis XIV, as Capron in 1672.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Strawberry#History)

    De aici am putea avea ”căpșună”; cu o transformare fonetică ciudată, totuși (de ce nu *căprună? ori căp(i)tună?).
    Această etimologie trimite spre numele ”Le Chapiron”. ”Chaperon Rouge” este Scufița Roșie :)
    Ar corespunde conexiunilor pe care le face Scriban.

    Comentariu de Roderick — Mai 23, 2014 @ 11:12 am | Răspunde

  7. Galez și engl. cop = păianjen.

    Cobweb -”the first element is Old English -coppe, in atorcoppe „spider,” literally „poison-head” ”

    ”copp „top, summit, round head,” probably also „spider”” (etymonline.com)

    ”From Middle English coppe, from Old English *coppe, as in ātorcoppe (“spider”, literally “venom head”), from Old English copp (“top, summit, head”), from Proto-Germanic *kuppaz (“vault, round vessel, head”), from Proto-Indo-European *gū- (“to bend, curve”). Cognate with Middle Dutch koppe, kobbe (“spider”).”

    (en.wiktionary.org)

    Interesant e că lit. keptuvė, pe lângă ”tigaie”, mai înseamnă și păianjen.

    Și acum pauza s-a terminat :(
    tocmai când eram pe un drum bun. C’est la vie. Vorbim la noapte.

    Comentariu de Roderick — Mai 23, 2014 @ 12:32 pm | Răspunde

  8. „Ce are´n gușă, și´n căpușă, ce are´n inimă, are și pe buze, e sincer.”
    „Căpușă” se traduce cap sau inimă?

    căpușă ar putea fi înrudit cu reg.pușche din rad. *pAus- to swell (lit. pauškulē ‘skin, facial sores, fin, pimples’,)
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++2025&root=config

    Prefixul kë- e mai comun în albaneză decât în română. Rămâne de văzut ce avem prin „căpușună” și ce rol are sufixul -ună.
    Să fie același cu lat. -onem conform moștenirior noastre latine gerune (gyro -onem), sărune, lăune (lavo -onem), minune (miro -onem).

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 23, 2014 @ 3:55 pm | Răspunde

      • Ar fi dat în română *cup, chiar avem cupă ”blid, vas de lemn” din latină, cf. DER; prezent și în aromână.

        Comentariu de Roderick — Mai 25, 2014 @ 11:59 am | Răspunde

      • Știu, dar mă încurcă sufixul ăsta -un. Probabil e foarte vechi conform mai multor derivate ( alt. ex: mânună). Apropierea fonetică de lat.cupa poate fi doar întâmplătoare.
        Mă gândesc la etimologia eng. bucket http://www.etymonline.com/index.php?term=bucket&allowed_in_frame=0
        IE *keuə- (“to swell”) nu ar fi dat căpună, datorită faptului că avem procesul satemizării. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++1505&root=config
        – merge pentru ciumă (umflătură a plăgii).

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 25, 2014 @ 1:12 pm | Răspunde

      • O explicație ai în articol. Merge cel puțin pentru originea IE.

        Poate fi o derotacizare din *căpură, cf. lătunoi din lăturoi (der. din latură), răsunoi din răsură.

        Comentariu de Roderick — Mai 25, 2014 @ 8:05 pm | Răspunde

      • copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat.

        Derotacizarea din *căpură ar presupune și existența formei originale sau măcar un indiciu toponimic sau de altă natură că avem așa ceva, dacă vine din latină. De exemplu derotacizarea lui curună spre cunună e amplu explicată prin exemple din Maramureș până în Epir.

        Dacă căpună vine dintr-un rad. *s)kē̆p- ”to work with a sharp instrument” atunci căpună n-ar fi decât un participiu substantivat. Definiția de mai sus ar indica că avem și noi ceva moștenit pe lângă slavi sau italici (Umbrian scapla `scapulam -‘from use as grave lath or bucket).

        IE *kap- „a.k.of vessel” trebuie să fie integrată radicalului de mai sus.
        cupă- „1.Blid, vas de lemn.2. Cană” ; vas de lemn cu care se ia zerul din putineiu (la stâne): ciobanii mulg oile în cupe și găleți;

        Prin transformările clasice spre dacică și albaneză s)kē̆p- ar fi devenit *(s)kāp, iar azi *cop-.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 26, 2014 @ 9:59 am | Răspunde

      • Poate fi autohton în limba noastră! http://tgvliterara.blogspot.ro/2015/05/lumea-cuvintelor-ion-popescu-sireteanu.html

        S-ar putea să avem și Capidava cu un înțeles prozaic, dava unui drum principal de comerț sau important pentru comunitatea davei conform alb.kapth (diminutiv probabil): https://en.wiktionary.org/wiki/kapth#Albanian

        Dacă nu e străin de copău (wide and long height) sau copârțău (Ag, Db, Dj, Gj, Hd, Mh, Tr, Vs), ar putea fi cu cele din lista urm: Capisturia, Capomalba(Dradania), Capaza(Epir).
        Altele:
        http://www.loebclassics.com/view/LCL343/1940/pb_LCL343.443.xml
        http://www.um.es/cepoat/estudiosorientales/wp-content/uploads/2014/08/Estudios_Orientales_n7_5.pdf
        Rhabestum http://www.loebclassics.com/view/procopius-buildings/1940/pb_LCL343.257.xml
        Labutza :) http://www.loebclassics.com/view/procopius-buildings/1940/pb_LCL343.259.xml

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 11, 2016 @ 8:31 am | Răspunde

      • Cred că acea veche Capidava este cetatea care deservea un ”Drum al Oilor”, la fel ca vechiul Târg de Floci (Cetatea lânii). http://www.hetel.ro/index.php/2013/07/7493/
        Pe aici își aduceau probabil toți geto-dacii, ca și românii mai târziu, oile prin transhumanță. Tot pe acest drum veneau cu oile să comercializeze lână și produse lacate, dar cred că e puțin impropriu să-i spunem drum dacă avem în vedere etimologia sa. *kapa trebuie să fi însemnat cale, la fel ca alb.kapth.
        https://en.wiktionary.org/wiki/kapth#Albanian

        Mă întreb dacă nu cumva evoluează semantic acest albanism kapth dintr-un sens original de creastă de munte sau deal. Așa reiese din link. Foarte logic pentru o populație preponderent montană.

        Oricât de înapoiați erau dacii, trebuie să fi avut și ei două sau trei tipuri de drumuri; Odată cu evoluția lor economico-socială, trebuie să fi inventat sau împrumutat termeni pentru cărare (drum specializat pentru care), poteci montane (resemantizate prin acest *kapa sau *kapiș); poate și un drum mai larg pentru fluidizarea comerțului pe distanțe mai mari.
        De exemplu centrul puternic din Câmpia Română trebuie să fi asigurat drumul acesta al transhumanței din Muntenia, Ardeal. Cel carpic trebuie să fi asigurat, ca și Moldova de mai târziu, un drum comercial legat de nordul Europei (poate și răsărit) cu porturile grecești de la Marea Neagră.

        Centrul bănățean cu capitala la Sarmizegetusa trebuie să fi deservit legăturile cu sudul (Balcanii) și spațiul italo-iliric spre vest.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 3, 2017 @ 7:18 am | Răspunde

        • Poate că ”drum” provine în română chiar din vreun dialect geto-dacic. Influența grecească trebuie să fi fost cândva considerabilă; regii geți se numeau pe ei înșiși ”basilei”, zidurile cetăților dacice sunt construite în stil elenistic. E plauzibil ca grecii să fi influențat nu doar construcția cetăților, ci și a drumurilor. Despre drum, Ciorănescu scrie că ”vocalismul din rom. s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (Diculescu)”; grecii de la Marea Neagră erau ionieni (milesieni).

          Comentariu de Roderick — Mai 3, 2017 @ 3:54 pm | Răspunde

      • http://tgvliterara.blogspot.ro/2015/05/lumea-cuvintelor-ion-popescu-sireteanu.html
        Linkul ăsta l-am pus și mai sus, dar nu cred că am observat ”cupula”, un diminutiv pentru cupă (cupușoară, cupișoară, cupșoară) în Banatul de munte medieval.
        Mai apare într-o instanță acest sufix diminutival de origine dacică în exact aceiași zonă. Este de asemenea folosit în albaneză.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 3, 2017 @ 8:16 am | Răspunde

  9. Întâlnim cuvinte asemănătoare cu ”căpușă” în aragoneză (caparra=căpușă) și bască (kaparra=(mușcătură de) căpușă), ceea ce ar putea înclina balanța în favoarea unei surse romanice a ”căpușii”. Totuși, caparra este tratat drept cuvânt de origine bască (? http://www.consello.org/aragones.htm).

    Desigur, nu înseamnă că orice cuvânt care înseamnă ”căpușă” și sună asemănător este înrudit cu el (v. bantu kǘpé, swahili kupe); dar cazul de mai sus merită atenție.

    Comentariu de Roderick — Mai 24, 2014 @ 7:41 pm | Răspunde

  10. În unele basme (”Stăncuța și Măriuța sau Cruce, Cruciulița mea”) și legende populare (Pârâul Dediului), ”căpșună” are destul de clar înțelesul de ”fragă”. Probabil de aici sensul a fost transferat -natural- către planta cultivată.

    Comentariu de Roderick — Mai 3, 2017 @ 4:11 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: