Istoriile lui Roderick

Iunie 19, 2014

Ankaios

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:51 pm

„Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.”

 

Ankaios este numele purtat de către doi eroi ai mitologiei grecești: Ankaios din Arcadia și Ankaios din Samos. Ambii au făcut parte din expediția argonauților și, în mod straniu, amândoi și-au găsit sfârșitul în colții câte unui mistreț.

Ankaios din Arcadia a fost răpus de mistrețul din Calydon. Iată pasajul din Metamorfozele lui Ovidiu (în engleză, pentru că nu m-am obosit cu traducerea) în care apare personajul și moartea lui:

”The jostling spoilt their throw, and prevented the strike they intended. Then Ancaeus of Arcady, with his twin-headed axe, rushing to meet his fate, cried: ‘O warriors, learn how much better a man’s weapons are than a girl’s, and leave the work to me! Though Latona’s daughter herself protects this creature, in her own way, in spite of Diana, my right arm will destroy it.’ Swollen with pride, like this, with boastful words, he spoke, and, lifting the double axe in both hands, he stood on tiptoe, poised for the downward blow. The boar anticipated this daring enemy, and struck at the upper groin, the quickest way to kill, with his twin tusks. Ancaeus collapsed, and the slippery mass of his inner organs fell away in a pool of blood: the ground was soaked with the red fluid.”  ( http://poetryintranslation.com/PITBR/Latin/Metamorph8.htm#_Toc64106500 )

Arma caracteristică a lui Ankaios arcadianul este securea dublă (labrys).

Există o coincidență curioasă cu fresca din mormântul tracic de la Aleksandrovo, în care un personaj nud atacă un mistreț cu securea dublă:


 

 

 

 

 

 

(sursa imaginii: wikipedia)

E destul de probabil că mitul vânătorii mistrețului din Calydon nu aparținea în exclusivitate lumii grecești. Basmele populare care până în epoca modernă au circulat în folclorul european conțin de multe ori motive similare la diverse popoare ori chiar coincid.

Personajul cu securea dublă din frescă ar putea fi mai mult decât o simplă coincidență.

În legenda argonauților, Ankaios arcadianul e dotat cu o forță formidabilă (comparabilă cu a lui Herakles) și un inventar minimal: labrys-ul ca armă și pielea de urs în care este îmbrăcat. Acest ”minimalism” e și mai accentuat în cazul personajului din fresca tracă, care nu poartă -literalmente- nimic.

La celți existau (cf. mărturiilor romane) războinici nuzi; a fi gol în timpul luptei, având ca singure apărătoare îndemânarea și curajul, era desigur un act de bravură și orgoliu al combatantului. Poate că acești războinici aveau un statut special în ritualul bătăliei.

În ceea ce privește moartea lui Ankaios din Arcadia, există posibilitatea unei confuzii vechi cu celălalt Ankaios, din Samos. Coincidența (fatidică) de a sfârși amândoi sub colții unui mistreț este parcă prea mare.

*

Numele lui Ankaios atrage atenția prin asemănarea (poate întâmplătoare) cu prenumele italic Ancus.

Ancus Martius, regele legendar al Romei, ar fi căpătat numele de Ancus –după Festus- datorită brațului său strâmb; așadar, la originea lui Ancus ar fi PIE ank-2 ”to bend, bow”. Însă explicația lui Festus ar putea fi doar o etimologie populară. Nu e exclus ca la originea lui Ankaios să fie același ank-2 , însă cu un semantism necunoscut (în aceeași idee ar putea fi însă și u̯e-n-k- ”to bend”).

Alte origini posibile: PIE ank-1 ”need, necessity” (p-germ. *anxtō fate, destiny” > NP Actumerus), PIE enk̂ ”to reach, to obtain”.

Ar mai fi de considerat: PIE an-1 ”male or female ancestor”,  an(ǝ)-3to breathe”, u̯en-1 ”to strive, to wish, to love”/ *wen(w)-to work, to battle, to win” (dialectul arcadian l-a conservat pe w, dar numele Ankaios este grec).

Excluse, cred, semantic, conexiunile cu alb. ankoj ”to cry, to weep”, ankth ”fear, nightmare, restlessness”.

PIE nak- ”fur” (v.gr. νάκος ”wooly fur, fleece”, ags. næsc ”piele moale (de cerb)” ) ar putea fi legat de Ankaios prin prisma faptului că eroul este înveșmântat într-o blană de urs. Totuși, această mențiune apare doar în legătură cu Ankaios din Arcadia, nu și cu cel din Samos.

(Una din explicațiile date în antichitate numelui lui Zalmoxis este prin tracul zalmos ”piele, blană”, cf. legendei că, la nașterea lui, a fost aruncată peste el o blană de urs. Ca o coincidență, personajul nud din fresca de la Aleksandrovo a fost identificat de unii -în ce temei?doar datorită securii duble?- chiar cu zeul Zalmoxis.)

Firește, există și posibilitatea ca numele să fie pre-elen și non-IE.

*

Simbolul securii duble este asociat uneori lui Zeus. Dacă personajul din frescă este ”jupiterian”, e posibil ca numele lui trac să se fi păstrat până azi în numele albanez al zilei de joi, enjte.  După V. Orel, enj- trebuie să reprezinte un echivalent albanez al lui Jupiter, din proto-alb. *agni-, reflectând probabil cuvântul arhaic IE însemnând foc (egnis , ognis Pokorny).

Mă îndoiesc însă că personajul din frescă reprezintă un zeu major; în scena vânătorii are un rol secundar, atacând mistrețul din spate. Este probabil un erou, asemenea lui Ankaios, dar nu cel care dă ”lovitura de grație” animalului rănit.

Totuși conexiunea etimologică este posibilă, PIE egnis reflectând nostraticul  *HenkV ”fire, burn” (starling.rinet.ru).

Ar fi frumos ca numele lui Ankaios să își aibă un corespondent în onomastica tracă; până acum, însă, nu l-am găsit.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: