Istoriile lui Roderick

August 31, 2014

Cocorii războinici

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 7:13 pm

Pigmeii, popor de pitici aflat an de an sub asaltul cocorilor veniți din nord, apar (întâia oară?) în Iliada lui Homer:

„Țipă sub cerul întins tot astfel un stol de cucoare,

Care de iarnă fugind și de vlog, de pluina tomnie,

Zboară cu strigăte peste Ocean și se lasă departe,

Unde amenință pe oameni pitici cu omor și pieire

Și năpădindu-i din zori duc vajnică harță cu dânșii.”  (Iliada, cântul III, trad. G. Murnu, http://ro.wikipedia.org/wiki/Pigmei_(mitologie))

 

Iată și o traducere engleză, conținând un amănunt care nu apare în citatul de mai sus:

”When the companies were thus arrayed, each under its own captain, the Trojans advanced as a flight of wild fowl or cranes that scream overhead when rain and winter drive them over the flowing waters of Oceanus to bring death and destruction on the Pygmies, and they wrangle in the air as they fly; but the Achaeans marched silently, in high heart, and minded to stand by one another.”  (wikisource)

Cred că nu doar datorită strigătelor de luptă sunt troienii asemuiți cocorilor; e vorba probabil de o formație de atac.

Ceva asemănător e întâlnit în India:

”The flying formation of the koonj during migrations also inspired infantry formations in ancient India. The Mahabharata epic describes both warring sides adopting the koonj formation on the second day of the Kurukshetra War.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Demoiselle_crane)

E vorba despre cocorul mic (Anthropoides virgo). Ca și la cocorul mare (Grus grus), formația de zbor tipică este în V. În cazul armatelor pe câmpul de luptă, aceasta e o dispunere potrivită pentru a rupe rândurile inamicului (ceea ce încearcă să facă troienii). Este formația tipică a șarjei de cavalerie medievală europeană, în ”vârf de lance” (otomanii foloseau, uneori cu rezultate mai bune, dispunerea în semilună, cu centrul mai slab și flancurile puternic întărite, câteodată reușind astfel încercurirea adversarului); troienii, ca și indienii, celții, hitiții și alți indo-europeni vechi, foloseau care de luptă.

Omului antichității e posibil ca stolurile de cocori să-i fi evocat imaginea unei unități militare în acțiune. Pe cine atacau însă cocorii mergând spre sud? Probabil niște adversari pe potriva lor, niște oameni suficient de mici pentru a-i putea eventual învinge.

Pigmeii amintiți de Homer locuiesc în sud, dincolo de Ocean. Însă pigmeii lui Pliniu cel Bătrân, cei care mănâncă ouă și pui de cocor, trebuie să fi locuit, dimpotrivă, în nordul Europei, acolo unde cuibăresc cocorii:

”Beyond these in the most outlying mountain region we are told of the Three-Span (Trispithami) Pygmae who do not exceed three spans, that is, twenty-seven inches, in height; the climate is healthy and always spring-like, as it is protected on the north by a range of mountains; this tribe Homer has also recorded as being beset by cranes. It is reported that in springtime their entire band, mounted on the backs of rams and she-goats and armed with arrows, goes in a body down to the sea and eats the cranes’ eggs and chickens, and that this outing occupies three months; and that otherwise they could not protect themselves against the flocks of cranes would grow up; and that their houses are made of mud and feathers and egg-shells. Aristotle says that the Pygmies live in caves, but in the rest of this statement about them he agrees with the other authorities.” (Naturalis Historia, 7.23-7.30, http://en.wikipedia.org/wiki/Pygmy_(Greek_mythology) )

”Pigmeii” din sud ar putea să fie cei africani, ori locuitorii insulelor Andaman din sudul Indiei (care au, de asemenea, o statură foarte mică). Însă și locuitorii indigeni ai nordului Europei au fost numiți ”pitici” (dvergr), apărând astfel în folclorul scandinav; ei s-ar fi putut hrăni, într-adevăr, cu ouă și pui de cocor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(Lupta dintre un pigmeu și un cocor, pe un vas grecesc antic; sursa imaginii: Wikimedia)

1 comentariu »

  1. […] Un subiect despre care am/ s-a mai vorbit (v. comentariile la https://hroderic.wordpress.com/2014/02/07/leuke/ și art. https://hroderic.wordpress.com/2014/08/31/cocorii-razboinici/). […]

    Pingback de Cattuzii | Istoriile lui Roderick — Iulie 13, 2015 @ 9:19 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: