Istoriile lui Roderick

Septembrie 2, 2014

Toancele

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:55 am

toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.” (DER, dexonline.ro)

Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.” (Șăineanu, dexonline.ro)

Și-n adânca, fioroasa tăcere a cuprinsului, ne uităm la munții îmbrăcați în codru, la soare, la cerul albastru, ca și cum am căuta un semn, o prevestire de sus a soartei care neașteaptă. Alunecăm din ce în ce mai repede. Scârțâie vâslele-n juguri. Un grind înalt, țuguiat stă drept înaintea noastră, din spatele lui se ridică două țancuri vinete, ascuțite. Tot mai aproape, tot mai puternic s-aude într-acolo mugetul apei.

— Toancele! Pluta izbește-ntr-un peș dunga șuvoiului și, repezindu-se-n hart, șterge din fugă tarașii apărători de sub „Piatra lui Toader”, trece săgeată prin cotul arcuit spre stânga și intră voinicește în groaznica strâmtoare de la Toance. Un popor de stânci se ridică din fundul râului clocotitor și sfâșie-n zdrențe toată pânza apei. Ca-n bolți răsună urletul valurilor între înaltele maluri de piatră. De pretutindeni, și tot mai multe și mai amenințătoare, se năpustesc dihăniile-n calea noastră. Moș Vasile pare că le-mbrâncește-n lături cu lopata, așa de voinicește, așa de falnic își taie strungă printre ele, și-n amețitoarea iuțeală cu care trecem colții și pragurile strâmtorii, bătrânul și meșterul cârmaci pare-o făptură din basme, un năzdrăvan care a luat pluta-n tălpi și zboară cu ea peste stânci. Gonim la stânga. Deodată valurile tac, se-ntinde Bistrița-ntre codri. Își întoarce moș Vasile fața-i luminată, se uită-n urmă la țancurile Toancelor și, prujind a râs, clatină din cap:

— Hm! dihăniile naibii… să ne răpuie, și mai multe nu.” (Alexandru Vlahuță, ”În munții Sucevii”)

După Pokorny, sl. tąča „ploaie” (etimonul toancelor, cf. DER) provine probabil din PIE tenk-2to clot, thicken; solid, thick”.

Aș crede că toancă este de fapt un cuvânt autohton, legat de tradiția ancestrală a plutăritului pe ape de munte și provine cel mai probabil din PIE  tenǝgos ”ground in water”, cf. v.gr. τέναγος ”vad”, let. tīgas (*tingas) ”adâncime între două bancuri”. Ar fi trebuit să avem *toangă, devenit toancă datorită unei particularități de grai (cf. talancă în loc de talangă în graiul moldovenesc) sau poate influenței lui stâncă (?).

Alte variante: PIE teng-1 ”to soak, wet” (lat. tingo > rom. întinge), ten-1to extend, stretch, span” (sau răd. derivate tenk-1 ,  tengh-, tens- ”to extend, stretch, span” ,  tenu-s ”thin”, *tenw(ǝ)- ”to pull” (starling.rinet.ru)), cu mari posibilități semantice, sten-2 ”narrow” (gr. hom. στει̃νος ”spațiu îngust”, cf. unui posibil sens de ”strâmtoare” al toancelor), (s)ten-1 ”to groan” (isl. stanka ”geamăt”; cf. cu ”mugetul apei” din istorisirea lui Vlahuță). Puțin probabil stag- ”to drop, drizzle” (galez  taen ”sprinkling”), stāi- ”to condense, press together” (engl. stone, rom. stâncă).

12 comentarii »

  1. Etimologia lui Scriban pe care Ciorănescu o respinge e legată de toană-2 ”Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă.”

    ”toánă (-ne), s. f. – 1. Aruncarea plasei de pescuit. – 2. Gaură, copcă în apa înghețată pentru a putea pescui. Sl., cf. sb. ton „acțiunea de a scufunda”, tonuti „a scufunda” (Scriban).” (DER)

    Comentariu de Roderick — Septembrie 2, 2014 @ 2:19 pm | Răspunde

    • tuná (-n, át), vb. – 1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Lat. tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, cf. tuli. – Der. tun, s. n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneț);
      tunet, s. n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din lat. tŏnĭtru).

      sunet de la a suna, răcnet de la a suna… sufixul -et este posisiv aici, la fel ca alb. -it (birit, al fiului)

      a tuna, (Banat și Oltenia) a veni deodată: brad incetinat, de unde ai tunat ? POP. când în cas’ a tunat, împăratul o a ’ntrebat POP.

      TUNÁ2, tun, vb. I. Intranz. (Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli. Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu v’odată. Mat. FOLK. 1010. Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor ! CĂLINESCU, E. O. I 108. ◊ Expr. A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. A tuna în groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133.

      Notează sensurile 3 și 4. Dacă a merge venea din lat.mergere (scufundare) de ce ar fi acest a tuna diferit. (sensul 4)?

      Duruitoare ( a durui) poate avea același semantism : „(Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli.”
      Poate și alăuta (cascadă) are ceva în logica asta. Nu mai zic de burău (Ban).

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 10, 2016 @ 9:10 am | Răspunde

  2. Am putea avea în toancă / *toangă o moștenire din graiul costobocilor (*tonga corespunzând cu balticul *tinga), IE e devenind o.

    Nume de costoboci: Pieporus, Natoporus, vs. dacicele (?) Ziper, Thiaper; -por din PIE *per- ”to bear, son”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 2, 2014 @ 7:06 pm | Răspunde

  3. Așezarea Gura Teghii vine de la pârâul Tega, un afluent al râului Bâsca Roziliei.
    O fi având sens un dacic *teng legat de v.gr. τέναγος ”vad”, let. tīgas (*tingas) sau e coradical cu alb.tëk (izvor)? Aici se vede o oarece insulă în Gura Teghii, pe Bâsca: https://www.google.ro/maps/@45.4846977,26.4240885,16z

    Pârâul Tega e destul de subțirel ca să intre la un dacic *tenga (cu denazalizare dialectală) din *tenu – „thin” (țânc?). Avem prin Moldova adj.tângă (bleg, fără putere, amorțit)
    http://dexonline.ro/definitie/t%C3%A2ng
    Merge și IE *teng- ud, muiat, moale.

    Cred că Tega vine după un original *Teka, cu sonorizarea lui „c”. Identic s-a modificat numele satului vecin, Zagon (din zacon). În cazul în care mă înșel, putem presupune o formă de relief dacică, conform muntelui Tega și Cașoca:
    http://ro.worldmapz.com/photo/14661_en.htm
    „Io Vlad Voevod..dat-am domnia mea, aceasta forma domniei mele, lui Slivila si Stanciu si lui Nan, ca sa le fie lor mosie la Sibicii pentru ca iaste a, lor batrana si muntele ce se cheama Tega si Casauca”. Sursa: http://valeacasoca.blogspot.ro/

    *Casauca (probabil Cașauca; unii nu știu să scrie corect românește) ar putea fi pus la articolul „Rădăcina *kau” (dacic Cauca, Caucaz). Poate și etnonimul coisstoboces (*coiștoboci, costoboci) e o traducere mot-a-mot „ai muntelui locuitori” după sintagma latină „montibus inharent”… sau „vecini muntelui”, după cum am spus și ieri.

    Ar putea fi și un adjectiv la mijloc pentru Coșoca (sufixul -oca, -uca?). Același etimon aric propus pentru coissto(-boci) de către S.Olteanu.
    Apele de munte, mici și repezi, sunt și foarte curate, sens recunoscut și pentru Bistra de exemplu..poate și Bărzaua (Bârzava) vine dintr-un dublet dacic rapid/curat, lucitor. IE *bherg’h și sl.burzu

    Cașoca și Mușcelușa sunt două așezări vecine. Oare însemnau același lucru?

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2015 @ 10:24 am | Răspunde

    • IE *tegu- thick a dat în albaneză un termen pentru pădure foarte deasă, termen pe care l-am pus aici pe blog. Nu-l mai găsesc, dar era ceva de forma *tagallă sau *tăgallă.
      Îl asemănam cu reg. tighină (braniște, apărătură), poate și codrii Tigheciului.
      Deci iată, ar putea fi încă o referire la codrii nesfârșiți de odinioară.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2015 @ 11:03 am | Răspunde

    • „adj.tângă (bleg, fără putere, amorțit)”

      Are un corespondent în lit.tingus. https://en.wiktionary.org/wiki/tingus

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 2, 2016 @ 7:14 am | Răspunde

    • Cașauca ar putea surprinde un sufix arhaic -auca, prezent, dacă nu mă înșel, și-n nordul Moldovei. Am dat mai demult niște exemple, foarte rare de altfel, conform autorului.
      Cât de vechi or fi? Să fie cumva sufixul genitival -au, -ou, prezent în slavă (-ov), tracică și greacă (Constantinoupolis, Amisou pe monede – al orașului Amisos/Samisos, azi Samsun, etc.) cu atașarea sufixului diminutival -ca?

      Dacă avem o simplificare a diftongului [au] spre [o] probabil nu e singura: dac.*cauca – rom.cucă, trac.Pautalia, dac. *Potula – rom.pută.

      Cașoca și Cașauca pot fi adjective.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 2, 2016 @ 9:13 am | Răspunde

  4. În dicț. de sinonime (Seche) apare cașie=caprifoi. Poate din lat. ? (casia ”a fragrant, shrub-like plant, mexereon, also called” -latinlexicon.org)
    Sau cf. gr. kissos ”iederă”, trecut în lat. cissos?

    Comentariu de Roderick — Februarie 2, 2016 @ 2:18 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: