Istoriile lui Roderick

Septembrie 19, 2014

Găunoasa

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:23 pm

cáună (-ne), s. f. – Mină. Origine incertă. După Pușcariu 324 și DAR, de la un lat. *cavina, de la cavus „gol, scobitură”. DAR pare a identifica acest cuvînt cu caulă, s. f. (ponton). Eset posibil să fie vorba de o var. de la găunos vezi cuvîntul.” (DER, dexonline.ro)

găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. [Vechiu-rom. găun, găunos, și dial. (Măidan) caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Un cuvânt de origine latină care și-ar putea găsi un corespondent în occitană:

”en occitan cauna signifiant creux, cavité, grotte, aven…” ( http://desorchideesetdesorties.20minutes-blogs.fr/archive/2010/01/29/caunes-minervois-cite-fortifiee-capitale-du-marbre-incarnat.html )

De aici ar proveni numele localității Caunes-Minervois. Pentru cititorii pe care i-a amuzat filmul ”Mr. Bean în vacanță” (știu că sunt câțiva), trebuie să adaug că aceeași origine o are și numele de familie al actriței Emma de Caunes.

 

În zona Pădurenilor din județul Hunedoara există o localitate care s-a numit Găunoasa; numele i-a fost schimbat în Dumbrava (1967). Nu văd logica în virtutea căreia a fost înlocuit un cuvânt de origine latină cu unul de origine slavă.

Găunoasa e un cuvânt care spune mai multe: Peștera de la Dumbrava a fost una dintre cele mai bine locuite caverne, de la cultura Starčevo-Criş până în perioada dacică clasică (v. aici). În plus, în apropierea peșterii a existat o mină de fier în perioada romană.

Numele de ”Găunoasa” ar putea reflecta prezența peșterii, dar și a exploatării miniere (cf. caună -mină).

Spre deosebire de Apuseni, unde au fost strămutate triburi de mineri iliri, se pare că în Munții Poiana Ruscă a fost folosită, la exploatarea fierului, forța de muncă locală; la Cinciș există chiar un cimitir daco-roman. Probabil că pădurenii de azi sunt urmașii acelor daci romanizați.

3 comentarii »

  1. Cred că caună vine din lat.cavus și sufixul -onem. E destul de folosit procedeul acestei derivări: lăune (lavo- onem) cu sens uitat, minune (miro-onem), gerune (gyro-onem) și altele.
    Chiar comentez de două zile pe un alt blog privind sufixul -un în alte vocabule, mai puțin limpezi privind originea. Nu cred că mă duce mintea să le decodez. Până la urmă mai mult arunc cu idei.
    Exemple: reg.cotună (cuptor improvizat în câmp), moțună (blană de vulpe), cătun (așezare, colibă), grădun (sin.stejar, gorun), plătun (var.plotun), motrun (adj.posac), et cetera.

    Găunos poate fi o contaminare între adj.gol și caună. Sau poate e doar influența acelui „s” mobil : zgău (lat.cavus), zgardă, zgărburi (lat.scarpulum), zgură (gr.skoura, lat.skoura).

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 19, 2014 @ 3:13 pm | Răspunde

  2. Probabil cuvântul cană are origine tot în lat. cavina și are același sens de scobitură, gaură, vas scobit.

    Comentariu de sabinus — Septembrie 20, 2014 @ 11:28 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: