Istoriile lui Roderick

August 13, 2014

Sălciua

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:17 pm

Pe wiki-pagina dedicată localității de pe râul Arieș (http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83lciua_de_Sus,_Alba) citim:

”Numele satului Sălciua de Sus vine de la numărul mare de sălcii pitice care creșteau în vechime pe malul Arieșului, ale căror ramuri erau folosite la împletirea de coșuri.”

Numele Sălciua ar putea proveni direct dintr-un lat. salĭcilla ”sălcioară”; fonetic, cf. piuă din lat. pilla.

Interesant e că Salicilla e atestat și ca nume propriu feminin în Galia:

”Salicilla – Nom de personne figurant sur une inscription funéraire découverte à Luxeuil-les-Bains (Luxovium) dans le département de la Haute-Saône. Elle serait selon cette inscription, la défunte et la fille d’un dénommé Ulnustus. Son nom contient la racine celtique *salico- „saule”, suivi d’un suffixe diminutif en *-illo-, signifiant : „le petit saule”.”  (http://encyclopedie.arbre-celtique.com/salicilla-5361.htm)

Cred că *sălciuă există sau a existat ca substantiv comun, desemnând o specie de salcie pitică.

*

Sălciua de Jos este străbătută de râul Sălciuța, care se varsă în Arieș. Forma diminutivată a numelui acestui pârâu mă intrigă mult.

E plauzibil ca un pârâu care străbate o localitate să aibă ca nume un diminutiv din numele localității. Avem exemplul Bucureștioarei, pârâu care curgea prin București.

Mai e posibil ca Sălciua de Jos să fie o localitate ceva mai nouă decât Sălciua de Sus (?), putându-se numi cândva Sălciuța, nume care a trecut asupra pârâului.

Însă nu poate fi exclusă o posibilitate surprinzătoare: Sălciua să fie chiar un vechi nume al râului Arieș, cu afluentul Sălciuța (ca Ampoiul cu Ampoița, Jiul cu Jiețul, Oltul cu Oltețul ș.a.). E cât se poate de plauzibil ca râul să poarte nume diferite în diferite sectoare ale sale, exemple mai există chiar în Apuseni.

Dacă acest nume este preroman (cum sunt mai multe nume de râuri), ne-am putea gândi și la alte posibilități etimologice decât legătura cu salcia.

Poate PIE sel-4 ”to spring” (lit. sálti ”a curge”, slov. slâp ”cascadă, val”), ori sā̆lo- ”to wave”, selos- ”swamp”, sal-2 ”dirty grey” (irl. salach, galez halog ”murdar”).

Sau PIE selk- ”to draw, plough” (cf. v.engl. sulh ”sunk road, gully”?). Imediat în aval de Sălciua de Jos, Arieșul intră în defileu, acesta fiind un semantism posibil.

Din rădăcina selk- provine lat. sulcus ”brazdă”, pe care se pare că l-am și moștenit (?) și îl avem și ca neologism:

sulc, súlcuri, s.n. (înv.) 1. brazdă de pământ (alternând cu un șanț, cu o groapă). 2. încrețitură (pe o suprafață netedă).” (DAR, dexonline.ro)

SULC(I)-, -SÚLC elem. „despicat, crestat, brăzdat”. (< fr. sulc/i/-, -sulque, cf. lat. sulcus)” (MDN, dexonline.ro)

Interesant e că terenul comunei Sălciua este unul din puținele locuri potrivite pentru arături în Munții Apuseni:

”Lunca largă a Arieșului este propice agriculturii, aici aflându-se întinse suprafețe cultivate, ceea ce i-a atras denumirea de „Bărăganul Munților Apuseni”.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_S%C4%83lciua,_Alba)

E posibil ca din PIE selk- să provină și un cuvânt cu sensul de ”ogor”; însă nedovedit.

8 comentarii »

  1. PIE su̯el-1(k-) ”to swallow, eat, drink” > isl. svelgr ”vârtej”, OHG swelgan `a înghiți, băutură”

    PIE *swel- ”mountain (ridge, forest); ridge (of a roof)”/ sel-2, su̯el- (Pokorny) > lat. silva

    Comentariu de Roderick — August 15, 2014 @ 12:58 pm | Răspunde

  2. Câțiva „dacă”:
    Dacă ar avea origine pre-romanică și era un verb, rațional ar fi să avem acea terminație dacică de participiu *wa(s) amintită de V.Orel în cartea sa privitoare la albaneza istorică. Cred că am pomenit cele trei terminații distincte aici pe blog.
    Această terminație transforma verbe în substantive.

    Dacă e romanic și misterul numirii e doar aparent, am putea avea un adjectiv „sălciu”, pe care-l foloseam foarte des în copilărie la bunici pentru a descrie apa din fântână. Gustul acela e cea mai pregnantă amintire a perioadei. Numai acolo, în mijlocul Dobrogei, am întâlnit așa apă.
    http://en.wiktionary.org/wiki/s%C4%83lciu

    Dacă e vorba de o salcie pitică, în acea terminație am putea avea un sufix de origine slavă ce indică apartenența, un genitiv, un articol posesiv.

    Comentariu de Sorin5780 — August 27, 2014 @ 8:04 am | Răspunde

    • Apa sălcie (am întâlnit într-adevăr și expresia ”apă sălciuă”, în zone în care se spune ”reauă” în loc de ”rea”) apare în toate zonele calcaroase -cu calcar dizolvat în apă-, dar Munții Trascăului sunt calcaroși aproape în întregime (cu excepția părții de SV), cu relief carstic tipic. Ar trebui ca apa să fie cam la fel peste tot acolo.

      ”Sălciuă” ca subst. comun ar putea să apară în titlul unui film documentar, ”Ițe de sălciuă”. Deși are online câteva linkuri, nu am reușit să văd nimic din el.

      Comentariu de Roderick — August 27, 2014 @ 11:00 am | Răspunde

      • Cureauă zic mocanii din Alba, la fel ca aromânescul curauă.

        Comentariu de Sorin5780 — August 27, 2014 @ 11:04 am

      • Chiar sunt mocani: „Un al treilea grup distinct de mocani ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. [..] Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga (valea Poșăgii) cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj [4], loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor.
        Al patrulea grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. ” Wikipedia

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 2, 2014 @ 11:46 am

  3. Conform definiției date în articol, sălciua ar reprezenta un plurale tantum, corect?
    ”Numele satului Sălciua de Sus vine de la numărul mare de sălcii pitice care creșteau în vechime pe malul Arieșului, ale căror ramuri erau folosite la împletirea de coșuri.”

    Dacă este așa ceva, doar albaneza ar mai avea în părțile astea o astfel de terminație de plural conform ex.burra (bărbați) sau lopë(vaci). În antichitate ar fi fost *ā, un a lung, deci azi ar suna ori un a foarte scurt cum este ë în albaneză (sau a normal) ori s-ar diftonga spre -ua (în unele graiuri dacice).

    Bine, ar putea fi și o terminație adjectivală mocănească cum sunt seria toponimelor din Apuseni ale moților cu terminația -ata, Cireșata, Adâncata și multe altele. Avem și alte exemple care să adeverească ipoteza asta? De exemplu, *cireșua, *gorunua sau *merua?

    Eu aș pune aici și apetența unor vechi hidronim pentru terminația -ua cum erau Bârzaua sau Moldua/Moldaua/Moldava. Ambele au fost explicate și prin prisma unor arbori cu denumire traco-dacică: mesteacănul (*berdz) și molidul (*molidva, poate molidua sau mold- ridicătură, piatră-pietros). Dacă au vrut să sublinieze faptul că erau acompaniate de un astfel de arboret de-a lungul cursului cum ar formula asta?

    Deci Sălciua ar putea fi doar un alt nume pentru râul acesta, Arieșul, dar cu o formulare autohtonă de vechime considerabilă. Pentru Arieș ar fi cazul să subliniem faptul că dacica, în faza sa ultimă, putea elimina [u] neaccentuat așa cum au făcut albanezii. De exemplu, dacă dacii împrumutaseră lat. aurus, ca și strămoșii albanezilor, ar fi spus oare *ar și *arieș (râu sau loc cu aur?)?

    Graiul ăsta al mocanilor mai are și tendința de a lungi unele vocale finale, așa cum s-au dat exemplele cureauă sau reauă.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 10, 2016 @ 10:50 am | Răspunde

    • Greu de zis. O terminație a hidronimelor în -uă ar fi confirmată de sufixul hidronimic lituanian -uva, care ar apare și în ”Lietuva”.
      În română un antic -uva ar da -uă (cf. uă din lat. uva)

      Comentariu de Roderick — Februarie 10, 2016 @ 12:37 pm | Răspunde

  4. De menționat că ar putea fi o rădăcină *selt- / *salt-i- > sălci-

    Lit. sálti ”flow” din PIE sel-4 ”to spring” (Pokorny)

    Comentariu de Roderick — Februarie 10, 2016 @ 1:13 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: