Istoriile lui Roderick

Septembrie 9, 2014

Brânduș(ă) și alte culori

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:06 pm

Într-un articol din anul trecut – https://hroderic.wordpress.com/2013/05/10/branduse-dacice/ – mă gândeam la posibilitatea ca la baza numelui plantei să stea un adjectiv coloristic, din PIE bher-5shining, brown” sau PIE  bhlendh- ”pale, reddish”.

Am găsit o relativă confirmare a acestei ipoteze: la huțuli, numele Brândușa este purtat de vaci care au pete albe și roșii pe corp (Ioan Lobiuc, ”Împrumuturi românești în zoonimia huțulă”, http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/%C3%8Emprumuturi-rom%C3%A2ne%C5%9Fti-zoonimia-hu%C5%A3ul%C4%83.pdf ).

Posibil legat, cum am spus, de

””BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.” (DEX, dexonline.ro)

Aș exclude de aici blândă ”urticarie”, legat poate de PIE bhlei-2 ”to swell” (corad. engl. blister) / bhel-3, bhlē-to grow, spread, swell”.

Brândușa ar putea ”aminti” v.ind. bradhná- `pale red, ruddy, yellowish’, din PIE bhlendh- ; rotacizarea lui l ar putea fi foarte veche, într-un grai dacic (cf., după I.I. Russu, Zermodigestos din PIE *g’hel “a străluci, aur” ?).

Ca nume de vacă, Brândușa ar fi sinonim cu Bredzaia ”cu pete albe și roșii pe corp” (nume care ar fi după toate aparențele din PIE bherǝĝ- ”to shine; white”, cf. rom. (sl.) breaz). Sinonimia perfectă a celor două nume e datorată probabil unei confuzii populare; am putea presupune și că provin dintr-o aceeași rădăcină *brend- (<PIE bher-5shining, brown”?), care a evoluat diferit.

Ciobana este la huțuli un nume de vacă ”complet roșie”; aici nu cred că e vorba de un adjectiv coloristic (exclus din PIE k̂ei-2 ”k. of dark colour”), ci de o rasă de vite crescute de ciobani (cf. mocăniță –rasă de vaci), posibil dispărută, având această culoare. Mocănița, în schimb, are o culoare ”galbenă, brunie, plumburie” (v. aici).

Foarte interesant mi se pare Vasâli , nume de bou negru; are și variantele Vașâli, Vașâlia. În legătură cu el aș avea mai multe posibilități de interpretare; niciuna nu m-a convins însă suficient.

Ca și în cazul numelui Ciobana, e posibil ca Vasâli/Vașâli să reprezinte numele unei rase bovine dispărute, a cărei culoare caracteristică era cea neagră. Etimologic, Vasâli s-ar putea lega simplu de PIE *wak’- ”cow” (cf. v.ind. vaśā́ ”vacă”). Rasele primitive de bovine (cum ar fi Maronesa, Albera, Serrana negra, Tudanca ș.a.) au de multe ori culoarea aproape neagră, ca a bourului. Mai e posibilă legătura cu germ. Wisent, v.engl. wesend ”bison, buffalo, wild ox”, PIE *wisAn- ”aurochs”; așadar culoarea lui Vașâli o putea aminti pe cea a rudei lui sălbatice, bourul.

O altă posibilitate ar fi înrudirea cu arom. bashuru ”murdar”, bashurcu ”cu fața murdară (d. copii)”, bashrâ oai ”oaie albă cu extremitățile negre”; originea acestor cuvinte e o altă problemă.

Sensul de ”întunecat” apare în engl. west , lat. Vesper, legate de PIE u̯esperos (u̯ekeros) ”evening” (Pokorny)/*weskʷer-  (starling.rinet.ru). Cu o anume probabilitate (nu prea mare totuși) aici s-ar putea regăsi și rom. oacăr, oacăn (cf. lit. vakars ”seară”, pl. vakari ”vest”; din slavă avem în română vecernia), poate legate mai degrabă de acele cuvinte baltice cu etimologie nesigură menționate pe site-ul starling.rinet.ru aici: ū̃kas ”fog, cloud, mist”, ūkana-foggy, cloudy”. După etymonline.com, west este ”from PIE *wes, reduced form of *wes-pero- „evening, night” ”.

Dacă am avea un *ves- ”întunecat, negru”, prezent cumva în cuvinte din dialectul huțul sau în româna din Maramureș-Bucovina, el ar putea avea și sensul originar de ”murdar”, poate legat de PIE *weis-thick liquid, mud”/u̯eis-3 ”to flow, poison” (Pokorny), ori *wes- ”fat, moisture”/u̯es-3 ”wet” (Pokorny).

 

Trecând la nume de cai, Roiban înseamnă la huțuli cal bătrân. Originea cuvântului este românească, însă sensul atribuit pare legat de cuvinte slave, cum ar fi rablă ”gloabă, mârțoagă”, despre care DER afirmă că ” trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată”.

Cu înaintarea în vârstă, părul cailor nu devine ”roib”, ci se albește; ”roib” provine din lat. rubeus ”roșu. roșiatic”; nu știu dacă am moștenit cumva și lat. rāvus ”gri” (PIE *g(‘)hrāw- ”grey”). Am putea avea și un derivat al PIE rei-2, roi- ”variegated, speckled”, cf. lit. raĩ-nas ”gri”.

Coca, ”iapă tânără și aspectuoasă”, amintește rom. coc(ă) ”copil”, cucoană ”fecioară, tânără, doamnă, femeie din clasa socială superioară”.

Duțu, ”cal mare și puternic” (care după I. Lobiuc ar rezulta din antroponimul Răduțu), ar putea reflecta un cuvânt dispărut, poate din PIE dheb- ”fat, heavy”, ori mai probabil deuk- ”to drag” (lat. duco, dūxī), fiind vorba de un cal de tracțiune grea (”draft horse”), care trage bușteni prin pădure. Ar fi interesant și să avem în acest nume de cal un corespondent al lui dux (duce), din aceeași rădăcină.

 

Anunțuri

6 comentarii »

  1. Cred că huțulii păstrează un tip de culoare sau mai exact o combinație de culori, (așa cum erau toate la IE-eni) precum găsim în radicalul *bhlendh- ”pale, reddish” din articolul trecut.
    E foarte probabil să nu aibă nimic în comun cu fitonimul brândușă și să avem acea rarisimă rotacizare a lui [l] când e lipit de o labială.
    Nu știu de ce ar mai despărți cineva brândușă (var. probabil blândușă) de subst. blândă, când avem acum confirmarea la huțuli.

    Altă posibilitate ar fi să avem un coradical al eng. brand (-ede sufix adjectival englezesc). Când au fost cuceriți costobocii și alți traci la instigarea romanilor, germanicii trebuie să fi lăsat o urmă lingvistică cât de mică.
    http://www.etymonline.com/index.php?term=brand&allowed_in_frame=0

    În dreptul fitonimului cu același nume, figurează și acel sinonim bălură, care ar putea corespunde sensului primar dat de lingviști în contul lui brândușă. Adică tot un sens de umflat: *bhel- (2) „to blow, inflate, swell”. Trebuie văzut mai exact la ce se atașează sufxul -ur(ă).
    Dacă voia să indice o culoare putea să folosească același sufix adjectival (sau de participiu substantivat) -uș, cum e hidronimul Băluș de exemplu.

    Roiban(bătrân) ar putea fi dacic. Cred că termenii slavi dați ma sus vin din *orbh- orphan; slave, servant”, dar sensul original trebuie să fi fost lipsit de ceva (vedere, libertate și altele). Probabil ar fi fost ceva asemănător cu *robian sau *robean cu metateza lui iota, după ce în prealabil s-a aplicat metateza lichidelor specifică slavilor și poate unor daci nordici.
    Din același radical vine alb. regional arbër – young boy.

    PS: mă gândeam acum la acei costoboci colonizați în imperiu care întemeiază trei așezări în Dacia. Puteau aceștia să fie nucleul ce dă mai târziu jumătatea toscă a albanezilor?

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 10, 2014 @ 10:07 am | Răspunde

  2. S-a făcut vreun studiu privind sufixul -uș(ă) în limba română? Știu că funcționează ca sufix diminutival, alteori e o terminație de participiu (se atașează verbelor formând substantive; ex. căpușă, căluș) sau de agent (cărăuș), dar ca terminație cu rol adjectival nu-l cunosc. Poate îmi scapă pe moment!

    Poate bălușcă (din băl- alb)?

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2014 @ 7:36 pm | Răspunde

  3. În lexicul pastoral găsim cuvinte interesante, atât „lătâne” cât și dacice. Am discutat despre multe dintre ele. Nu numai atât, dar acum avem și o descriere a procedeului arhaic de obținere a focului viu: http://centrulculturalbucovina.ro/stana-la-romani-si-la-hutuli/

    ursucul = grăsimea din lână / IE *ūr, wer- „water, swamp, pond”
    mniț (miță o fi forma corectă sau ultimă)= lâna unui miel
    ud = urină (poate fi dacic)
    „mistreţ, adică nici prea sec, nici ploios.” Aveam o discuție privitoare la mistreț. S-ar putea să avem un cuvânt dacic din IE *meiḱ- “to mix” .. sau latin:
    http://en.wiktionary.org/wiki/mix#Etymology_1
    http://en.wiktionary.org/wiki/misceo#Latin

    aciotă : în ajunul Sfântului Gheorghe, de aleg locul pentru stână şi fac părcanul, apoi coliba (în Roşoşa îi zice coşmagă, iar în România, aciotă) şi strunga stânii.

    Altele: acarniță, durobeață, țoldac, zavatră (prefix slav sau altceva?), bugeag (mușchi), curea lată pasoc (?), păstăetă (o plantă de pădure; dacă-i albă, știu unde s-o așez), cibică (comanac de suman), a îmbla (fonetismul corect), hârzob, cigorniță (var.chigorniță; un fedeleş cu cheag), a rumpe.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 2, 2015 @ 10:42 am | Răspunde

    • Vâuceri erau un tip de ciobani la huțuli? De unde o venind cuvântul? „Baciul îşi alegea ciobanii (vâuceri), care mergeau cu oile”
      Îmi vine în minte reg. latinesc văi (pleacă; it.vai) din Țara Crișurilor?

      ..”Acest sistem de împărţire a brânzei se numea „na oko” (o oca = 1 kg).” N-am observat numeralul ăsta până acum dar nici nu cunosc dialectul huțul. În ucraineană unu se zice odyn. M-am gândit odinioară dacă numeralul dacic unu nu intră și-n arh. noaten.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 2, 2015 @ 11:06 am | Răspunde

      • ”vâuceri” ar putea corespunde cu sorbianul wowca ”oaie” (aceeași rădăcină PIE *owi- ”oaie”); poate fi un termen slav propriu dialectului huțul.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 2, 2015 @ 1:45 pm | Răspunde

    • Pentru ”ursuc”, varianta pe care o știam este ”usuc”; ambele apar în dicționare, cu origine necunoscută (Ciorănescu):

      ”usúc s. n. – 1. Substanță unsuroasă de la lîna oilor. – 2. Murdărie în apa în care se spală lîna prima dată. – Mr. usîc. Var. ursuc. Origine necunoscută. După Tiktin, din usca „a-și pierde umiditatea”. După Diculescu, Elementele, 456, din gr. οἴσυπος „grăsime de oaie”, prin intermediul unei forme eolice *οἴσυϰος. După Candrea, din lat. sucus contaminat cu usca. – Der. usucos, adj. (slinos).” (DER, dexonline.ro)

      ”USÚC ~uri n. 1) Substanță unsuroasă albă-gălbuie, care acoperă firele de lână la oi (fiind secretată de glandele sebacee și sudoripare). 2) Apa în care s-a spălat lâna pentru a îndepărta această substanță. /<lat. suc[c]us” (NODEX, dexonline.ro)

      S-ar putea explica prin *wes- ”fat, moisture” (starling.rinet.ru)/u̯es-3 ”wet” (Pokorny). Dacă forma originară e ”ursuc”, e vorba de o contaminare cu ”a usca” (sau de cuvinte diferite?), iar etimologia pe care ai propus-o e probabil valabilă.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 2, 2015 @ 12:25 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: