Istoriile lui Roderick

Septembrie 4, 2014

Oacă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:57 pm

oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii.” (DAR, dexonline.ro)

Fără vreo altă informație legată de această ființă malefică din mitologia populară, voi încerc să deslușesc ce ar putea să stea în spatele numelui ei.

Înrudirea cea mai probabilă a cuvântului cred că este cu ochi (sau alt derivat al PIE okʷ- ”to see, eye”). În descântecele de sperietură, o constantă a ființelor necurate care sperie sunt ”ochii zgâiți”:

”Luni de dimineaţă
Pe cale pe cărare
Se-ntâlni în cale
Cu o spaimă mare
Cu ochii zgâiţi
Cu nouă căciuli în cap
Cu nouă cojoace-mbrăcat
Cu nouă ochinci încălţat
Şi…………….când îl vedea
Frica-n spete şi-n cap s-aşeza”
(descântec din Smeeni, Buzău; http://www.comunasmeeni.ro/smeeni_tradi%C8%9Bii-%C8%99i-obiceiuri-216.html)

”Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (descântec din Maramureș, citat în DRAM, dexonline.ro)

Sensul lui oacă ar putea fi deci ”cu ochii mari”, cf. Ochilă; mai puțin probabil ar putea avea sensul de arătare, viziune (cf. sufixului latin -ox ”looking or appearing”  din atr-ōx , fer-ōx ?).

Oacă ar mai putea însemna ”cel negru”, cf. oacăr, oacăn, oacheș.

O altă origine ar putea fi cea onomatopeică, cf. oac , sunetul produs de broască, dar și de rață. Avem:

OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.” (DEX 98, dexonline.ro)

A OCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. rar (despre rațe) A scoate sunete stridente, scurte și repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.” (NODEX, dexonline.ro)

Acest cuvânt mi se pare cât se poate de interesant; ar putea dovedi faptul că rața, ca animal domestic, a ajuns la noi pe cel puțin două căi (una în care face ”mac” și alta în care face ”oac”, a doua variantă parcă mai apropiată de ital. qua qua , sp. cuac).

Ar putea fi legat și de radicalul IE enq-, onq-to sigh, groan” (alb. gheg angój  ”a geme, a ofta”, v.gr. ὀγκάομαι ”a striga”); semantism similar lui strigă, strigoi.

Ar putea corespunde și cu

HOÁNCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică” (Sinonime,dexonline.ro), cuvânt cu etimologie necunoscută.

Ar putea fi un termen autohton din PIE akʷ-to hurt” (Pokorny), cf. av. akō ”evil, bad”.

Posibilități numeroase, în lipsa altor detalii, contexte în care apare acest cuvânt. Merg pe prima variantă, dată fiind imaginea tradițională a ființelor-sperietori exoftalmice.

 

 

Anunțuri

10 comentarii »

  1. În cele două descântece apare același număr 9.

    Comentariu de Nauti's — Septembrie 4, 2014 @ 9:45 pm | Răspunde

  2. Legatura cu deochiul pare destul de clara. Oaca pare sa fie „ochi rai”, cautatura rea, privire rea. Din experienta copilariei deochiul nu este atat rezultatul privirii rele ci a unei priviri puternice. Cel care deochia nu era considerat un om neaparat rau ci cu o minte puternica. Cel deochiat era considerat slab, vulnerabil.

    Comentariu de raveda — Septembrie 5, 2014 @ 5:29 am | Răspunde

    • Nu știu dacă poate fi legat de deochi. Cel deochiat nu este intimidat, nu se sperie de cel care deoache. Cel care deoache are o privire care s-ar putea numi lacomă; vrea să aibă, să posede, nu să impună, nici să intimideze.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 5, 2014 @ 6:38 am | Răspunde

  3. Nici explicația din dicționar a cuvântului ”deochi” (de + ochi) nu mi se pare bună. Ar trebui să fie sinonim cu it. malocchio, engl. evil eye ș.a.

    Poate de- din ”deochi” (mai vechi *dăochi?) reflectă PIE dhebh-, dhebh-eu- ”to harm” (Pokorny), cu căderea lui b intervocalic. Poate altceva.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 5, 2014 @ 11:03 am | Răspunde

  4. „Deochiul” ar mai putea proveni din lat. dēvōtiō (subst.), cu sensul de „a cursing, curse, imprecation, execration”, „sorcery, enchantment”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 6, 2014 @ 12:06 pm | Răspunde

  5. Poate coman și oacă au origine comună”
    comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 6, 2014 @ 3:37 pm | Răspunde

  6. Multumesc pentru explicatie

    Comentariu de Andrei Lucian — Septembrie 12, 2014 @ 10:51 am | Răspunde

    • Cu plăcere, poate îmi cumpăr și eu cândva un tractor.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 12, 2014 @ 1:29 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: