Istoriile lui Roderick

Iulie 3, 2014

Ciuta și câinele

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:14 pm

O floare de primăvară, numită la noi ”măseaua ciutei” (Erythronium dens-canis ) se numește în foarte multe limbi dintele câinelui(lat. dens canis, engl. dogtooth, sp. diente de perro, fr. dent-de-chien , sloven pasji zob ș.a.).

Explicația, după Wikipedia franceză citând ”Flore forestière française” ( Montagne ; JC Rameau, D.Mansion G.Dumé, IDF, 1989):

”Quant au latin dens-canis, il se rapporte à son bulbe blanc en forme de dent de chien

M-am întrebat dacă nu cumva sub numele ciutei din denumirea românească a plantei se află de fapt tot câinele; un alt nume al câinelui, desigur.

Cf. poate

cioci1 s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică.”  (DAR, dexonline.ro), cuvânt despre care am mai vorbit.

”Ciută” ar putea fi o formă coruptă, datorată unei confuzii cu denumirea femelei cerbului. Poate a existat un *ciont- ”câine”, din IE *k̂u̯on-to-, -tā  ”dog”, cf. let. suntana ”câine mare”; PIE  k̂u̯on- ”dog” ar fi la originea cuvântului, fie că însemna”câine”, fie ”câinesc” (cf. v.gr. κύντερος ”doglike”).

 

Doar o ipoteză, fără a exclude varianta mai la îndemână (”ciuta” să fie chiar ciută).

În imagini forma măselelor cerbului nu mi se pare prea apropiată de bulbul plantei. Caninii de cerb (”perlele”) sunt trofeu de vânătoare.

Nu cred însă că au trăit pe la noi -în timpuri istorice- cervide cu canini impresionanți (ca muntiacul ori kabarga).

Anunțuri

16 comentarii »

  1. cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.
    sursa: Scriban (1939)
    șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.
    sursa: DAR (2002)

    Cossutianus / Cosuștea v. C u ș u t ă , Onomastic (1963) / bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă
    https://dexonline.ro/definitie/Cu%C8%99ut%C4%83

    S-ar părea că avem un prefix verbal antic că-, similar celui albanez.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 19, 2017 @ 12:33 pm | Răspunde

  2. Grădinile domneşti includeau foişorul înălţat în 1697-1698, cu plan cruciform, ale cărui camere şi loggie erau împodobite cu zugrăveli, stucatură şi coloane poligonale cu căpiţele foarte frumoase. Aici erau cuprinse „ciutăria domnească”, unde Petru Cercel a poruncit să se construiască „cuşti… mari şi frumoase pentru a ţine sălbăticiuni”, „heleşteul domnesc”, „fântâna lui Matei Vodă”, etc.

    http://www.targoviste.light-soft.ro/muzee.html
    http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2010/povestea-%E2%80%9Corasului-de-jos%E2%80%9D-de-la-radu-voda-la-mihai-voda/
    http://adevarul.ro/locale/targoviste/cu-indestulau-mircea-batran-brancoveanu-helesteele-domnesti-crestea-inclusiv-incinta-mitropoliei-targoviste-1_5593fecdcfbe376e35c27dee/index.html

    ciută 2. (Regional; uneori determinat prin «de pădure») Sălbăticiune, fiară, dihanie. Și cine-i tata dumitale?… – Tata e ciută nevăzută, și încă nici un om nu i-a ieșit în cale pe care să nu-l omoare. RETEGANUL, P. V 40. I-a zis: De ești om pămîntean, întră, iar de ești ciută de pădure, să te duci mai afund într-însa. SBIERA, P. 207.

    Se pare că ciutăria domnească era un fel de grădină zoologică.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 6:16 am | Răspunde

    • Proto-IE: *k'[ē]w-, *k’wā-
      Meaning: to swell, to to spread out, to be strong, etc.

      Radicaul acesta putea da un sens de sălbăticie, la fel și un termen pentru ”sălbăticiune, fiară, dihanie” sau ”om greoi, neîndemânatic” (v.sensul 4).
      Der. ciutărie era în Der: ciutărie, s. f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor).

      Probabil aveam încă un derivat dacic în Ciorânga Mare din Bucegi. Nu vom ști ce însemna, afară de sensul omonimului clujean. Hidronimul Cirânguța ar putea sugera că cursul superior se chema *ciorânga. http://www.mariusradu.ro/drumetie/carpati/piatra-craiului-braul-cioranga-mare
      Cred că însemna un fel de avalanșă sau râu care se revarsă.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 7:51 am | Răspunde

      • ciuta nu-i cerb, deci e mai probabil să avem prin ciutărie un sens de „fiară, sălbăticiune”.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 8:38 am

    • Poate fi și *kaito- „forest” (Pokorny) (dacă e valabil sensul ciută=sălbăticiune)

      În lat. este atestat doar compusul bū-cētum ”pasture for cattle”, dar în lat. populară e posibil să fi existat și *cētum.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 31, 2017 @ 9:03 am | Răspunde

    • E posibil ca ciută să însemne literalmente ”vânat” ca termen general moștenit, identic dpdv semantic cu alb.kafshë, dar coradical cu proto-germ. *hunttōną prin rad. *ḱent- “to catch, seize”
      Cunoaștem faptul că *ḱ (fonemul /kʲ/) urmat de o vocala [u] ar fi devenit [č] sau [s] în dacică. E posibil, aș zice, ca vechea transformare /kʲ/ spre č a grupului satem să fi rămas neschimbată până la noi. Lingviștii intuiesc acest stadiu vechi înaintea transformării spre spiranta ”s” sau africata ”ț” (comună traco-dacilor și albanezilor prin strămoșii lor iliri la un moment dat).
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/hunt%C5%8Dn%C4%85

      Un omonim din rad. *k'[ē]w-, *k’wā- (to swell, to to spread out, to be strong) e de asemenea posibil. Nu știu dacă semantic ar trebui asemuit etimologiei balticului briedis. https://en.wiktionary.org/wiki/briedis
      Dacă dacii aveau un termen pentru elan (elk) din acest radical, putea numi și cerbul mai târziu în istoria lor.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 9, 2017 @ 8:28 am | Răspunde

      • Cred că și lingviștii au gândit radicalul PIE *k’wnto- sau *kwnto ca fiind denumirea tehnică pentru un anumit tip de câine crescut pentru vânătoare.
        http://www.etymonline.com/index.php?term=hound&allowed_in_frame=0

        Deci ciută (*ciuntă) putea avea același rad. reconstruit de mai sus. (*k’wnto)

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 9, 2017 @ 8:43 am

  3. Unde te duci, Nicule? La ciutărie! :)

    Oricât de hazliu sună, iată că aveam un concept modern acoperit de un cuvânt foarte arhaic. Eu cred că inițial însemna porțiuni de pădure bogate în sălbăticiuni, apoi e resemantizat de către voevozii noștri în apărătură (braniște, cuntenitură) și iată, un fel de grădină zoologică medievală.
    O să repet până mi se usucă gura: de ce puii mei nu folosim lexicul nostru moștenit în locul anumitor neologisme?

    Nu cred că are legătură cu un coradical dacic al lat *cētum. În Dacia, sălbăticiunile sunt mai mult la pădure, în desișuri, care se întindeau peste toate formele de relief , ozitive sau negative, …. nu doar în câmpie, ca la baltici: plynė (open field, wilderness)
    lit. laukinis (wild; din laukas, field < IE *lewk- light)

    Ține și de nișa geografică ocupată de fiecare popor! Un cuvânt foarte misterios pentru mine este Old Prussian median ‎(“forest”), lit. mẽdžias ‎(“forest”) și let. mežs ‎(“forest”) din *medja- ‎(“boundary”; coradical cu rom.smidă?). Ar sugera că aceștia trăiau între păduri de graniță tribală, într-o nișă geografică de câmpie. Poate nu se atingeau de pădurile astea cum se face azi îndeobște cu zona de graniță. Până la urmă, vrei să ai un obstacol geografic care să împiedice avansul rapid spre centrul tău. Văd tot mai multe puncte comune cu acei megieși/răzeși din vechime. Dacă și aceia erau apărători de graniță ca secuii pentru unguri, nu-i de mirare că s-au păstrat atâta timp neatinși de marii proprietari. Așa cum zice și Gonța, megieșii erau ce-i care atestau despre granițele unor proprietăți. *medja – mijloc, boundary. Au logică conceptele astea doar printr-o rațiune a demarcării proprietății tribale, de clan.
    rus. mežá,“balk, unplowed strip of land; border; (dial.) little forest”

    Termenii ăștia, dimpreună cu cei care desemnează câmpiile și luminișurile drept sălbăticii, ar spune că aceștia din urmă s-au dezvoltat inițial în vasta câmpie ucraineană. Dacii au ocupat munți din vechime.

    lit. smarkiai (severely, strong, sore, heavily, badly, wild) ?

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 10:08 am | Răspunde

  4. E puțin curios sufixul acesta -ărie. Avem o mulțime de derivate cu acest afix: bălărie, funărie, păunărie,

    PĂUNĂRÍE ~i f. rar 1) Loc unde se cresc păuni; crescătorie de păuni. 2) Mulțime de păuni. [Sil. pă-u-] /păun + suf. ~ărie
    funăríe, funăríi, s.f. (reg., înv.) 1. atelier unde se fac sau prăvălie unde se vând funii. 2. totalitatea funiilor sau ștreangurilor destinate unei corăbii, unui transport sau unei mașini.

    Ideea e, nu cumva avem derivate cu un sufix -ar, căruia i se atașează sufixul -ie ce aduce noi sensuri?
    Bălărie de exemplu, pare să conțină adj. *bal (mare, înalt). *Bălar ar fi un derivat similar cu măgar (animal ”sur”), totuși, măgărie n-a evoluat spre sensul mulțime de măgari.
    Am zis mai demult că sălcar, făgar erau aglomerările de sălcii și fagi, deci afixul e foarte vechi.

    Ciutar putea fi un cuvânt separat.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 10:23 am | Răspunde

    • Ciutărie e probabil der. din ciută ”femela cerbului”, termen vânătoresc ca și iepurărie, bursucărie etc.

      Ciută ”sălbăticiune” ar putea fi alt cuvânt.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 31, 2017 @ 10:33 am | Răspunde

      • Normal, credeam că se înțelege din comentarii acest lucru. Sensul de sălbăticiune trebuie să stea în altă rubrică, apoi ciuta nu era un trofeu vânătoresc, dar să nu gândim cu mintea omului modern. În vechime n-aveau mentalitatea asta păguboasă.

        Ciutărie putea fi termen vânătoresc, neconsemnat în dicționare, dar bursurcărie și iepurărie nu-s în dicționare cu sensurile tale vânătorești, dar probabil existau.
        Exemplu: iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate)

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 10:47 am

      • Legat de acea mentalitate, totuși, sunt multe povești ale voinicilor care vânau anumite exemplare deosebite. E o întreagă mitologie antică și medievală. În schimb, omul de rând, care depindea de aportul caloric dat de vânat, nu se uita că-i ciută sau cerb, deși, probabil aveau anumite timpuri din an când se vânau unii sau alții. Nu știu, nu-s vânător.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 10:53 am

      • Iepurărie ”loc în care se găsesc mulți iepuri” e un sens vechi, care apare de ex. la Sadoveanu:

        ”Cu domnu Voisel n-am fost niciodata la vanat pana-n toamna asta, desi-mi fagaduise de multe ori, prin targ si pe la tribunal, batandu-ma pe umar, ca „are de gand dumnealui sa ma duca odata la o iepurarie” ”
        ”Ma duc cu trenul pana unde trebuie, si pe urma o iau pe jos. Din pricina asta sunt si adevarat vanator. Eu toata viata mai mult pe jos m-am dus prin locurile mele, pe care le stiu eu. Precum s-acuma vreau sa te duc eu la o iepurarie. Cine poate sa cunoasca mai bine decat mine salasurile iepurilor? Se stie ca eu sunt specialist, pot sa spun ca sunt un fel de braconier.” (M. Sadoveanu, ”Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, autorii.com)

        Motivul ”droaiei de ciute” apare în colinde, e vorba de o vânătoare fabuloasă. V. de ex. http://etno.dix-it.info/afisare_text_viz.php?id=1089

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 31, 2017 @ 12:10 pm

    • Cred că *bală semnifica inițial „buruiană înaltă și stufoasă”, apoi am avut *bălar și bălărie. Așa avem smidă, smidar, smidărie. Multe se pierd pe drum.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 10:34 am | Răspunde

      • Sufixul -ëri în acțiune: https://en.wiktionary.org/wiki/mbret%C3%ABri
        Poate este și dacic, de ce nu!

        La fel găsisem o paralelă rom. rară pentru sufixul lor adjectival -or, iar recent am dat și peste un sufix diminutival -or (
        EX: bregore= delușor;

        rom. mozoară nu mai pare să indice un diminutiv pentru că i s-a pierdut tema.
        majără (grămadă mare; morman. adv. peste măsură, foarte plin, încărcat.)

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 1, 2017 @ 6:52 am

  5. Prin ăi munţi Cărunţi,
    Prin ăi brazi înalţi,
    Pin’ la roşul-Lac
    Tot din sînge fapt,
    Pîn’ la Pod-de-oase,
    http://etno.dix-it.info/afisare_text_viz.php?id=1089

    Biblia sinodală.
    faptă (făptură, creație. (lat.factus) ”Dumnezeu a fapt toate numai cu cuvântul vrerii sale”.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 31, 2017 @ 1:35 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: